dezonoare

Tywin Lannister: Îţi recunoşti crima?
Tyrion Lannister: Recunosc, recunosc că sunt un pitic, un monstru şi că dezonorez numele familiei.
Tywin Lannister: Nu pentru asta eşti judecat....
Tyrion Lannister: Greşeşti, tată, tot timpul am fost judecat pentru asta.

replici din romanul Iureşul săbiilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Titlurile, funcţiile, distincţiile, decoraţiile şi onorurile nemeritate: aviz plagiatorilor, impostorilor şi piloşilor (inspirat după două maxime ale lui Publilius Syrus: Honos honestum decorat, inhonestum notat; Loco ignominiae est apud indignum dignitas)

Cât va fi pe lume soare,
Ele sunt o dezonoare,
Pentru cei ce le-au primit
Fără merit, necinstit,
Dezonoare-s totodat'
Celor ce le-au acordat.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (19 august 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă-mă pe mine şi rămâi burlac. Iei de nevastă o femeie frumoasă şi ea se urâţeşte; iei o fată plesnind de sănătate şi se şubrezeşte; o credeai fierbinte, şi e rece, sau, şi mai şi, rece în aparenţă şi în realitate e aşa de fierbinte, încât te omoară ori te dezonorează. Câteodată fiinţa cea mai dulce e o năzuroasă, dar niciodată o năzuroasă n-are să devină dulce; alteori, copila pe care ai luat-o lălâie şi firavă, desfăşoară împotriva ta o voinţă de fier, o minte de diavol. M-am săturat de căsnicie.

Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezonoare (pamflet inspirat după Pierre Corneille, Cidul, a. 2, sc. 1)

Cel demn preferă să-aibă o moarte-ngrozitoare,
Decât ca să trăiască o zi în dezonoare.
Un politruc preferă ca lumea să-l hulească,
Decât o zi cu-onoare să vrea ca să trăiască.

pamflet de George Budoi din Cinstea şi necinstea (27 august 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înşelăciunea dezonorează, greşeala niciodată.

citat din Georg Christoph Lichtenberg
Adăugat de Vizitiu Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călăreţii, spun unii, unii spun că războinicii

Călăreţii, spun unii, unii spun că războinicii,
Alţii că navele pe mare sunt cea mai frumoasă
Apariţie pe lumea asta cenuşie şi tristă,

Însă eu spun că e imaginea a ceea ce iubeşti.
Este lesne de dovedit limpede asta oricui,
De vreme ce Elena – care eclipsa

Toată lumea prin frumuseţe, dorită de toţi
A părăsit un soţ bun
Şi a luat drumul Troiei,

Alegând dintre toţi oamenii pe cel
Care a dezonorat propria cetate,
Uitând de credinţa datorată propriului neam,

Fără a se gândi o clipă
La fiica ei, la părinţii dragi...
A apucat pe căi străine...

[...] Citeşte tot

poezie de Sappho din Lesbos, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faima şi dezonoarea, sărăcia şi bogăţia, fericirea şi disperarea merg mână în mână. Nu poţi trăi experienţa unui aspect, fără să-1 trăieşti şi pe celălalt. În cazul în care crezi că poţi, te afli în plină negare.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem obişnuiţi să admirăm în zilele nostre coşcogeamite bandiţii, a căror opulenţă e venerată de lumea întreagă, dimpreună cu noi, şi-a căror existenţă, de cum o cercetezi mai de-aproape, se dovedeşte a fi un lung şir de crime zilnice reînoite, numai că oamenii ăştia se bucură de glorie, de onoruri, de putere, (de aceea) fărădelegile lor sunt consfinţite prin legi, în timp ce oricât de departe am căuta în istorie totul ne demonstrează că un furtişag mărunt, şi mai cu seamă de alimente neînsemnate precum vreun cultuc de pâine, slănină sau brânză, atrage negreşit asupra făptaşului oprobiul categoric, regenerarea energică a comunităţii, pedepsele cele mai mari, dezonoarea obligatorie şi ruşinea de neispăşit, şi asta din două motive, mai întâi pentru că autorul unor asemenea fărădelegi e de regulă sărac iar starea implică prin ea însăşi un dispreţ capital, şi-apoi pentru că fapta lui comportă un soi de mustrare tacită la adresa societăţii. Furtul săracului devine o maliţioasă luare înapoi pe cale individuală.

Louis-Ferdinand Celine în Călătorie la capătul nopţii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

Pentru omul ignorant nimic nu-i mai bun decât tăcerea,
Iar dacă-i conştient de acest lucru el nu mai este ignorant.
Când te afli departe de excelenţă şi de perfecţiune
E de preferat să-ţi ţii limba în gură.
Limba poate dezonora oamenii.
O nucă fără miez are foarte puţină greutate.
Un animal nu va învăţa de la tine să vorbească,
Dar tu poţi învăţa de la animal cum să taci.
Oricine nu chibzuieşte înainte de a răspunde,
Cel mai probabil va îngăima vorbe fără rost.
Ori îţi împodobeşti discursul cu inteligenţa necesară unui om,
Ori rămâi tăcut asemeni unui animal necuvântător.

poezie de Saadi,1213 -1291, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profeţii

Profeţii ne-au deschis calea,
Noi am venit să dezvirginăm istoria,
Care este o matroană cu experienţă,
Ea strigă, m-aţi nenorocit, m-aţi dezonorat,
Noi nu o credem, nu vrem să o credem,
Bem bere, râdem, aruncăm bombe de presă,
suntem mereu imberbi, deşi
există pietre cu lumina lor proprie,
zilele şi nopţile sunt precum adevărul şi speranţa,
precum minciuna şi disperarea,
simt în lucruri cum creşte o stavilă,
dragonii meditează şi ei, statuile meditează şi ele,
uneori se prăbuşesc din cauza meditaţiei.
Am întâlnit un gnom, l-am străpuns cu un ac,
Regret, era multiplicabil.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsplata faptelor

RĂSPLATA FAPTELOR

Am învăţat prin viaţă să fac bine,
să nu spun "Nu!", chiar şi când mi-era greu,
de-a onora aşa cum se cuvine,
promisiunea sufletului meu.

Prin omenie triumfa voinţă
şi îmi încununa cuvântul dat,
că-n fapte punean suflet şi credinţă,
pentru izbânda celui ajutat.

Am insistat peste a mea putinţă,
când dificultăţi am întâmpinat,
că mai mare mi-ar fi fost suferinţă,
de rana în suflet dezonorat.

Putere îmi luam din rugăciune
şi-n semnul crucii puneam speranţă.
Să am mulţumirea faptelor bune,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Poezia de azi (30 iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetăţenii Noii Republici nu ar trebui să aibă nici un pic de milă şi bunăvoinţă faţă de numeroasele creaturi vrednice de dispreţ şi idioate, mânate de frică, neajutorate şi nefolositoare, nefericite, care trăiesc în dezonoare, debile şi hidoase, incapabile, proaste şi născute din desfrâu.

citat din H.G. Wells
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţiunea universală ar semăna mai degrabă cu o raţiune care introduc ordinea şi legea într-o cetate, deoarece ea deja ştie ce vor face cetăţenii şi din ce motive, şi în vederea acestor fapte ea legiferează şi întreţese cu legile toate pasiunile şi faptele lor, onoarea şi dezonoarea care le însoţesc, astfel încât toate se vor armoniza ca de la sine. Pedepsele sunt asemenea unor remedii pentru părţile bolnave, dintre care unele sunt astringente, altele înseamnă extracţii sau modificări, pentru a vindeca întregul, aşezând fiecare parte unde trebuie.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gind negindit

Părinţii ca să mai trăiască,
Doresc doar strictul necesar,
Anii de viaţă să-şi lungească,
Nostalgici stăruie-n zadar.

Părinţii îşi cunosc valoarea,
Nu vor să şi-o negocieze,
Nemulţumirea, dezonoarea,
Îi ţin blocaţi pe metereze.

Fragili ca peştii din acvariu,
Bătătoresc doar drumul drept,
Căci nu au bani de onorariu,
Şi inima li-e slabă-n piept.

Legaţi prin înţelegeri, lanţuri,
Fac socoteli să le ajungă,
Cuprinsă-n liste şi bilanţuri,
Sărăcia strînsă-n pungă.

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Pop din Volumul Aspiraţii subtile, publicat la Editura Bibliotheca din Tîrgovişte (mai 2009)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ce fel roşim adesea când suntem trişti. Se întâmplă adesea să nu pălim când suntem trişti, ci dimpotrivă, să ne înroşim. Faptul acesta trebuie atribuit celorlalte pasiuni care se asociază cu tristeţea, cum sunt iubirea sau dorinţa, iar uneori şi ura. Căci aceste pasiuni, încălzind sau agitând sângele, care vine din ficat, din intestine şi din alte părţi interne, împing sângele spre inimă şi de acolo, prin artera cea mare, spre venele feţei, fără ca tristeţea, care strânge din toate părţile orificiile inimii, să poată împiedica aceasta. Dar, chiar dacă este moderată, tristeţea împiedică lesne sângele ajuns în venele feţei să coboare spre inimă, în timp ce iubirea, dorinţa sau ura împing spre faţă alt sânge din părţile interioare. Iată, pentru ce acest sânge, fiind oprit în jurul feţei o face roşie, deoarece culoarea sângelui este cu atât mai vizibilă cu cât el curge mai puţin repede, precum şi fiindcă astfel se poate aduna în venele feţei mai mult ca atunci când orificiile inimii sunt mai deschise, lucru care se întâmplă mai ales când ne este ruşine, aceasta fiind compusă din iubire de sine şi dintr-o dorinţă puternică de a evita dezonoarea, ceea ce face ca sângele din părţile interne să vine spre inimă, iar apoi prin artere spre faţă.

citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dublă baladă

Iubiţi, de-aceea, cât vă place,
Fiţi veseli şi petrecăreţi,
Că pân' la urmă, orice-aţi face,
Capetele vi le pierdeţi.
Nerozi ajung cei prea iubeţi:
Salmon căzu-n idolatrie,
Samson în tagmă la orbeţi.
Ferice-i care nu le ştie!

Orfeu, care din flauturi
Şi din cimpoi da zvon vrăjit,
De câinele cu patru guri,
Cerber, aproape fu-nghiţit.
Narcis, că prea mult şi-a iubit
Chipul cel plin de gingăşie,
În puţ adânc s-a prăbuşit.
Ferice-i care nu le ştie!

Sardana, cavalerul care
Creta în lupte-a cucerit,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zero

Aici eşti un zero pe cerul absurdului
Nici măcar nu ştii de ce
Ai greşit? Nu!
Ai ucis? Nu!
Ai furat? Nu!
Eşti curat, neîntinat,
Dar ei te socotesc un jidan murdar şi vinovat
Te pun să plăteşti
Nu cu arginţi, ci cu viaţa:
A ta, a părinţilor şi copiilor tăi
Eşti oripilat, subjugat, dezonorat
Şi n-ai niciun mijloc de apărare
Nici cerul, nici pământul
Nici zidurile din jur
N-au urechi să te asculte
Te poţi jelui la infinit,
Dar e în zadar!
Eşti condamnat:
Vei fii ucis şi gazat
Hitler, călăul, aşa a comandat.

poezie de Harry Ross din Auschwitz, ţara morţii: eu nu pot să uit şi nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi cireşii înfloriţi sunt perfecţi

ca şi cerul sub care mor samuraii
pentru a nu mai exista niciodată dezonoare
deşi între două războaie pierdute
câştigătoare este doar pacea
poate şi fluturii de pe un câmp cu margarete
sau liniştea imensă de sub pătura pământului
înainte de a-mi lăsa din nou iarba să crescă
din inimă din ochi din toate lacrimile

fericirea că în sfârşit nu mă mai doare nimic
precum şi sentimentul că între doi paşi de furnică
este loc de atâta nemărginire cât să-i spun dumnezeu
nu pot decât să facă timpul imponderabil
iar toate clipele atunci se vor naşte rotunde
din lacrimi de înger sau de mamă
şi cele care vin şi cele care pleacă

trebuie doar un suflet care să le consume liniar
înainte de a redeveni nemărginite

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în Dincolo e nimic.
nimeni nu dispare din viziuni,
sunt înlocuitori cu feţe lipsă,
morţii nu au ce căuta în moarte.
nu e ruşine, vină,
sunt voci care circulă cu lanţuri la picioare,
e un aer sclav care
atârnă peste Zona de Cenuşă.

în moarte nu sunt morţi,
sunt flăcări care merg în patru picioare.

chemată de stirpe,
ura e frumoasă, îi dau dinţii,
înaintează cu lupi falşi de lumină scăzută prin treceri spre Pământul de la Capăt.
taţii nu au putut fi salvaţi, Răul se ascunde în miei.
e o dezonoare
câştigată cu răzbunări seismice.

coordonatele cad în transă,

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Washington McNeely

Bogat, respectat de concetăţeni,
Tatăl multor copii, născuţi dintr-o mamă nobilă,
Toţi crescuţi aici,
În conacul cel mare de la marginea oraşului.
Priviţi cedrul de pe pajişte!
Am trimis toţi băieţii la Ann Arbor, toate fetele la Rockford,
În timp ce viaţa mea curgea înainte, devenind tot mai bogat şi mai respectat –
Odihnindu-mă, seara, sub cedrul meu.
Anii treceau.
Am trimis fetele în Europa;
Le-am înzestrat când s-au căsătorit.
Băieţilor le-am dat bani pentru a intra în afaceri.
Erau copii zdraveni, promiţători ca merele
Înainte ca racilele de sub coajă să se arate.
Dar John a părăsit ţara dezonorat,
Jenny a murit la naştere.
Eu am rămas sub cedrul meu.
Harry s-a sinucis după un scandal,
Susan a divorţat –
Eu am rămas sub cedrul meu.

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!