doliu şi timp

Iubire îndoliată

De ce te-ascunzi mereu în nopţi de necuvinte
Călcând în vechi hârtoape de-nsingurate ciute,
Te-neci în ploi amare, uitând de cele sfinte
Şi inimii-i zideşti altar din lacrimi mute?

Ştiu că s-a rupt şiragul cu vise nenuntite,
Iar pentru tine mâine este acelaşi ieri,
Că zei păgâni au frânt al zorilor ursite,
Şi-au anulat povestea doritei primăveri.

Alergi fără de noimă prin stepe de-ntuneric,
Deşi sobor de îngeri la poarta ta veghează,
Te-nstrăinezi de viaţă şi sub blestem himeric,
Golgote de nelinişti iubirea-ţi îndoliază.

Cohorte de neşanse te urmăresc perfide,
Iar ochii înspre cer prea rar îi mai ridici,
Îţi pare că-i târziu, dar poţi oricând decide
Să treci de purgatoriu la far de licurici.

[...] Citeşte tot

poezie de Ines Vanda Popa (20 august 2014)
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Mor poeţi" de Valentin David

Nopţile-s mai lungi şi mai pustii,
Se coboară doliul în poeme,
Plânge pana şi cerneala geme,
Versul, cum să poţi, să-l mai învii?

În oglinda lacului, un val
Abia mai ajunge să apuce
Ramul unei sălcii ce se duce,
Să împingă bărcile la mal.

Lacrima ne plouă peste frunţi,
Ploile-s mai reci şi mai nebune,
Tunete se-ngrămădesc pe strune,
Se ascund secundele în munţi.

Muzele agonizează-n cor,
Cupidonii în genunchi jelesc,
Stele-ncep să cadă nefiresc,
Când ne mor poeţii... şi cum mor!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima cafea

Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.

Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce câştigi?

Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (7 septembrie 2015)
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un cristal spart şi lipit se vedea către miazănoapte o întunecare stranie, înăbuşitoare. Alte fisuri, la fel de înfiorătoare începuseră să se dilate... Şi pe pânza aceasta pătată, îndoliată a zilei, începuseră să se strecoare urmele serii.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călimara

Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argint
Cu două guri întunecate, ca două porţi de labirint,
Prin care gândurile mele s-or afunda neştiutoare
Şi-adesea n-or găsi ieşire din bezna umedă, la soare.
Cu două guri ca de fântână, din care ultimul meu vis,
Scafandru mic, privind cu spaimă spre fundul negrului abis,
Va încerca, zadarnic poate, s-adune înşirată-n salbe
Recolta de mărgăritare a viitoarelor nopţi albe.
În călimara asta nouă roiesc ca fluturii imagini
Ce vor cădea cândva, inerte, pe câmpul alb al unei pagini,
Închipuiri neplăsmuite şi gânduri negândite încă
Pe care stropul de cerneală le-nchide-n noaptea lui adâncă,
Cuvinte şterse peste-o clipă, fantome de idei defuncte,
O ploaie miniaturală de-accente, virgule şi puncte -
Şi-acele negre arabescuri pe care-o vagă fantezie
Sau numai mâna mea distrată le zugrăveşte pe hârtie.
În ea, tăcute şi smerite stau viitoarele regrete,
Alături de bilanţul zilei şi de adresa unei fete;
Scrisoarea de condoleanţe pe care, poate, o voi scrie
Unui amic în doliu după vreo rudă care-i încă vie;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi tu prin timpul meu arar trecând

şi timpul şi-ntinde trupu-n
cenuşa de doi stânjeni
îndoliază azi şi zboară
văzul meu cărunt
şi vălul roz pictat cu tuberoze
ţi-e luat de vânt, iubito
mă pradă lupii veniţi
tocmai din ostrovul Miklosich
şi urlă doar pustiu-n
cătunul singurului gând
doar două insule de jad
mă urmăresc agonizând
sunt ochii tăi de umbre,
cu furci şi pânze de păianjeni.
'năuntru simfonia oaselor
şi-al lumii ospăţ de rând
în depărtări,
sinapse mai troznesc,
mor caii nechezând
în urma noastră,

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul scârbirii

Sub tălpi de împrumut scârbele curg dimpreună cu
vârsta cetăţii şi de o seamă cu zilele ei cele multe.
De oriunde, privirile hrănesc aceleaşi indiferenţe
fixate pe ziduri şi bune la toate întâmplările.
Cetatea nutrită din răzleţirile sale geometrice păstrează
pentru pigmeii de azi, aceiaşi cuminţenie ostenită şi
gratuitatea unui timp consumat la răspântia viitorului.
Un zeu al prostiei, a promovat mai demult închipuiri absurde.
Din cenuşa lor s-au iscat îndoieli.
Şi ele s-au statornicit în nepăsarea zidurilor.
Mortificate dorm în adaos de linişte şi bănuială.
Se mai întâmplă, ca aceste închipuiri călcate în
picioare să moară, sau sugrumate pe rând, să amplifice
un cimitir cu eternităţi posibile.
În semnul îndoit al pirzării din fiecare ceas, gândurile
plimbă priviri pe îndoliate şi cenuşii imagini de bună
credinţa, ghiftuite în zăceri fără de noimă.
De nicăieri, un aer stătut în derâderi, absoarbe
neputinţă sau, mişcă şiruri de copaci uscaţi, expiind un
verde anemiat, prefăcut pe alocuri.

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Gavrilescu din Timpul trecerii tale, partea I - Timpul scârbirii (1976)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destine

lumile îşi dosesc rănile în noroiul timpului
uitând că ţărâna şi apa
formează lutul prin care trupul a căpătat suflu de viaţă
malurile apelor veştejesc privirile
pentru ochiul
care nu-i decât vremelnic în timp
doliul este păcatul
în lipsa luminii şi-a întunericului

m-am trezit în tresăritul unei clipe
dintr-un sunet trecut ghearele din mine au desfăcut virginităţi
imaginare
trupurile mă ascund de frigul fierbinte
nopţile mă numără în cruci
fără destine

poezie de Viorel Muha (octombrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa noastră

Pe-acelaşi drum,
Mânaţi de-acelaşi îndemn nefast al năzuinţii,
De-aceleaşi neînţelese-avânturi spre tot mai sus,
Pe-acelaşi drum
Pe unde ieri trecură poate,
Străbunii noştri
Şi parinţii,
Pe unde, unii după alţii, drumeţii trec de mii de ani,

Noi –
Cărora ni-i dat să ducem enigma vieţii mai departe
Şi doliul vremilor apuse,
Şi-al idealurilor scrum –
Pe-acelaşi drum
Vom trece mâine cerşind din ţiterele sparte
La umbra zidurilor mute
Şi-a secularilor castani!

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri...
Şi-n calea noastră întâlni-vom

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eutanasia [Euthanasia]

Când Timpu-aduce într-o clipă
Somn fără vis celui plecat,
Uitare! Blânda ta aripă
Tu să ţi-o mişti peste-al meu pat!

Să n-am la cap amici sau rude
Bocind sau nu că sunt lovit:
Nici fete-având genele ude
Părând c-au sufletul zdrobit.

Ci-n pace să mă-nghită glia,
Fără aceşti îndoliaţi:
N-aş vrea să tulbur veselia,
Să plângă-amicii înfioraţi.

Oftatul de-ar putea Iubirea
Să-l curme blând, că nu-l suport,
Îşi va vădi la urmă firea
În ea că-i vie, în el că-i mort.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Byron, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima cafea

Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.

Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce câştigi?

Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (7 septembrie 2015)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umanitate sub escortă

Suntem umanitatea sub escortă,
Mărşăluim îngenunchiaţi sub cer
Şi, vai, pământul nu ne mai suportă
Şi ne înghite, ospitalier.

Se crapă-n două piatra canibală,
Ca să mănânce oameni vii, la prânz,
Şi, sub cumplita cerului rafală,
Oceanele au izbucnit în plâns.

Şi între timp ne-ntemeiem pe ură,
Ne urmărim, ca să ne facem rău,
Venin universal în stare pură
Şi fiecare cu aportul său.

Clădim civilizaţii arogante,
Ca semn că nu ne pasă de nimic,
Şi brusc vulcanii o pornesc pe pante
Şi orice lider redevine mic.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu (19 mai 2008)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ondina (Fantezie)

L-al orelor zilei şirag râzător
Se-nşir cele negre şi mute
Ce poartă în suflet mistere de-amor
Pălite, sublime, tăcute.
Şi noaptea din nori
Pe-aripi de fiori
Atinge uşoară, cu gândul,
Pământul.

Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc,
Din ceaţă pustie şi rece
Un june pe vânturi, cu capul în joc,
Cu clipa gândirei se-ntrece
Şi calu-i turbat
Zbura necurmat
Mânat ca de-a spaimelor zână
Bătrână

Pe aripi de munte şi stânci de asfalt
Castelul se nalţă, se-ncruntă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verisoara, fata de pension...

Verisoara, fata de pension, imbracata in negru, guler alb,
Te iubesc pentru ca esti simpla si visezi
Si esti buna, plangi, si rupi scrisori ce nu au inteles
Si iti pare rau ca esti departe de ai tai si ca inveti
La Calugarite unde noaptea nu e cald.
Zilele ce au ramas pan'la vacanta iar le numeri
Si ti-aduci aminte de-o gravura spaniola
Unde o infanta sau ducesa de Braganza
Sta in rochia-i larga ca un fluture pe o corola
Si se-amuza dand mancare la pisici si asteapta un cavaler
Pe covor sunt papagali si alte animale mici
Pasari ce-au cazut din cer
Si lungit langa fotoliul ce-i in doliu
Jos - subtire si vibrand - sta un ogar
Ca o blana de hermina lunecata de pe umeri.
Dansa vrea sa o ridice dar
Isi aduce aminte si isi mangaie colierul de pe gat
Pentru ca zareste cavalerul - si atat...
...

poezie clasică de Tristan Tzara
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti doar umbra

Te-aş numi privighetoare peste inimă
Numai să taci, să nu-mi ameţeşti nopţile
Cu aprige şi ademenitoare triluri
Fluture dacă ai fi, ţi-aş smulge polenul
Să nu mai zbori, să călătoreşti,
Verde printre lăcuste
Dacă ai fi luna de pe cer
Ţi-aş pune doliu la fereastră
Să nu pătrunzi

Eşti doar umbra reală a drumului meu
Şi mă seceri sub
Invizibilul tău şopot de frunze
Şi ape şoptite-n ureche
Cad ca o scoică tarzie-n adancuri
Şovăind printre alge
Amăgită de sunete
De iluzii pentru un chip fără chip.

poezie de Nicolae Dragoş din Moartea calului Troian (1968)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa timpului

Terni şi gârboviţi de timpuri,
Ierni în suflet, ierni la tâmple,
Trăim alte anotimpuri...
Cofa anilor se umple...
Ceaţă-n jur, ceaţă-n privire!
Vieţi, clepsidră şi secunde,
Timpul pleacă-n tânguire
Şi pe rând trec toate... unde?!

Terni şi gârboviţi de timpuri,
Cumpene de-ntunecare,
Rupţi de viaţă şi de gânduri,
Doliu fluturând în zare,
Cruci zidite-n lut de piatră,
Trec în stoluri şi despică
Timp şi suflete depodată.
Nimănui nu-i este frică...

Ierni în suflet, ierni la tâmple,
Dans de lacrimă-n cuvinte,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Univers

Se schimbă cerul a furtună... Linii de fulgere răsar
Pe cerul vineţiu şi putred, în dansuri frânte, de cleştar...
Plâng ochi... Ai cui să fie oare?! Sub ce blestem au adormit
Şi-acum, din umbre de furtună, ca un oracol s-au ivit?

Taie lumini întunecarea, vâltori de ramuri se ridică
Pe plumburii fâşii de ceruri, pe veşnice cărări de sticlă...
Nu-i pas să-şi treacăneprezenţa,-n tăceri uitate şi permise,
Căci au pierit în umbre stranii, atâtea ploi, atâtea vise...

Sălbatice toreadoare, secnunde-n goluri se răsfiră...
Câtă grandoare, câtă teamă, de-acum, pe mantia divină...
Şi sufletul se risipeşte, se strânge, piere, se răsfrânge,
Înnobilat de suferinţă, în crud picături de sânge.

Veşmânt de lacrimi... Val de stele pierind în neagra-ntunecare...
Doar fulgerul lumină cerul îndoliat de aşteptare..
Ridic un braţ... Apare luna... se stinge în frânturi apusul...
Adorm sub umbra vineţie şi-n urma mea se stinge plânsul...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea Mariei

Coboară ţara drapelele în dublu doliu
Şi tu, apleacă, moldovene
Capul obosit
O spun fără vre-un gând ascuns
Şi umbră de orgoliu
- La Chişinău
Biesu a murit

Acolo sus îl va întâlni pe
Pavaroti
Ca împreună poate
În duet Dumnezeesc
Să-i cânte Creatorului
Că sunt flămând şi că mi-e sete
Că nu mai pot răbda
Sub jugul asta nebunesc...

Că azi am declarat o zi de doilu
Şi veacuri sunt decând am fost uitat
Şi numai pot trăi mereu în purgatoriu

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea şi somnul

Dorm oraşele lumii... satele lumii dorm...
Dorm
cu nările-n somn dilatate
de-nnebunitoarea duhoare-a cadavrelor,
cu coastele frânte de bombardamente,
cu chipul sfâşiat de reflectoare...

Se-ntorc gemând în somn
şi căutând un adăpost mai bun
decât sub casca infernală-a cerului
se-ntorc gemând şi dorm
înnăbuşindu-se
cu capetele-n grote de beton,
asupra cărora se prăbuşesc,
ca pe capacele
a mii şi mii de mari sicrie-ncălecate
munţi grohăind.

Au mai rămas pe străzi
doar felinarele,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge Dumnezeu

Plânge Dumnezeu, (a câta oară?)
Îngerii în ceruri poartă doliu,
Viaţa a ajuns un promontoriu
Într-o mare de dureri... E seară...

Plânge Dumnezeu privind rebuturi,
Oameni doar la trup, la suflet draci,
Plâng părinţi şi nu ai ce să faci,
Răstigniţi în lacrimă plâng fluturi.

Cenuşii, cad stelele din ceruri,
Luna poartă trenă sângerie,
Fericirea-i oază-ntr-o pustie
Înspre care nu mai umblă trenuri.

Morţii ştirbe aducând obolul
Spre Şeol nebunii vând bilete,
Mame nu mai vor să nască fete
De când troc e socotit violul.

[...] Citeşte tot

pamflet de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!