Citate despre donații și timp, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la donații și timp, dar cu o relevanță mică.
Țară
Se poate? M-am îndrăgostit de țară,
căci mă calcă timpul cu pământ din genele de-ai mei
și-o simt așa de mult de aproape, eu brazda întoarsă să-i cresc cald, să-i fiu o veșnic vară,
așa cum o visez, să aibă mereu soare, să-i fi trecut eu anii grei,
s-o cresc cu palmele, ce-o țin, ca niciodată să nu piară, s-o sărut pe imn și să-i închin și eu o odă,
făcută de la ciocârliile ce-i cântă razele ce-o scaldă
și îmi răsună în pădurile ce le respir, plămâni, plini de elixirul ce mi s-a transmis de la ei, curajoșii "vodă",
donatori de sânge, ce-i am și eu pe undeva, sunt sigur, o globulă, încă atât de caldă...
cum marea, ce în veci nu îngheață, îmi udă gândurile în valuri, valuri,
mă face lanuri, să îi fac buchet cu buze pline, maci
și să mă întind de bine în poalele-i ce-i simt, îmbietoare maluri...
nu mă mai satur s-o mănânc, de drag... și s-o întreb în fiecare zi... Ești fericită, țara mea? Ce faci?
Sunt din buchetul tău de astăzi, ziua ta, numai un fir să-ți dea aromele-parfum de romani, daci...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jertfă
Aș chema din nou glonțul printre coaste
Inima să-mi cânte plină de mândrie
Că primește-arsura veacurilor noastre
Și-și donează viața ție, Românie!
Dar ne-nvață dorul aspru de sub piept
Că durerea vine, doare și se stinge
Cu suflarea-i luată de glonțul inert
Căruia nu-i pasă cine și cât plânge.
Nu știu: să mai cred în cuvântul tău
Pe care-l primesc prin cuvântul lor,
Să mă lepăd, oare, de accentul rău
Pus de ei pe crucea sub care eu mor?!
Dacă afli, azi răspuns să-mi trimiți!
Fii, te rog, silabă fără de cruțare!
Spune-mi adevărul, nu vreau să mă minți,
Dar să simt căința-n dura răsuflare...
poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima cioplitorului
Toată viața cioplise piatra
pe care o făcuse să vorbească
în fel și chip;
După moarte oamenii au considerat
că a sosit timpul ca el să ocupe
un loc mai mare în recunoștința lor
Drept pentru care s-a zidit în grabă
un muzeu impunător
și toate obiectele sale mărunte
adunate acolo
Și chiar inima ciolitorului
trebuia expusă într-un recipient
ca privitorii să-l simtă
măcar de acum înainte
mai aproape de ei
O inimă bătrână și plină de cicatrici
Înaintea vernisajului însă, cineva grijuliu
a înlocuit-o cu una tânără și viguroasă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Undeva
lumea a ajuns să-și semneze
capitularea după câțiva ani
de sărăcie lucie îndurată
cu multă greutate din cauza
lașității și ignoranței
au intrat în incapacitate de plată
apoi a venit evacuarea din case
cei mai sănătoși au semnat
că renunță la organele lor
vitale pentru potentații lumii
putrezi și plini de bani
când cineva solicita inima
sau vreun rinichi
donatorul era adus și deposedat
de organele utile pentru a prelungi
o viață roz, plină de bucurii
la început a fost o iluzie
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot e anul porcului cu pestă
vreau să-mi trec părul prin transformări stilistico-blondine în-
pasărea deșertului cu aripile desfăcute. ramurile salciei defoliate. puf de pui. trepte.
nisip decorat de furtuna eoliană. tulpinile usturoiului împletite. frânghii din cânepă. chirpici. polen anemofil. aur lichefiat, soare și gelozie. câmpul păioaselor mature. palmier la sfârșitul perioadei de vegetație. melci copți din aluat. plante parazite cu proprietăți medicinale. uși din ciocolată. miere cenușie politică. ceai de mușețel și lumânări topite. obiecte argiloase și umede. foc.
dacă le rad pe toate până la rădăcină. dacă le vând. aș dona suma bolnavilor de cancer.
poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!
Libertatea ta e ca o zidire de ană
poate de aceea te-aș iubi cu nesăbuință
precum un pitic pe alba ca zăpada
dar tu ești mult prea deșteaptă
ca să mai crezi în povești
sau în moș crăciun
nici măcar în lacrimile tale nu mai crezi
le donezi fericită soriceilor
cu dovezi scrise
să nu fii întoarsă la cine mai știe care ilicit
de dinainte de marea întrebare
..........................................................
să știi că nu-mi iau cadouri de ziua mea nicodată
oricum aș cheltui inutil pe un ceva la fel de inutil
doar ca să fiu sigur că am bifat-o și pe asta
în lista cu obligații
..........................................................
apoi în inima mea te voi legăna
cum o face vântul de seară
doar doar vei observa luna
altfel decât ca pe un satelit
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea XXL (parodie după "Scrisoarea III" de Mihai Eminescu)
Un osman dintre aceia fără neam și fără limbă,
Ce mânat de vreri meschine patria ades și-o schimbă,
Se plimba matol, sărmanul, neținând cărarea dreaptă,
Scărpinându-și cu ardoare scăfârlia cea deșteaptă.
Dintr-un bloc fără ferestre o gagică se coboară,
După mutra rutinată nu părea deloc fecioară,
Mirosea a vișinată de-acum două primăveri
Iar surâsu-i (cu proteză) provoca la ochi dureri.
Osmanlâul, tip sensibil la atâta frumusețe,
A-nceput să facă zâmbre și pe-alocuri fețe-fețe
Și chiar dacă peste case, nesimțită, cădea bură
Pofticios privea la tipă, fermecat de-a ei natură.
Pipăindu-și marafeții, vru să-ngaime tandre șoapte
Cam ceva de genul: "Fato, unde vrei să dormi la noapte?"
Ea, văzându-i poticneala, gât de struț pe dată-ntinde,
Din cotlonu-i plin de zoaie, ca zvârluga se desprinde:
- Scoate euroii, nene, iar apoi în brațe-mi vino
Eu să îți alin hormonii, iară foamea-mi tu alino!
Hai, acuși se face beznă și apar la streșini stele,
Vin să-ți prezantez tariful plus serviciile mele!
[...] Citește tot
parodie de Rudy Valentino, după Mihai Eminescu
Adăugat de Rudy Valentino
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sfântul Cutare Poetul
Orice atingeam, drăcia dracului, devenea poezie
astfel că ajunsesem, obsedat fiind că voi muri de foame, de sete,
să-mi ung mâinile-ntruna cu spirt albăstrui și leșie
paharul de vin se-ntrupa-n vers, scaunul, foile cu sonete
toate obiectele, mai mari sau mai mici, aparatul de ras
hainele, altimetrul, până și ochelarii, adidașii, ceștile de cafea
chiar și ființele, gălbuiul canar, Jean, motanul cel gras,
cățelul vecinilor, un bichon, stupoare: iubita - poezie și ea
așa că, nemângâind femei, lipsit de-un asemenea păcat
teologii așa-i zic, cu sau fără motiv, habar n-am,
de ce n-aș fi eu însumi, ca alții, încă și mai fraieri, sanctificat
să se-nchine toți apoi la mutra mea icoană strivită sub geam
dar faceți-o de pe-acum, fraților, să particip și eu
vreau o ditamai masa, lungă, lungă cât veacul, în curtea bisericii
și pe ștergare lucinde întinse de vreun firoscos alizeu
care să sufle ca foalele și-n fustele în care clericii
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Sfântul Cutare Poetul (septembrie 2015)
Adăugat de Georgiana Romanați
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dați-vă din lumină
Călătoream dinspre apus spre răsărit
și am văzut, că moarte nu există,
că toate insurecțiile asupra acestui regim
sunt ornamente în jurul vieții săpate,
și mai sunt dihotomii ale Limbii,
ce, dacă e mută,
în "panta rei" o trezesc îngerii încuviințați
de un om, de un om.
Dinspre apus călătoresc în fiecare zi
și-mi decelez singura proverbialitate occidentală,
despre donatorii de sânge îndrăgostiți de timp,
de unde pleacă înspre origini, spre lumină.
Atât de flegmatic am călătorit și am descoperit
ce inutili în inserțiuni sunt vesticii,
care proslăvesc misterul beznelor.
Pe coloana vertebrală a estului e atâta lumină,
încât presimt revigorarea
sosirii mele din călătorie,
în locul de unde am pornit dinspre Apus.
Panta rei, ca o milostivă alegorie
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viitorul, mereu trecut...
Să nu uităm, că ieri am fost,
Suntem și azi, dar mâine nu se știe de vom mai fi,
Noi înșine.
Pentru că timpul ne transformă
Hai să lăsăm să moarădoar trecutul!
Iar noi, pășind spre viitor în timp,
Cu Timpul prieten,
Într-o clepsidră a vieții,
Să plutim particule de iubire.
Căci noi datorăm lumii însăși respect
Și nu ne vom justifica în fața nimanui,
Pentru cum am parcurs o bună bucată din viață,
Din verbul "a face" și "a fii" conjugate la trecut.
Oh, viața se scurge ca o ploaie chiar și pentru tine,
"Judecătorul meu"! Pic... pic... pic...
Fără să -ți dai seama de inundația ce s-a creat...
Dar barca regăsirii pe tine însuți te salvează.
Aș înfrunta chiar și furtuni
Așa cum am mai înfruntat!
Ploaia, mi-ar fi doar o cafea în dimineață.
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă matematica este numai una pentru toate neamurile
de ce dracului Dumnezeu naște atâtea controverse?!....
nu trebuie să inversez lumina
nici să întorc diminețile cu fața spre apus
răstorn în gând munții de sub ape
oricum nici luna nu mai aduce povești
sau eu nu mai știu să ascult
prăpădul gemenilor sau turnul babel
ori sodoma și gomora sau potopul lui noe
mai știu eu care legendă între două intrigi de zei
un pariu cu lebede și fecioare
iar din spumele mării mediterane
doar apollo suspină pe-un fluture liră afrodite
fie de zăpadă fie de cenușă flori ale disperării
desene de aripi perene într-un crematoriu polar
când verde paradis când raiul durerilor
doar republicile utopice conduse de poeți
trăiesc întotdeauna mai mult decât orice democrație
așa că donez o lacrimă pentru fiecare mort inutil
oricum nicio lume nu-și caută creatorul
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneză și devenire
Am fost de dinainte de vreun fals
Când nici un pom nu cunoscuse floarea
Și nu se inventase sărbătoarea
Ovul și spermatozoid, dansând un vals...
Am fost bătrân, matur și tânăr, și fugar
Și obosit, și odihnit, și crud
Și hămesit, și-ndestulat, și ud
Plouat, uscat, iubit, urât, avar...
Am fost micuț, cât bobul de muștar
Și mare-am fost, semeț cât un sequoia
La Termopile am luptat, la Troia,
Și paznic la Palatul de Cleștar...
Am fost în tot ce vezi, am fost în toate
Văzute, nevăzute, zi și noapte
Am fost în zarvă mare, printre șoapte,
Am fost în nedreptate și-n dreptate.
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu (16 mai 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pamflet dedicat colegilor de breaslă
Oh, domnul Roșu, nu transpir deloc!
V-aștept aici, într-un duel ad-hoc!
Ne duelăm c-o cronică ritmată
Și-n sate spate-n spate, poartă-n poartă.
De ce-ncepui cu dumneavoastră tot
Acest acid și nesărat boicot?!
Păi eu, o biată muscă de c... t
Pe nasul dumneavoastră am zburat.
No, hai să vă mai zic câte-o poveste,
Să-mi credeți pe cuvânt că e reală!
Plină-i de haz, de stil... Și apoi este
Un semn că am trecut și noi prin țară.
Sunt întâmplări cu muște pe c... t,
Ori despre-un izotop înlăturat...
Cu-alte cuvinte îmi încep subtil
Epistola de "a la Roșu stil".
Pornirăm... drumul lung, plin de sudoare,
Praf și cafele, perindări prin soare,
Dar în mașină, cum e de-nțeles,
Discuții-ntreținute în consens.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeciuială din "in și chimen"
(Maleahi 23:23)
Mai deunăzi-ntr-o seară, bunul meu amic Costel
Mă-anunță cu vâlvă mare că sunt invitat la el.
"Căci - îmi spuse el cu tonul grav și apăsat în glas -
Tot ce am pe lumea asta numai mama mi-a rămas.
Și cum mâine-i ziua dânsei, vreau să fac chermeză mare,
Ca iubirea-mi pentru mama s-o cunoască fiecare."
Invitația aceasta nu era de refuzat.
Și-astfel iată-mă la locul și la timpul anunțat.
Un salon gătit cu grijă și cu gusturi rafinate
Impunea audienței izul de solemnitate.
Din cupola smălțuită, candelabre strălucite
Revărsau cu dărnicie roi de raze aurite.
Din pereți, de prin tablouri, te întâmpina duios
Un surâs blajin de mamă, cald, candid și maiestuos.
Iar pe fețele de masă, brodate cu măiestrie,
De pe-o placă marmoree, în fața la farfurie,
Te priveau doi ochi de mamă dintr-o poză-așa firească
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XII
Abia sfârși fericea făclioară
cuvântu-i ultim și-ncepu, zburând,
în roat-a se-nvârti divina moară.
Dar n-a-ncheiat deplin o roată, când
veni s-o-ncingă altă roată sfântă,
și-n cânt și-n joc același tact urmând,
un cânt ce-ntrece-n toate câte cântă
și muze-aici și-a mărilor femei,
cum raza primă-ntrece pe-o răsfrântă.
Și,-așa precum și norii supțirei
fac arcuri paralel și-ntr-o coloare,
când Iuno dă poruncă servei ei,
iar cel îngust dă celui larg lucoare,
precum fu glasul nimfei mistuite
de-amor așa ca negura de soare
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cod roșu de furtună în suflet
tu știi că sufletul meu
trage de sforile sângelui,
să bată clopotul inimii?
tu știi că sângele meu
e râul ce se varsă
în Marea Singurătății?
tu știi că Moartea
își ascute coasa
cu inima mea împietrită
de durere?
tu știi că inima mea
își face munca silnică
în ocnele de sare
ale durerilor mele lăuntrice?
tu știi că cerșesc amintiri
pe strada copilăriei pierdute?
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Cod roșu de furtună în suflet (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna singuraticului
Prea-sumbra toamnă-i plină de fructe și prinos,
Îngălbenita strălucire a zilelor de vară.
Albastru pur din coji trecute cade jos;
Al păsărilor zbor răsună din legende-n seară.
In prese-i vinul, tăcerea lină a vinului gustos
Umple-n tăceri răspunsuri la-ntrebări de-odinioară.
Pe ici și colo cruci pe dealuri goale;
În roșia pădure se pierde-o turmă.
Un nor plutește peste iazuri rotocoale;
Se odihnește-a țăranului muncii urmă.
Încet albastra aripă se mișcă moale
Acoperiș de paie negrului pământ de gurmă.
Curând se cuibăresc stele obosite-n gene;
În răcoroase case liniștea-i smerită
Iar îngerii ies din albastre tusigene
Perechi de ochi de-ndrăgostiți dorită.
Papura șuieră; osoasă groaza intră-n pene
Când roua neagră picură zorită.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tarziu
Un caine ma latra cand calc pe strada lui
Nestiind probabil ca e si strada mea.
Cuvinte de piatra si din partea stapanului
Se pare ca eu le-am facut un rau... ceva.
Caruta vecinului e parasita in drum
Iar caii sai nu-i vad, deci nu-i mai are
Nu vad nimic miscand ci doar urma de fum
Venind de la prima casa, de la cainele cel mare.
As vrea sa intru dar batranul nu ma lasa
Iar fiara latra si se-arunca-n poarta ca nebuna
Eu nu-i cunosc pe ei dar 'mi-amintesc de casa
Dar cine locuia aici nu stiu dar stie luna.
As intreba-o dar nu o vad, norii stau pe loc
Ma asez sub un salcam ca si altadata,
Cu capul pe gardul vecinului si fac un foc
Si se lumineaza casele si strada toata.
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Donație a la Oana Zăvoranu
Dac-a ajuns valoarea unui om
Să se măsoare în genți Vuiton,
Donația e bătaie de joc,
Dacă îți transformi casa în talcioc!
În timp ce unii n-au pâine pe masă,
Altora nu le-ajunge doar o casă
Și superioritatea își confirmă,
Făcând pomană cu țoale de firmă.
Astfel, a creat un eveniment,
Dintr-u-ntâmplare fără precedent,
Desigur, bine mediatizată,
Oana, vedeta cea (contro)versată!
"Atâtea doamne "Nimeni", care-așteaptă,
Pentru că sunt frumoasă și deșteaptă,
Să mă împroaște cu veninul lor,
Că n-au făcut nimic folositor!
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Consiliul unirii
MOTO
... Tot ce-n țările vecine e smintit și stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putregiunii de natură,
Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții,
Toți se scurseră aicea și formează patrioții...
Scrisoarea a III a de Mihai Eminescu
Vai, ce nume în consiliu, și cu ex-uri și notorii
și care, cu mici excepții, sunt banal de derizorii.
Oare, chiar va-ntrat în sânge nostalgia după liste,
suptă cu-al trădării lapte, din instrucții caghebiste?
Chiar visați acele vremuri când ne ridicați în noapte
străbunicii și părinții-n pazecișișase, pazecișișapte?
Nu aveați halucinații cu ultime rugi și șoapte,
când li se citeau sentințe condamnaților la moarte?
... Vai, ce nume în consiliu, și cu ex-uri și notorii
și care, cu mici excepții, sunt banal de derizorii.
Douăzeci de ani în urmă furând frâiele puterii
ați pornit nici hăis, nici ceala cu independența Țării.
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (1 martie 2012)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre donații și timp, adresa este: