Citate despre dinți și noapte, pagina 2
Pastel banal
Frecându-și pântecele de oțel fierbinte
De cheiul rece, umed și murdar,
Un cargo-boat norvegian
Respiră sufocat și rar
Ca un mamut antediluvian...
Ghicești c-ar vrea să plece iar
Spre nordul nopților polare,
Să se-nfrățească la-ntâmplare
Cu luciul primului ghețar...
Dar negrele otgoane-l țin în frâu
Și macaralele murdare
Descarcă-n el vagoane-ntregi de grâu...
Pe cheiul rece, umed și murdar
Hamalii dorm ca grânele-n hambar,
În timp ce mateloții beți, pe bord,
Rânjesc cu pipele-ntre dinți
Și plâng cu ochii-ntorși spre Nord,
Când fumul pipelor fierbinți
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, VII, nr. 36 (8 septembrie 1922)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul din mine noaptea între gesturi
ochii infectați de priviri bănuitoare dormitează
în jurul depoului din mine
nu sunt fericit
pașii obosiți de noroiul care îmi adoarme
pe tălpi vibrează mut
vaporii eliberați din stomac mârâie printre dinți
ca animalul din gând în care am dat cu piciorul
fără să țin seama de bubele și abcesele de sub piele
din vene chipuri ascunse mă privesc
ca pe un simplu provincial un împinge tava
ori ca pe unul care-l interesează dacă Nichita
sau Cărtărescu or fi fost doi oameni la fel
numărând de la unu la doi sau de la doi la unu
nu știu
următorul sunt eu privesc
din spatele întrebărilor ridate
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comunică fără cuvinte
Din lacrimile presărate peste al nopții val și al singurătății destin,
Mă las purtată de valul iubirii depline când inimile comunică fără cuvinte.
Am un ocean de gânduri și valurile-i mă răscolesc,
Dorului îi tot vorbesc, de aduceri-aminte.
Focul să-l nimicească cu o inimă de fier
I-am dat libertate,
Dar lacrimi de cuvânt s-au revărsat peste noapte,
Zâmbetului să-i vorbească cu dinții de oțel...
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai pot a-ți cere...
îți cer să uiți atâtea despre mine,
îți cer să uiți, să mă alungi,
iubirea ce o am doar pentru tine,
îmi e povara nopților prea lungi
când vei privi în noapte cerul,
să nu mă cauți în gândul tău,
de-acum în noi mort e misterul
atâtor nopți pierdute într-un hău
mi-ai fost o rază de speranță,
de ea m-am agățat cu dinți,
mi-ai fost un clinchet dimineața,
acum trezit îmi ies din minți
îți cer, dar nu mai pot a-ți cere,
să uiți atât de multe amintiri,
frânghii ce ne-au legat de sfere,
să le dezlegi de pe priviri
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai pot a-ți cere...
îți cer să uiți atâtea despre mine,
îți cer să uiți, să mă alungi,
iubirea ce o am doar pentru tine
îmi e povara nopților prea lungi
când vei privi în noapte cerul
să nu mă cauți în gândul tău,
de-acum în noi mort e misterul,
atâtor nopți pierdute într-un hău
mi-ai fost o rază de speranță,
de ea m-am agățat cu dinți,
mi-ai fost un clinchet dimineața,
acum trezit îmi ies din minți
îți cer, dar nu mai pot a-ți cere,
să uiți atât de multe amintiri,
frânghii ce ne-au legat de sfere,
să le dezlegi de pe priviri
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biografie
Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună!
Plinului pântec așa îi cânta într-o noapte cu lună.
Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detună.
Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună,
Ea mai vedea cum în șa voi sălta împreună
Cu îndrăzneața fecioară-a pământului, brună,
Și-n goana nebună vedea de pe-atunci cum răsună
Tropotul lung și mereu al galopului meu.
Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună,
Și că-s menit să înving veșnicii și genună,
Dar nu știa de pe-atunci că în mine-o să pună
Suflet prea grav și răsunet prea slab, că adună
Abur de vis și de boală ce-ar fi să răpună
Tropotul lung și mereu al galopului meu.
Iată-mă azi înarmat cu acele credinți,
Cu îndârjirea păstrată - cuțit între dinți -,
Dar cu prea multă dorință să vii, să-mi alinți,
Bruna fecioară a păcii adânci și cuminți,
Tropotul lung și mereu al galopului meu.
poezie celebră de Nicolae Labiș (1956)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Amsterdam
În portul Amsderdam
Marinarii cântă despre mare,
Despre iluzii, femei și vapoare,
Iar fiecare vis e o rană și doare.
În portul Amsterdam
Mulți marinari dorm cu capul pe masă,
Visând o mamă, visând o mireasă...
Și-n apele negre cad stele gânditoare.
În portul Amsderdam
Sunt marinari care mor
Răpuși de bere, de votcă, de dor
Ori în aprige-încleștări de bețivi.
În portul Amsderdam
Întotdeauna se află-un marinar
Născut într-un ceas amar,
În niște zori dușmănoși, corozivi.
[...] Citește tot
cântec interpretat de Jacques Brel, muzica de Jacques Brel, versuri de Jacques Brel, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la dinți și noapte, dar cu o relevanță mică.
Ultima noapte a ultimei ierni
întorsesem fila
tocmai citeam un alt paragraf
din viața mea
căutam un capitol
în care personajul principal
avea să înțeleagă
sensul criptic al propriei naivități
râdeai ca o primăvară
(buze întredeschise
dinți strălucitori
poftă de sărut)
se hârjoneau gândurile prin iarbă
iar ochii tăi adunau verde crud
iubito
(buzele noastre se căutau disperate)
mă voi reciti
în ultima noapte a ultimei ierni
la lumina amintirilor mele
[...] Citește tot
poezie de Cristian Lisandru din Atunci când vara se reinventa (15 martie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța unui rege asiatic
lui Cuza Hotta
Pe soclurile albe de marmură,
Sculptate
De dalta unor meșteri aduși din alte țări,
Eternizate-n masca supremei nepăsări,
De-a lungul celor șapte alei
Întretăiate
De alte șapte-alei,
În parcul meu veghează o sută de femei ―
O sută de amante pe care le-am iubit
Cu-atâta frenezie,
Că-n spasmele dorinței
În fiecare noapte sfârșeam printr-un cuțit
Poemele-ncepute cu buzele și dinții.
Și-n parcul meu,
De-a lungul aleilor pătate
De lacrimi
Și de sânge,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Milogul
Cerșea la colț un slăbănog
în zdrențe, slut și fără dinți,
neguțătorul de arginți
gândi, zărindu-l pe milog:
"Eu nu dau mila mea obol
acestui trântor de prisos"
și-ntoarse rânjetu-i câinos
rămasului cu mâna-n gol.
Trecu maestrul glorios
al farmecului triumfal
cu spiritul în ideal
și-a zis văzând pe zdrențuros:
"E-atât de slut și mă-nspăimânt
eu, magul purei frumuseți!"
și-ntoarse recele dispreț
rămasului cu mâna-n vânt.
Trecu predicatorul sfânt
grăbindu-se către amvon
vijelios ca un ciclon
să se dezlănțuie-n cuvânt,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prinderea crucii în miros de tămâie
Aripi de liliac atârnate de tavanul nopții
Șlefuiesc dinții pentru canaliile sorții.
Un dinte rămâne răsucit în venin,
Șarpele vieții ștrangulează nădejdea-n destin.
Neîmplinite rămân zborurile-n țipete stinse,
Iubirile de doruri s-aprinse.
În pragul verdeții netezite de noi
Cresc fulgere scăldate în ploi.
Crucea din deal își face o cruce
Mare cât cerul ce-n brațe o duce.
Domnul o prinde în miros de tămâie,
Un liliac, în cristelnița nopții, recită poezie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moarte, tu n-ai nume de om
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
dacă mi-ai fi dat un semn
oricât de mic
îmi pregăteam valiza
cu toate cele necesare
un aparat de ras
un creion o mapă și un plic
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
mai zăbovește jos
sub deal un pic
să sting lumina apa
gazul și să las o cheie
ori nu știai că am
o nevastă și un copil mai mic
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o noapte
am ales ploaia
în neagra noapte
aveam degetele bătătorite de anii trecuți
mă ardea cuiul din palme
sângele se scurgea încet pe pământ
am ales noaptea
cu ochii stinși ai sufletului
suspin,
pasul se afundă în tăceri
sub pleoape se zbate cuvântul rămas
eu, care am ales ploaia
port în buzunare un bulgăre de pământ
în dinți strângeam dureri
poate, într-o zi
voi apuca drumul ce duce
voi fi vânt, ploaie și lacrimă
în iarba verde crudă
voi strânge femeia la piept, sărutând-o
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apusul
de când privesc apusul
soarele a scâpătat pe jumătate-n mare
un vapor care treptat se scufundă
tu îmi arăți cerul franjurat de lumină
ca o moarte așteptându-și ceasul
pe umerii valurilor
umbre cu dinți alungiți
deasupra zborul alb al pescărușilor
pe faleză noi și briza întețită
plini de întrebările toamnei
care se apropie dinspre munți
noaptea cade pe scări
o pasăre cu aripile smolite
orașul cu geamurile-n lumină
simte zgomotul de pe străzi
ca o durere prin oase
se așează cu capul pe țărm
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (9 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un dulău lătră gros, hodorogit, între căpițele de fân, vulpea strănută, înveselită parcă de răgușeala dușmanului ei, se răsuci și dispăru în josul malului.
"Am scăpa-o se necăji Ene Lelea, dar mâine seară stau la pândă." Auzi țipătul prelung și straniu al unei păsări poposite în vărsătura Buzăului și se-nfioră. Sângele-i goni spre inimă, într-o zvârcolire dureroasă care se risipi în toate fibrele trupului, tulburătoare.
Pe urmă se simți ușor și dogorând și-i veni să râdă. Dinții îi luciră sub mustața blondă, albi ca și capacul tabacherii pe care-o învârtea uitat în mâini. Îi pătrunsese brusc o veselie neînțeleasă ca după o noapte de somn bun, și porni să dea ocol curții tăvălite în văpaia lunii, cu miile de lucruri care altădată nu atrăgeau luarea-aminte prin nimic, iar acum se impuneau ochiului, învăluite, într-un farmec aparte, duios, uimind sufletul și chemându-te să te apleci asupra lor, să le mângâi. Străbătu aria de-a curmezișul, fără o țintă precisă și auzind gălăgie în șopronul unde fierbea cazanul de țuică, se opri în dosul ușii vechi, afumate și aruncă o privire înăuntru printre două stinghii rupte.
Fănuș Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceva din răsărit
Margini de nimfă
sărutau licoarea tulbure
și scrâșneau din dinți
pentru a ronțăi buzele crăpate
de nave, ale mării...
Țărmul machiat cu alge
clipea din gene lungi de sare
pregătindu-și silueta pentru chindie
când, cu talia-i macabră
se va topi în crinolinele
de marmură ale nopții...
poezie de Mihaela Tălpău
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar de acum
cel mai tare îmi doresc
să vină noaptea
să-mi pună cineva brațul
în jurul capului
să mă tragă în sine
și să-mi spună -
chiar de acum începe
numărătoarea inversă
a nașterii noastre
sărută-mă
tu nu vei fi eternă
eu nu voi trăi adânc
în amprenta dinților tăi
lăsată pe lobul urechii
dar îți voi rupe rădăcinile
și lăstarii
și le voi altoi în mine
ei vor crește și vor înmuguri
vor rodi struguri buni
iar tu vei face vin
[...] Citește tot
poezie de Silvia Van
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jucărie
ea stătea cu chirie într-o oglindă de pradă cu dinți de zăpadă. ea își plătea sângele cu o fotografie pentru fiecare călătorie. ea se spăla corect pe dinți și pe viață, fără anestezie. ea mergea cu iubi la piață, să cumpere biscuiți pentru o lebădă de hârtie. timpul se măsura în ceai de iasomie, se înmulțea cu dulceață, se înălța până la aceeași stea nătăfleață, care într-o dimineață a chiulit de la lecția de astrologie. atunci, toamna a intrat printr-o fracție în bucătărie, cu un aer de nevinovăție, camuflată într-o pisică de ceață și a început să sape cu insomnie, sub pleoape de sare, până la rădăcina florii de soare. într-o noapte, pe când se scălda într-o lacrimă de lapte, a alunecat din beție într-un melc din copilărie și uite așa, foarte zurlie, și-a tras un glonte de marțipan, care-a intrat într-un pian, care trecea din întâmplare printr-un vis uitat deschis la colivie, care s-a sinucis, dulce și clasic, într-o simfonie. ușor bacovian, îngerul gardian a trimis îndată trei tristeți și o castană coaptă de monotonie, să culeagă amprentele ploii de mătase, acuzată de igrasie până la oase. și astăzi se mai se descoase această grozăvie. aici, la cofetărie.
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profetul
Am fost prorooc, pe drumul din pustie,
Când zilele mureau, nemângâiate...
Am fost prooroc, izvor de apă vie,
Toți m-au băut, de friguri și de sete.
Un vaier surd din veacuri depărtate
Venea la mine-n noapte, să mă cheme,
Și mă găsea cu buze-nfrigurate,
Din plânsul vostru împletind blesteme.
Hoți, flămânzi de păine și de soare,
În carnea mea eu v-am dospit fiorul,
Și despicând a vremilor vîltoare,
Prin graiul meu vorbea Mântuitorul.
Însângerat v-am răscolit cărare
Cu inima, cu pumnul și cu dinții,
M-am îmbrăcat în neguri și pierzare,
Ca să vă dau limanul biruinții.
Când valul meu s-a revărsat pe uliți
[...] Citește tot
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da, sunt gelos!
Sunt gelos
pe toți bărbații care au poftit la
carnea-ți fragedă
abia așteptând să-și înfigă dinții
în icoana mea
Sunt gelos
chiar și pe mine
cel din tinerețe
care te dorea de la distanță
până urla aerul nopții
Sunt gelos
pe fiecare fir de iarbă care ți-a mângâiat talpa
pe mine nu m-ai călcat niciodată atât de blând
Păcatele mele, sunt gelos
pe ploaia ce te udă până la piele
înviorându-ți florile
[...] Citește tot
poezie de Lucian Velea (3 octombrie 2016)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre dinți și noapte, adresa este: