devenire şi psihologie

Ca să poţi să dăruieşti ceva, e nevoie să posezi ceva. Fie că sunt lucruri materiale dar mai ales emoţionale, psihologice sau spirituale, nu putem dărui decât din ce avem şi mai mult aş spune eu, este firesc să dăruim din surplusul nostru. În avion, prima oară îmi pun masca de oxigen mie şi apoi copiilor pentru că dacă eu îmi pierd cunoştinţa şi copiii sunt prea mici să poată face această operaţiune singuri, murim toţi. Cu alte cuvinte, ca să pot ajuta pe cei neajutoraţi, prima oară trebuie să mă pot ajuta pe mine. Astfel, avem un aparent paradox. Dacă sunt egoist, mă izolez şi devin nefericit şi pierd sensul vieţii. În acelaşi timp sensul vieţii este dăruirea (vocaţia) dar nu pot să dau fără ca eu să am. Aşadar, la început e nevoie să îmi asum o anumită doză de egoism ca să pot deveni cu adevărat altruist.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Funcţiile pe care le avea înainte căsătoria s-au depreciat acum. Statutul social, banii, sexul, chiar şi copiii – toate acestea există în societatea contemporană şi în afara căsătoriei, şi de aceea tinerii spun adesea: "La ce-mi trebuie mie căsătoria? Se poate şi fără ea, ba chiar mai bine!". Ba nu se poate mai bine, fiindcă lumea s-a schimbat nu doar în sensul deprecierii căsătoriei, ci şi în sensul că oamenii, în ansamblul lor, au devenit mai indiferenţi unul faţă de celălalt, nu reuşesc să construiască relaţii profunde. De regulă, acum îi leagă afacerile şi ocupaţiile, nu relaţiile interumane. Intrăm într-o lume în care singurătatea psihologică devine o adevărată epidemie, şi numai în căsătorie rămâne posibilitatea de a găsi acea apropiere spirituală care nu ne lasă să ne simţim singuri. Lucrul acesta trebuie ţinut minte.

citat din Andrei Kurpatov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În momentul în care o farfurie nespălată devine mai importantă decât pacea, o proprietate mai importantă decât nevoile reale, un partid politic mai important decât armonia, şi slăbiciunea pentru cineva anume, mai importantă decât ajutorarea aproapelui, avem de-a face cu dezbinare psihologică. În apărarea viciilor neconştientizate, majoritatea oamenilor ajung să dispreţuiască şi să facă gesturi necugetate. De fapt, aşa începe orice război. La început eşti "strâmbat" puţin, apoi începi să te întinzi...

Dhamra K.Tchobansky în Rupte din Seu, Lumea fără filtru (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foloseşte un giroscop pentru a demostra cum de-a lugul timpului ne fixăm în personalitatea, obiceiurile noastre, şi cum devenim rezistenţi la schimbare din punct de vedere psihologic, ca persoane mature. Şi totuşi, prin efort, putem face schimbări. Azi nu suntem întocmai ca ieri. Suntem diferiţi, în mod imperceptibil. Ne schimbăm o dată cu trecerea timpului şi putem controla aceste schimbări.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, la fel ca şi fiecare alt om de pe Pământ, trebuie să mă ocup de regatul meu interior. Să îl vindec, să îl curăţ, să îl dau strălucire. Când regatul meu interior prosperă şi trăieşte în pace, când starea mea psihologică, mentală, emoţională şi spirituală este bună, sub ochii mei se schimbă realitatea materială din exterior. Oamenii din realitatea exterioară devin frumoşi şi harnici, oameni cu vocaţie. Oamenii răi sunt oameni răniţi care au nevoie să fie ajutaţi. Există bine în orice rău şi, cu adevărat, tot ce se întâmplă este spre binele tău.

Pera Novacovici în Alfa - Bătălia cu demonii interiori, Vindecarea Regatului Interior
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există căi pentru Adevăr deoarece Adevărul este Veşnic Aici, înaintea oricărei căi. Orice cale te va scoate psihologic din această clipă care este însăşi Adevărul şi te va duce în devenire. Doar stai Aici ca Aici fără să te asociezi cu nici un gând care-ţi oferă o cale ca să te aducă aici. Nu te asocia nici măcar cu gândul "aici". Aici este inima ta, Aici este aşramul tău, Aici este biserica, credinţa ta, Aici este casa ta, Aici este Totul din Întreg... Orice ar fi, nu părăsi - cu gândul - această clipă şi te vei regăsi ca Libertatea întregii veşnicii.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

■"Putem să ne păstrăm sensibilitatea, echilibrul psiho-emoţional şi autenticitatea personalităţii noastre într-o lume socio-instituţională în care comportamentul uman a devenit o tehnologie, fiind formal, rece şi înalt standardizat? Au fost inventate sisteme sofisticate de manipulare a populaţiei şi a indivizilor ce au depăşit performanţele nazismului, în vreme de război mondial. Cunoaştem specializările acestor indivizi, bine stipendiaţi, ce deservesc războiul agresivităţii psihologice în societate, însă nu le denumim acum. Le-am precizat, desigur."■
☆Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în Cartea "Cugetări. Mari oameni de stat", Editura Pansofia, 2013 (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adu-ţi aminte că pentru întotdeauna şi fără nicio excepţie, pentru "eu"-l fals, pentru sinele fals, pentru "eu"-l psihologic, important este ceea ce ai fost şi ceea ce vei deveni. Pentru Conştiinţă, pentru Sinele real, important este ceea ce Eşti chiar Acum. Pentru că ceea ce Eşti chiar Acum îl Eşti pentru dintotdeauna şi îl vei Fi pentru Eternitate.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectul maladiv şi distrugător al educaţiei este că cu cât eşti mai educat cu atât suferinţa psihologică a separării este mai cumplită. Cu cât încerci mai mult să dizolvi această separare prin cuvinte cu atât ea devine mai mare. Deşi într-un cuplu educat distanţa dintre cei doi nu-i mare, prăpastia separării este cumplit de adâncă. Nenorocita minte a trunchiat iubirea ta de Dumnezeu, de întreg cu efemera iubire umană care niciodată nu poate dizolva separarea, dar încearcă să o facă prin naştere de prunci sau traiul împreună. Privită adânc această dorinţă a omului de trai în cuplu e de fapt fuga de singurătatea tainică ce l-ar Reîntregi.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

=ochii unor bărbaţi, de câţiva km, fără picioare, scot limba bifurcată, strâng, năpârlesc.
tu devii un măr plantat, roditor, interzis, din care muşcă sexologii.

=ce se întâmplă când citeşti 3 cărţi simultan?
treci prin sfârşitul, mijlocul şi începutul celei de-a 4.

=cu limba închisă între pătreţele de ciocolată ridici cacaoria starurilor.

=ziua când crucile înmulţite îşi vor exterioriza pacea.

=orice chip are personalitate multiplă. sărbătoreşte-te singur în zăpada ca un tort.

=îţi folosesţi tristeţea ca un voal sau ca un mecanism de apărare psihologică.

=ai capul în jos.
picioarele sunt indicatoarele unui ceas cordat sculptat în perete.

poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una din dramele mari ale vieţii sunt oamenii care deşi se iubesc, suferă din cauza tuturor păcatelor lumeşti şi a lipsei de educaţie în privinţa relaţiilor şi a iubirii. Ca noi toţi de altfel. Dacă ei se iubesc, putem oare să curăţăm iubirea lor de mizeriile adunate în timp? Putem face relaţia lor una frumoasă, sănătoasă şi plină de iubire în adevăratul sens al acestui cuvânt atât de greşit înţeles? Cu mult timp înainte să devin psiholog, am auzit vorba aceasta: "Avem două urechi şi o gură ca să ascultăm de două ori mai mult decât vorbim." Mi-am dat seama că avem nevoie de 5 urechi şi de jumătate de gură. Pentru oameni normali, raportul de 2 la 1 este suficient, cu condiţia ca ascultarea să se facă în mod corect. Când vrei să faci muşchi şi să ai un corp fit, ce faci? Mergi la sală şi tragi de fiare. Când vrei să ai o relaţie de cuplu minunată, ce faci? Stai faţă-n faţă şi comunici. Adică asculţi corect şi vorbeşti din inimă, cu mult curaj. Singura şansă pentru a avea o relaţie de calitate, care să îi facă pe ambii parteneri fericiţi, împliniţi şi îi ajută să fie oameni mai buni, să evolueze împreună, este ca cei doi să aibă capacitatea de a sta constant faţă-n faţă şi să comunice.

Pera Novacovici în Alfa - Printre greutăţi spre stele
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna e un zbucium în om, pe care programul lumesc a încercat să-l oprească, să-l inhibe şi să-l umple cu zgomot nobil: muzici tot mai celeste. Societatea reflectă acest zbucium, care într-o zi va deveni haos. Haosul va deveni ordine, dar una superficială, şi de teamă, zbuciumul se va linişti. Nu vor exista greşeli, nedreptăţi, căci totul va fi controlat, aşa cum au dorit chiar oamenii, în atâţia ani de exprimare liberă, urlete şi dorinţe instrumentate de alţii- pe ei. Va fi dreptate- dar va fi şi control. Va fi justiţie oarbă şi uniformitate. Pentru asta va fi necesară suprimarea fiinţei individuale dar şi a relativităţii în general. Abia atunci omul îşi va da seama nu doar ce înseamnă să fie liber, ci şi ce trebuia să fi făcut cu întreaga sa libertate în vremurile bune. Şi asta e valabil atât social cât şi spiritual, psihologic, şi chiar trupesc.

Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu, Lumea fără filtru (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

■"Psihologia oamenilor se schimbă alert în consonanţă cu fundamentele sociale viciate. Lumea modernă de astăzi, democraţiile, şi mai ales statele înapoiate civic-moral, se confruntă cu grave disfuncţionalităţi privind faptul că libertăţile răului, necredinţei, violenţei, nedreptăţii au devenit mult mai puternice decât libertăţile binelui, dreptăţii, credinţei, frumosului. Entităţile secrete ca poliţie politică apărând cinic această stare de lucruri, acest "echilibru" social realizat de forţa răului, imoralităţii, urâtului şi nu de forţă binelui, a justiţiei şi moralei. Statul social de drept, chintesenţa regimului democratic, se află în anumite zone instituţionale, nu puţine, sub controlul organizaţiilor nedemocratice, antiumaniste. Psihologia oamenilor se schimbă sub imperiul lumii lucrurilor strălucitoare, însă seci lipsite de esenţe uman-divine, morale, ale dreptăţii şi frumosului existenţial."■
☆Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în Cartea "Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice", Bucuresti
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condiţionarea apare datorită fricii psihologice a omului în faţa necunoscutului, iar tu înveţi această frică ca şi gând în fragedă pruncie. Condiţionarea apare datorită faptului că înveţi separarea în fragedă pruncie şi atunci începi să te crezi/condiţionezi ca şi corp-minte şi uiţi altfel că tu eşti deja Totul din Întreg! Ideea că tu, Sinele/Totul din Întreg eşti Condiţionat este un alt gând care menţine condiţionarea sau dependenţa ta obsesiv-compulsivă faţă de gând. Condiţionarea înseamnă să te raportezi neîncetat la cap şi să uiţi că tu eşti deja Inima sau reîntregirea reîntregirii. Decondiţionarea înseamnă să realizezi nemijlocit de gând că tu eşti viaţa în care gândul curge liber, izvorând natural din liniştea care este sau din amintirea care nu este. Dar viaţa este etern liberă de micuţul şi temporarul gând care apare în Ea şi care vrea, cunoaşte, crede, speră, aşteaptă, cu alte cuvinte, caută neapărat o nouă şi neîncetată formă de devenire.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"ţi-a crescut o gaură-n inimă"

au zis doctoranzii pe la vârsta copilăriei
şi eu am râs
fericit că voi avea
unde să mă joc cu nisip...
mai târziu
prin adolescenţă au decis
că am "o inimă într-o gaură"
şi am râs
aveam de acum
un fel de "black hole" a mea
unde putea încăpea
chiar o bucată de univers...
"teoretic nu prea exişti"
mi-au spus pe când
am devenit soldat
şi iar am râs
pentru că atunci am înţeles
că dacă eu sunt o iluzie
şi ei sunt o iluzie...
"gaura ta e atipică -ţine loc de cord

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram mic (7-11 ani) şi eram foarte bun la pian, era prin 1990 şi nu era uşor să aduci aparatura de filmat ca să înregistrezi. Eram un puştiulică în frac, cu cămaşă albă, în faţa publicului şi aveam mai puţine emoţii decât la vârsta adultă deşi trebuia să interpretez piesele fără greşeală în faţa unui public pretenţios. Azi, au rămas doar amintirile din mintea şi sufletul meu din acele vremuri atât de preţioase. Totuşi, după 20 de ani m-am reapucat să învăţ, ruginit, mai bătrân, mai încet la minte şi prin 2011 m-am şi înregistrat un pic. Am şi o amintire video! Uneori nu toate talentele noastre devin cariere şi vocaţie, ba dimpotrivă, unele poate le vom sacrifica. Însă e important ca măcar un talent al nostru să îl antrenam şi să îl ducem la gradul de măiestrie. Eu am ales ca acest domeniu pentru mine să fie psihologia, însă privesc pianul ca pe marea dragoste pierdută a vieţii mele. Ai grijă de talentele tale. Ele sunt cu adevărat singura şi adevărata noastră comoară în această viaţă.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O greşeală fundamentală în felul în care funcţionăm azi ca societate este diferenţierea uriaşă dintre muncă şi plăcere. Unde este acea lege universală, divină, care spune că munca trebuie să fie corvoada de la care de abia aştepţi să scapi? Cu ajutorul psihologiei se ridică o nouă înţelepciune la suprafaţă: înţelepciunea vocaţiei. Când munca şi plăcerea devin una, când activitatea ce îţi ocupă cel mai mult din zi te bagă în starea de flux, la fel cum te bagă joaca cu mingea de uitai că te-a chemat mama la masă, când îţi dezvolţi abilităţi în timp ce te joci, atunci îţi trăieşti vocaţia. Aceasta este investiţia supremă în orice fiinţă umană care va transforma societatea şi planeta. Oamenii cu vocaţie sunt oameni care muncesc din şi cu iubire. Într-o lume în care munca e făcută cu iubire, multe dintre suferinţe rămân doar o amintire. Dar pentru a face munca din iubire... e nevoie să ne găsim iubirea. Iubirea din noi, iubirea pentru viaţă, pentru oameni cunoscuţi şi necunoscuţi încă, pentru planetă.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaura

ţi-a crescut o gaură-n inimă au zis mai întâi doctoranzii pe la vârsta copilăriei
şi eu am râs fericit că voi avea unde să mă joc cu nisip

mai târziu prin adolescenţă au decis
că am o inimă într-o gaură şi am râs
aveam de acum un fel black hole a mea
unde putea încăpea chiar o bucată de univers

teoretic nu prea exişti au concluzionat specialiştii pe când credeam că am devenit bărbat
şi iar am râs pentru că atunci am înţeles că dacă eu sunt o iluzie totul e o iluzie

gaura ta e atipică ţine loc de cord
chiar de materie cenuşie ţine loc
şuşoteau cardiologii psihologii psihiatrii
speriaţi de neînţelegerea lor

a crescut atât de mult încât te-a dat afară din tine şi te-ai pierdut
eu iarăşi am râs bucuros fiindcă oricum
nu mă găsisem vreodată

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt făcuţi să aleagă calea cea mai rapidă. Procesul psihologic se numeşte "recompensă imediată" şi se datorează evoluţiei speciei umane. Când strămoşii noştri trăiau în peşteri, să ai rezultate imediate făcea diferenţa între viaţă şi moarte. Dacă vânătoarea avea succes, familia era prosperă. Dacă dura mai mult de câteva zile în care nu aveau rezultate, întreaga comunitate era în pericol. Nu era timp de planuri elaborate întinse pe ani de zile. Tribul trebuia să se hrănească, să aibă lemne pentru foc, să aibă cu ce să se acopere când e frig. Recompensa trebuia să fie IMEDIATĂ. Azi, deşi suntem la mii şi zeci de mii de ani de acele vremuri, acelaşi mecanism psihologic care odată era aliatul nostru, s-a transformat în inamicul nostru. Pentru că astăzi, orice om are puterea şi acces la cunoştinţele necesare pentru a deveni o persoană fericită, împlinită, prosperă. Şi totuşi atât de puţini reuşesc. Pentru că deşi au atâtea posibilităţi în jur, oamenii încă se lasă ghidaţi de acel instict ancestral. Recompensa imediată.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica ne apare ca un complex înnăscut de intuiţii şi de posibilităţi bazat înainte de toate pe o experienţă pur muzicală a timpului – acel chronos din care opera muzicală ne redă doar realizarea funcţională. Oricine ştie că timpul se scurge în mod variabil, în funcţie de dispoziţia intimă a subiectului şi de evenimentele care-i afectează conştiinţa. Aşteptarea, plictiseala, neliniştea, plăcerea şi durerea, contemplarea devin astfel categorii diferite, în mijlocul cărora se scurge viaţa noastră, şi care determină fiecare un proces psihologic special, un tempo deosebit. Aceste variaţii ale timpului psihologic nu sunt perceptibile decât în raport cu senzaţia finală, conştientă sau nu, a timpului real – a timpului ontologic. Ceea ce defineşte caracterul specific al noţiunii muzicale de timp este faptul că această noţiune se naşte şi se dezvoltă, fie în afara categoriilor timpului psihologic, fie simultan cu acestea. Orice muzică, în măsura în care se leagă de cursul normal al timpului sau în măsura în care se îndepărtează de el, stabileşte o anumită relaţie, un fel de contrapunct între scurgerea timpului, propria sa durată, şi mijloacele materiale şi tehnicecu ajutorul cărora această muzică se manifestă.

Igor Stravinski în Poetica muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!