Citate despre dezgheț, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la dezgheț, dar cu o relevanță mică.
Rugându-te să exiști
nu mai găseam nisipul sub dezghețuri,
sub atâtea corăbii fără cârmă
naufragiate în direcții opuse,
nu-ți mai găseam nici urmele între
scoicile mărunțite
și nici vorbele aruncate aiurea într-o zi
sfâșiată de orgolii desprimăvărate,
nu mi le aminteam.
nu-ți mai găseam nisipul de sub tălpi,
nici nu mai țin minte
dacă ai trecut vreodată
pe acolo
într-adevăr,
doar urmele genunchilor mei
se mai vedeau
nehotărâți
pe niște pietre, de pe vremea când
încă te mai rugam
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


De iubirea ta
e-atâta viață în bobul de nisip
colos ți-e fluturele în stomac
iubirea ta mă vrea cu orice preț
să-i umblu oarbă prin rărunchi
iubirea ta mă vrea cu orice chip
aripele în ceru-i să-mi desfac
altoi de dulce-n pădureț
pulberi de stele vrac pe trunchi
a vieții noastre poezie arhetip
inima ta pornesc să o îmbrac
morții îi scriu adio pe îngheț
trec mierlele înot la mine prin genunchi
ți-aluneci depărtarea ca un schip
spre trupul meu de liliac
cu primăvara ta încep să mă dezgheț
zăpezile murdare plecându-se mănunchi.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Apa înghețată se făcu vin
pe când iarna întoarse cojocul pe dos
în locul acela dădu frunza viței
descântată de grauri
înveseliți de primăvară
și cum nu-și mai ținură în ciocuri bucuria
gureși dădură vestea în
înverzitul câmpului
diamantine coroane de copaci
stropeau lumină pe la rădăcini
crescură apoi struguri
dulci boabe înfrățite de iubire
din timp
veniră oameni mulți
purtători de aure și de binefaceri
și luară asupră spânzuri
și pelinuri din zile și nopți
apoi se duseră întru hristos
mii de înghețuri și dezghețuri
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Lumini limpezi
când se deșteaptă primăvara
cu mâinile-i traversate de vene
albastre ca și cum tot cerul se revarsă pe palme
în împăcări calme și saturate
ca după un dezgheț brusc
din degetele-i subțiri curg șiroaie
lumini limpezi mătase
pe pielea pământului petale clătinate de adieri
sub îndoieli și speranțe
nicio cenzură în gândurile redeșteptate
capete tinere se scutură pentru risipiri de cosițe
nu-i timp de oprire
printre vorbe la răstimpuri inima saltă în ritm de roată
Doamne printre crengile merilor câtă strălucire
din carnea mâinilor ce bucurie se revarsă proaspătă nebună
de închid ochii nu mai e frig nu mai e noapte
doar verde lumină
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nuntă în Univers
-De-a mea tânără iubire te voi umple,
Veșnic emoționată apă limpede din iaz...
Îmbrăcată-n candoare și dulce extaz,
Voal de mireasă îți voi pune pe tâmple.
De-o viață și-un pic în tine mă oglindesc
Te cunosc îndeajuns, ești jumătatea mea,
Imensitatea-mi cuprinzi ca o peruzea,
Inel de cununie să-ți pun, îmi doresc.
-Cerule mă miști, a ta soață vreau să fiu
Ești comoară și dezgheț de primăvară,
Pe-al meu luciu tu îmi ești briza de vară,
Toată ție mă dăruiesc în sidefiu.
-Mireasa mea, senin voi fi, eu îți promit
În curcubeu să te îmbraci nu-ntârzia,
Orizontu-mbrățișează, aleluia...
De-aici de sus eu te privesc neobosit.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Norocul îi mai surâde o dată, iar Van Haeren se îmbogățește și se îmbarcă înspre Europa pe la 1890. Din cauza iernii grele, vaporul nu ajunge la Rotterdam decât la începutul lui aprilie; Van Haeren așteaptă dezghețul la Londra și din plictis și melancolie deschide carnetul lui Luino, care la prima vedere i se pare "tare obscur". Câteva zile după aceea, descoperind că scrierea conține totuși o "adâncă înțelepciune" și dezvăluie un "adevăr insuportabil", se pune febril s-o traducă din spaniolă în olandeză, sub titlul de "Conspirația sufletelor indienilor." Traducerea ocupă paginile 17-45 din opusculul lui Van Haeren. Tot ce precedă i-a slujit de introducere.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Ești floarea dulce-a macilor din vise
Esti floarea dulce-a macilor din șoapte,
Ascunsă în adâncuri de suflete rebele,
Când bate ceasu-a dor de buze coapte
Și inima aleargă prin pulberea de stele.
Se înroșește zarea topindu-se-n petale,
Privirea zâmbitoare pică-n sărut de foc
Și dansul... ca o vrajă... de tinere vestale
Aprinde vâlvătaia de patimi... și noroc.
Cuvinte dezgolite... par mlădieri divine,
Dobândă pentru suflet în firele de fum,
Chemări demențiale spre clipele puține,
Iubirea ca o haină... căzută peste drum.
Ești floarea dulce-a macilor... din vise,
Înghețul și dezghețul trăirilor trupești,
Când fulgeră cu fluturi la ore indecise
Și te-nfășor iubito... în magice povești.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Moartea
Cine ești tu, moarte?
Sau, ce ești?
Te-am personificat ca proștii, moarte!
Într-o bătrână hidoasă
ce taie firul vieții
cu coasa
cu secera.
Când tu ești slabă și neputincioasă.
Moartea nu cosește niciodată!
Nici măcar nu seceră!
Pentru asta îti trebuie forță!
Orbi, am zărit hidoșenia în chipurile bătrâne.
în zâmbetul blând
și uneori tâmp
al celor încercați de viață.
Când tu, moarte, stai în trupurile pline de vigoare
cu sufletele mutilate de ură
sau de nebunie.
Săracă moarte! Câtă nedreptate!
[...] Citește tot
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima ninsoare
În era aceea îndepărtată
îngerii și-au plâns singurătatea.
Toți deodată!
Atunci a nins pe pământ prima oară.
Foșnetul luminii visa să apară,
soarele privea, primul să vadă
zeitatea cu pântec fertil
și sân de zăpadă.
Și ne-am născut noi doi
din spuma laptelui cu miere.
Ca și acum cădeau ninsori
într-o risipă de splendori
de la iubire la durere
cer și pământ și-au pus
flori de gheață în ferestre
să ne împartă în două zarea,
frivolitățile terestre și clipa
când va prisosi dezghețul și uitarea.
Îndepărtându-ne de țărm,
tot Geea a sunat din corn.
[...] Citește tot
poezie de Lucreția Andronic din Nord (Antologia poeților botoșăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vin sărbătorile, iubite!
Ți-aș cânta un colind de iubire,
Să-ți dezgheț geamurile prin care nu mă vezi,
Să topesc gheața ce-o pui între noi uneori,
Să-ți deschizi poarta către mine:
Îmi dai, ori nu-mi dai?
Mâna, să te simt al meu,
Ochii, să-mi luminezi viața,
Inima, să-ți vindec!
Căci tu mi-ești cel mai falnic brad,
Ce-a rupt securile ce-au încercat să-l taie,
A-ntors furtunile ce-au vrut să-l smulgă,
A-ntins brațele, zâmbind, iernii ce-a vrut să-l doboare!
Și ți-aș ura, cât voi trăi,
Semeț, tu să privești de sus,
Ca orice griji să-ți pară mici,
Problemele, să nu la vezi!
Tu să-mi străluceștii în ogradă,
Eu să te scutur de zăpadă,
Să te scap de orice povară,
Să fii mereu vesel și bun,
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Du-mă, Doamne
Azi aș vrea să fiu pe munte
Să sărut cerul pe frunte
Să mă scald doar în lumină
Unde liniștea-i deplină
Du-mă Doamne-n Semenic
Cât mai sunt încă voinic
Crucea de pe Caraiman,
Valea Prahovei s-o am
De pe Mureș în Zarand
Vreau să simt miros de brad
Țara Moților să-mi fie
Inima cât este vie
Și aș vrea să merg la pas
Să pot face mic popas
La gorunul cel din deal
La mormântul lui Avram.
[...] Citește tot
rugăciune de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme de rătăcire
nu știu,
nu am curajul să ies din monotonia iernii,
tâmplele îmi încărunțesc definitiv
de la filosofii absolutiste
despre lume și soartă,
rutina mi se pare mai confortabilă
după atâta timp de nemișcare,
degeaba îmi spui despre dezgheț
când păsări și emigranți
se întorc în derivă ca să ne tulbure
dansul sublim
și destinul lupilor,
prefer dogoarea trupului tău
vibrând
într-o încleștare supremă,
într-o jerbă de flăcări,
de comori,
pe arcade,
pe buze,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Așteptând dezghețul
să redăm zilei
mici bucăți de infinit
din plexul solar
e greu să scoți ceva
când te bați în orgolii
o mantie difuză de emoție
te învelești cu ea
în așteptarea unei a doua nașteri
tot scuturăm cuvintele
le îmbinăm într-o formă
să ne gâdile sentimentele
ne dăm cu părerea
cât de simplist e jocul ăsta
când ieși afară
te biciuiește pe obraz
un ger afectiv
de planetă abandonată
să îți găsești curajul
când deasupra trece
un stol de corbi
[...] Citește tot
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Eu, vara ta... tu, iarna mea eternă...
Și de m-aș naște înc-o dată,-n vară,
Te-aș aștepta din iarna-n care ești.
Pe buze, ca pe-o strună de vioară,
Cu un sărut, adagio, să-nflorești.
Și i-aș cânta zăpezii să se-ndure,
Să mai aștepte-n ceruri un minut,
Atât cât să-nverzească-n noi pădure
Și vara să ne fie așternut.
Ninsorilor le-aș recita poeme,
S-adoarmă undeva în drumul lor.
Îți voi trimite-albastrul să te cheme
Aici, în dormitorul florilor.
Decembrie să plece în vacanță,
Să-ncuie gerul și furtuni în pod!
Cu luna lui cuptor, fă alianță,
Din iarna-n care ești să te deznod.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârșitul și-apoi
N-a mai rămas acum nimic de spus,
ca doi străini la geamuri de vagoane,
în trenuri care merg în sens opus,
ne-ndepărtăm de reci, pustii peroane.
Te duci, mă duc, un sens ne e egal
și-un ceas de fier ne ticăie în șine
Un fluviu de tăcere... Noi, pe mal,
ne sprijinim de poduri în ruine.
N-a fost nici început, s-a și sfârșit,
a fost un fel de vis fără pereche,
un salt spre cer rămas încremenit,
a fost de la-nceput o rană veche.
Ce rost ar mai avea să te acuz,
rămâi cuprinsă-n mila mea cea mare,
dintr-al iubirii-ngrozitor refuz,
în smârcul vieții biată muritoare.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Zefir
Jeluire oarbă-n vânt, extravagante zile de iarnă,
Copilărie, încet ecoul pașilor la gardul negru dispare,
Clopote prelungi de seară.
În liniște se-așterne noaptea albă,
În vise violete se prefac durerile și pacostea
Pietrificatei vieți,
Nu va renunța nicicând la ghimpii corpului în putrefacție.
Adânc în somnolență suspină anxiosul suflet,
Adânc vântul în copacii rupți,
Și se clatină făptura jeluitoare
A mamei prin pădurea solitară,
Acest doliu tăcut; nopți
Pline de lacrimi, îngerii înflăcărați.
Argintiu se sfărâmă de-un perete gol un schelet de copil.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre dezgheț, adresa este:
