Citate despre diversitate și timp, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la diversitate și timp, dar cu o relevanță mică.
Cum în grădina mea cresc trandafiri de foarte mulți ani, sunt fascinată de frumusețea lor și de varietatea infinită a aromelor. Și este o adevărată inițiere să mă plimb printre ei, lăsându-le parfumul să se amestece în mine. Și astfel se naște trandafirul amețitor din mintea mea, creat din buchetul și culorile grădinii roșu, rubiniu, carmin, roz fanat, mov, alb pur, galben-canar sau portocaliu-optimist.
Mandy Aftel în Istoria parfumului, interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele mai adânci linii de descendență în arborii noștri genealogici se găsesc în Africa, printre africani. Înseamnă că africanii au acumulat această diversitate de mutații pe o perioadă mai lungă de timp. Și asta înseamnă că provenim din Africa. E scris în ADN-ul nostru. Fiecare fragment de ADN pe care-l analizăm are o diversitate mai mare în Africa decât în afara Africii. Și la un moment dat în trecut, un subgrup de africani a părăsit continentul african pentru a se răspândi și a popula restul lumii.
Spencer Wells în Genographic (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare perioadă de dezvoltare umană a avut propriul tip de conflicte umane, propria varietate de probleme și care aparent ar fi putut fi soluționate numai prin forță. Și de fiecare dată, fiind destul de frustrant, forța nu a putut niciodată într-adevăr rezolva o problemă. În schimb, aceasta a persistat printr-o serie de conflicte, apoi a dispărut de la sine. Cum era expresia aceea? - ah, da, "nu cu un bang, ci un scâncet," în timp ce mediul economic și social s-a schimbat. Și apoi, noi probleme și o nouă serie de războaie...
Isaac Asimov în Eu, Robotul
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În oglinda diversității
mă afund în mine ca într-o pădure
izvoare de doruri în vale se bifurcă
la rădăcini de brazi cântă sevele pure
spre trunchiuri de stele vesele se urcă.
mă scufund în mine ca într-o fântână
luna se oglindește în gândurile mele
n-aș fi crezut că sunt cu lacrimi plină
că mă înconjoară ziduri de regrete grele.
mă scufund în suflet ca într-un ocean
valuri de iluzii plutesc peste corali
visul de împlinire este imens mărgean
povești de succes scot din timpi morali.
mă asemăn cu natura în diverse feluri
în sufletul meu se reflectă prin țeluri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remake
Cât timp mi-a luat să-nvăț cum azi se scrie
o poezie
în proză,
că-i la mare modă,
o adevărată nebunie
ce constă în a nu mai respecta vreo regulă; cum nu doar roșie e roză,
e îndeajuns a se așterne fluid pe hârtie
în metafore
-ce pare că sunt singurele agreate-
cel mai adesea nespunând nimic, doar încâlcite,
căutate,
pentru-a induce un fel d-efervescență
colectivă
fără de criterii, nelimitativă
ca o pustulă
ce germinează
din haloul roșu inflamat;
puroiul ce se sparge
ș-invadează
ca-ntr-o metamorfoză
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Motivul meu pentru viață
Dacă cutreier prin adâncul inimii mele
văd multe probleme,
mă întreb cum am rezistat
la atâtea tăieturi
și nu m-am plâns.
Am rezistat și mai lupt încă,
oricum viața mea este
fără sens și fără diversitate
care nu interesează
prea multe persoane.
Eu vreau să visez,
că va fi bine
să-mi ascund gândurile
să-mi ascund lacrimile
și să râd, să mă bucur
de zilele senine și fericite
atât de puține din câte au fost.
În cazul în care soarele meu...
va mai străluci încă
tu vreau să-mi dai căldură,
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (9 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiu diversității
Vreau să vânez ideea pură, ce țâșnește
din codrii minții, unde liberă aleargă,
să pescuiesc acea uimire, ce-o să spargă
un geam spre-o lume-n care gardul n-o oprește,
s-ating penajul în sextine sau catrene,
să fac bandaje de cuvinte fără pene.
Vreau să mai râd când plânge roua de pe frunze,
atunci simt pulsul unei vieți ce e reală,
mă pierd în cărți, dar și în lumea virtuală,
vreau să valsez în dansul pensulei pe pânze,
la răsărit, să lupt în ring, sau ca barbarii,
și la apus, să joc iar șah, la malul mării...
Vreau să alerg când vântul șuieră sălbatic,
parcă în haită fug, cu lupii, în pădure,
parcă mă joc atunci, ca urșii, când au mure,
vreau să înot când briza murmură molatic,
parcă în banc înot, cu pești din mări albastre,
și-aș vrea să zbor ca niște păsări ce-s măiastre.
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atotcuprins egoism
Chiar înainte de-nceput, cât tot e încă doar sămânță,
E-o basculare de "întâi", de competiție acerbă
De-a " face" oul numai unul, coroana fiind o simplă jerbă
Fiindcă în dramă nu e pudic, doar ludicul, ca-ntr-o Săpânță.
Se înalță pomul să umbrească mai mult să ia din vârf, din soare
Și Luna ar vrea la fel de mare, pitindu-și astrul în eclipsă.
Călugărița după ce-a iubit își adoră amorez cu "lipsă",
Iar reușita de nu-ți iese, a altuia-i! Sau..."o încercare"!
Așa multă diversitate, în tot, ar părea altruism,
Dar tot se îmbrâncește-n ego, perpetuu punitiv tacit
De nu cuvântă, sau țipat, de rage c-are apetit
Doar pentru el; c-așa progresul se învață, doar cu eroism!...
Atotîntins, tot ce există e-un zbucium surd, de "egoism"...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pomi de Crăciun în Mănăștur
E iarnă
zăpada acoperă trotuarele
și
grădinile blocurilor din Mănăștur
unde
adeseori sunt pomi de Crăciun
cu lumini colorate ce
prin întunericul nopții ne bombardează continuu privirile cu
o diversitate de culori vii
de
însuși întunericul nopții-l învie cu atâtea culori neasemuite
doar
e luna cadourilor
și
Crăciunul se apropie cu pași rapizi
Mănășturul
s-a transformat într-o
baie de culori
care de care mai vie și
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (19 decembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către îngerii în halate albe
Dragi îngeri muți, în alb halat,
primiți-ne această rugă:
iertați-ne că v-am băgat
normalitatea-n centrifugă!
Se zbate Cerul de tristeți,
nori negri se așază-n zare,
dușmanul nevăzut ia vieți
dintre făpturile umane!
Avem mulți îngeri printre noi,
ce nu-și dorm nopțile acasă,
purtând acest cumplit război,
iar unora nici nu le pasă.
Când ziua dă șah mat la burse,
pe front se face de planton,
minutele sunt cai de curse
printre sfidări cu mult bon-ton.
Nevertebrate cu pretenții
‒ ce-s oameni doar cu chip de lut! ‒
[...] Citește tot
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pteranodon rămâne varietatea cea mai bine adaptată la zbor dintre toți pterosaurienii. Având, la unele specii, suprafața de peste 20 m2 și anvergura aripilor de 8-12 metri, membranele sale de piele uneau labele anterioare cu cele posterioare, transformând animalul într-un fel de uriașă "aripă zburătoare". Corpul scurt, fusiform, își pierduse complet coada, devenind extrem de aerodinamic, întregul schelet avea oasele umplute cu aer și foarte ușoare, iar craniul era aproape la fel de lung ca și trupul. Fălcile se transformaseră într-un cioc de un metru lungime, lipsit de dinți, contrabalansat de o creastă osoasă cu aceleași dimensiuni, având marginile tăioase ca o sabie. Pteranodonii trăiau mai ales pe coastele oceanelor și în masivele muntoase limitrofe bazinelor marine; par să fi fost capabili de a rămâne zile întregi în aer, de a ataca fulgerător, fără zgomot și constituie probabil cele mai redutabile înaripate piscivore care s-au ridicat vreodată pe cerul Terrei.
Dan Apostol în Dintr-o lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflexie pe sticlă
Chipul tău, proiectat în vitrina magazinului de ceramice...
Reflexie în culori gălbui, născută din ondulația luminii
pe toate acele forme mai mult sau mai puțin stranii, din lut copt
oale, ulcele, vase, amulete, idoli, siluete reduse la esența lor ideatică,
câțiva îngeri cu aspect funerar, un negru, o clepsidră fără timp,
un soldat dormind în picioare sau, poate, murind în poziție de drepți,
câteva piese utilitar-ambientale...
Stau nemișcat și privesc chipul tău, întipărit pe sticla aceea enormă...
Un chip, până la urmă, din pământ, născut din capriciul altui pământ,
modelat, supus tratamentelor, înnobilat și poate vindecat.
Soldatul acela, de pildă: din cine știe ce pământ își trage el moartea sau somnul,
cine știe câte nedormiri sau câte morți, strânse în el, contribuie acum
la alcătuirea gălbuie și palidă a chipului tău!
O tânără mă vede și iese, amabilă, din magazin, dispusă a-mi explica
semnificația ascunsă a unor piese, întrebuințarea lor,
procedeele variate de coacere a lutului, justificarea prețului exponatelor
și chiar aprecierile unor cunoscători într-ale artei,
care au trecut pe-acolo.
Continui să privesc chipul tău. Îi răspund scurt că de capitolul procedeelor
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capitularea nopții
Asceto! Închide-mă în bezna ta, în cele
Stânci muntene, reci și albastre!
Roua de sânge curge dintre astre;
Crucea se-nalță-n licăriri de stele.
Violet rupsese guri, minciună
În cămăruța ruinată, rece;
Joc auriu mai râde și petrece,
Și ultimului clopot limba îi mai sună.
Nor de lună! Cad îndurerate
Sălbaticele fructe noaptea pe pământ
Și spațiu-ntreg devine un mormânt
Și vis se face brazda pe-nserate.
Comentarii
În această poezie, Georg Trakl ridică ritmul și limbajul la un nivel accesibil în care sensurile pot fi schimbate și preluate (întregul sens: V 12)
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grodek
Seara-n tomnatice păduri răsună
Armele morții, întinsurile aurii
Și-albastrele lacuri, deasupra soarele
Sumbru se rostogolește; cuprinde noaptea
Muribunzilor luptători, sălbaticele plânsete
Ale gurilor zdrobite.
Dar liniștea-n adâncul văilor adună
Nori roșii în care mânios Dumnezeu sălășluiește
Ce sângele sie-și vărsă, a lunii răcoare;
Toate drumurile sfârșesc în neagră descompunere.
Sub ramurile aurii ale nopții și ale stelelor
Se clatină a umbrei Soră prin tăcuta dumbravă
Spre a saluta fantomele eroilor, capetele sângerânde;
Încet răsună prin trestii întunecatele flautele toamnei.
O mândru doliu! Voi de minereu altare
Flacăra fierbinte a duhului hrănește astăzi o cumplită durere,
Nenăscuții nepoți.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
Mures Sorin Flaviansays:
9 iulie 2016 la 16:44
Am stat ani de zile in loc desi mi se parea ca intreprind ceva... De ceva timp am descoperit ca toate eforturile indreptate spre asumarea energiei care a creat si creaza toata diversitatea numita univers nu duc nicaieri! Ca si in politica puterea este insatiabila... Rugaciunea in schimb m-a invatat ca energia trebuie lasata sa se exprime asa cu crede ea de cuviinta findca tu o rprezinti deja din momentul nasterii tale si ea se regaseste in tine pe masura ce-i dai voie sa creasca sa te up-gradeze. Tu trebuie sa fii receptiv permanent si in mod constant sa-ti asumi contient aceasta stare de trezie... Astfel constiinta ta se va seta dupa constiinta energiei vitale care o v-a tine in stream-ul ei oferidu-i tot ce stie ca-i trebuie! Timp, sanatate, bani (daca este nevoie...) de fapt armonie plenara! Dintr-un placut accident am descoperit ca la un moment dat eu doar eram prezent la ruga ce se desfasura in mine cu o faorte mare claritate si profunzime! Energia viitala, Creatorul meu se ruga in mine! EXTRAORDINAR! Atunci am inteles ca nu puterea ma interseza findca ea este acolo in fluxul si refluxul stream-ului vital din mine si isi face treaba fara sa intervin fara sa mi-o asum! Eu doar trebuie sa fiu prezent si atat!
poezie de Falvian Sorin Mureș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toată lumea caută fericirea. Este o bucurie care însoțește activitatea pozitivă. Totuși, ca și bogăția, și aceasta are o varietate de semnificații, adesea contradictorii. Este în același timp bucuria descoperirii și bucuria cunoașterii, însoțește adesea pe acei care știu ce înseamnă culorile, sunetele și armonia vieții Și este bucuria pe care o trăiesc cei care își dau osteneala să își planifice viața și trăiesc apoi cu pasiune.
Jim Rohn în 7 Strategii pentru obținerea bogăției și fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre diversitate și timp, adresa este: