Citate despre dor și oaze, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la dor și oaze, dar cu o relevanță mică.
Paradigma
Îmi adun tăcerea zilei următoare
din adânc de taine, fără început,
o îmbăt cu visuri puse în ulcioare
păstrate cu grijă pe un pat de lut.
Pun pe fruntea zilei mirul neuitării
cu parfum de doruri rupte din tăceri
când pe cerul vieții se adună norii
mai puțini ca mâine, dar mai mulți ca ieri.
Mă feresc de vorba nerostită încă
care vrea să scape din firav pripon,
să îmi lase-n cuget rana sa adâncă
pe cântări năuce de malefic zvon.
Am mereu în suflet gând de alinare
să-l împart prin lume marilor căzuți,
părăsiți adesea-n margini de uitare
unde stau cu anii încă nevăzuți.
Din lumina zilei împletesc ofrande
cu-nveliș de visuri și parfum de dor,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec anii...
Trec anii peste vreme
și vremea peste ani,
se-adună lângă pragul
din lumea nevăzută
a gândurilor smulse
din gura de vulcani
ce-mi bântuie uitarea
la margini de redută.
Privesc cu îndoială
la tot ce-a mai rămas
din trudnica credință
a devenirii proprii,
pe drumul încercării
spre veșnicul popas
de care, în tăcere,
smerit mă tot apropii.
Dar parcă câteodată
aș vrea să mă opresc,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublishers, București, 2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept, iubito!
Te-aștept, iubito, ca pe primăvară,
În zori de zi și-n liniștit amurg,
Privind natura ce mă înconjoară,
Parcă aud secundele cum curg
Și cum respiră slab, ultima oară.
Te-aștept, iubito, ca pe-o caldă rază,
În fiecare zi cu-același dor,
Să ne-ncălzim la soarele de-amiază,
Bând împreună cupa de amor,
Ca însetatul ce-a găsit o oază.
Te-aștept, iubito, ca pe-o adiere
Ce-abia clintește frunzele din ram,
Să mă alinți cu-o tandră mângâiere
Și să îmi amintești cum mă simțeam,
Când savuram sărutu-ți ca de miere.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soluție
Toate mi le-am dus la capăt,
să mai lupt? N-am pentru cine,
multe am făcut și-s bune,
altele îmi sunt doar urme.
Le voi părăsi pe toate
și-un drum nou îl voi începe,
îmi voi lua traista în spate,
pașii pietre să-mi înțepe.
Voi căuta un loc anume
liniștit și mai la vale,
unde sunt un fără nume
cu vântul pupându-mi poale.
Să mă caute pe coclauri
dorurile părăsite
și iertându-mă cu lauri
nu vor fi împăciuite.
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la rimă pentru rimă
Scârțăit de șandramale
peste inimi
peste-a mea
sentimentalisme goale
plâng în ochi de narghilea.
Tremură
o acatistă
din sobor de nibelungi...
ce-i femeia onanistă
cu ocheanele prelungi?
Sfârc de miel în podul palmei
cu untură de omăt
cu femeia îți faci rostul
doar de îngerii se-mbată
și din zgomotul alarmei
în gamelă zbat un făt.
Dulci arțari în cornul iepei
se ridică cer pe cer
când femeia-n dorul stepei
te dă oază printre lei
[...] Citește tot
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
femeia-copil e primul tău anotimp
lumina din Ochiul tău
e crudă de verde
în lumea ta
visele-mi cad secerate
la rădacina speranței
femeia-elixir e al doilea anotimp
atunci când îți sorb esența luminii
lumea mea devine spirală
spre infinit
femeia-bătrână
e al treilea anotimp al tău
acolo unde te ascult
iubito vânt
prin toate dorurile adormite
pustnic într-o oază cuantică
femeia-vis
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Condamnare
te-aș condamna doar la iubire,
la clipe cu noi doi, la infinit
la zorii ce se sting in soapte,
la ochii mei sa-i vezi in asfintit.
te-as condamna la foamea gurii mele
la plansul dorului cand nu-ti voi fi
la oaza dragostei ce-n mine te opreste
si la chemari fara cuvinte-n seri tarzii.
la linistea din noapte ce-mi cuprinde
neobosite ganduri inspre zari
la dansul trupului in agonii de vara
si la suspinul fara noi de asteptari.
sa poti vedea cu ochii mei intr-una
zvacnirea-n tampla ta sa-mi simti
te-aș condamna la viata fara mine
și la durerea flăcării fierbinți.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe când se-ntorc diezii...
Cu amintiri venite peste vreme,
să îmi așeze rime în poeme,
ajung și chipurile voastre, toate,
iubitelor din viața mea plecate,
la un sfârșit întârziat de vară
când dezertau diezii din fanfară,
iar vântu-i căuta pe dibuite
în gara vieții, plină de ispite.
Regretele, ieșind din clarinete,
îmi aminteau, cu intonări discrete,
că v-am lăsat pe toate într-o seară
la un peron întunecat din gară
când vânturile toamnei, răsculate,
vă-ademeneau cu melodii ciudate
pe drumuri de iubiri fără hotare,
prin oazele cu dune mișcătoare.
Ascult din nou tăcerea adunată
pe amăgiri întoarse..., deodată,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, ediția din 24.04.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
În drumul tău... o vei întâlni negreșit...
o vei găsi mereu scormonind
cu nesaț
în negura cărării ei,
după o oază de lumină...
cu fruntea și palmele in țărână...
bătând la poarta Cerului...
Ea-și vărsa cântecul înrourat de durere
în izvoarele adânci ale lumii...
Pe urmele ei cresc flori de dor
cu rădăcini în cer...
Flori de gheață... flori de foc...
Cerule, ascultă-i cântecul înăbușit de lume...
coboară-te peste ea...
când putere n-are să mai strige
și ca pe-un prunc ce se zbate să vadă lumina
înfășoar-o în mantia albă a iubirii
Și naște-o...
naște-o din nou...
Încă o moarte să poată primi...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt doar
Sunt doar un om, atât, un om,
Sunt trecător, sunt căutător,
Sunt într-o piesă un actor,
A unora și-a tuturor.
Sunt ca și alții, bun sau rău,
Sunt suflet tainic, visător,
Sunt când în cer sau când în hău,
Sunt muritor și sunt un dor.
Sunt pentru tine... de contează,
Sunt cum e timpul, sunt o frază,
Sunt ploaia rece sau o oază,
Sunt rimele care-mi dansează.
Sunt doar un om și el e pom
Și ea-i o floare, nu-i oricare,
Și el e râu, curge spre vale,
Și-aceeași piesă, râde, doare.
[...] Citește tot
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Troc
Ce să-ți dau eu, primăvară,
Să mă-ntinerești oleacă
Să-mi pui iar, ca-ntâia oară,
Ghioceii ce se-apleacă
Cu căpșoarele-n omături,
Prin păr nins de bătrânețe
Și brândușe să alături
Iară eu să-ți dau binețe...
Și în curcubeu de ape,
Fluturi zăpăciți de zboruri,
Să mi se așeze-aproape
Odihnindu-mi multe doruri...
Să mă cred iarăși frumoasă,
Să culeg verde din iarbă,
Cărăbuși să duc în casă
Și moriști să fac în grabă...
[...] Citește tot
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Farmec de iubire
Nu știi că viața mi-ai schimbat
Și ancora mi-ai pus-o peste dor,
În suflet nori de aur mi-ai turnat,
Și-n minte parcă mi-ai sosit în zbor.
Și inima îmi bate mai puternic
Când simt suflarea-nflăcărată,
Palpită ticăind ca un ceasornic,
Care indică dragoste curată.
Când îți lași ochii-ntre ai mei arzând
Chiar și vigoarea-mi stă pe loc,
Și-nvolburat, și aprig îți cuprind,
Simțirea și trupul ca un foc.
Aș simula acum o liniște plăcută,
Dar plin de gânduri tumultoase
Ce-mi cer o-mbrățișare mută,
Te prind în gesturi languroase.
[...] Citește tot
poezie de Petre Chelu (4 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oază în lumină
Acolo, sus, e-o oază de lumină,
Pe scena ninsă-n flori de reflectoare,
Și-n umbra nopții unui vis de soare
Răsare în splendoare o regină.
Ea-i sus, de tot, iubire și instanță...
Aplaudată-n lumea ei de-o clipă,
Iar inima-i cortina-i o ridică
Pe munți de trudă, visuri și speranță.
... Artistă, dansatoare și femeie,
Parfum, sinceritate, frumusețe,
Candoare, bogăție și noblețe
Dar, mai presus de toate, o Idee.
Firavă, ca un fum de lumânare,
Ea suie Everestul din iubire
Și sparge-n ghețuri clipa de uimire
Ce-aduce-n viață stropul de-ncântare.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-s tălpile zdrelite și gleznele plăpânde
Mi-s tălpile zdrelite de-atâta căutare,
Mergând pe presupusa cărare ce-ai urmat.
Visez cum calc pe iarba de dor izbăvitoare,
Când suflet lângă suflet, iubirii sens au dat.
Călcâiul drept mi-e rană și schilodiți mi-s pașii
De ascuțite pietre ce mi se-mpotrivesc
Și-mi caută gâlceavă, pe drum, toți cârcotașii,
Când cântecele mele cu sârg te proslăvesc.
Mi-s gleznele plăpânde și cât să mai îndure
Ca fără de crâcnire să sângereze-n lut,
Pe așchii din cărare, pe spinii din pădure,
Asemeni șfichiuirii teribilului cnut?!
Mi-s tălpile zdrelite și gleznele plăpânde.
Călcâiul drept mi-e rană și sufletul suspin.
Picioarele mi-s grele și-adesea tremurânde,
Dar merg cu tine-n gânduri spre oaza de senin.
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întru... chipări
Aș vrea să fiu pământului, de uscat, o oază
Să poposească timp, din mine să se adape
Și să rămân miraj, îi păcălind etate...
La lumi reînnoite, o nesfârșită frază.
Ce mult aș vrea la fluvii să fiu imens, o deltă,
Să se reverse oricine prin brațele din mine,
Să fiu întins, o gazdă la orișicine vine
Să-și caute înspre mare zbor... de visare zveltă.
Cât dor aș vrea să fiu un aisberg milenar
Atât de pur pe afară, dar plin de atâta vreme,
Să fiu citit felii, pe rafturi reci pus teme...
Să mă topesc doar când dispare calendar.
Atâta aș vrea să fiu ca un atot-tablou
Uitat pe undeva, de timpuri suspendat,
Fără chip sau culoare, un gol pur înrămat...
În care ieri, azi, mâine să vezi prin el... hublou.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din nou pelerinul...
Ce lungă îmi pare tăcerea spre seară
când umbrele sure ajung din trecut
pe ample cărări din vestita Sahară
cu dune întinse pe brâu de sărut!
E toamnă târzie și parcă, deodată,
se umple văzduhul cu nouri de dor
aduși fără veste de-o ceață pătată
din vechi amintiri revenite-n decor.
Ajunse la ușă ar vrea să mă cheme
să beau elixir din pocal fermecat,
e vechiul pocal, regăsit în poeme,
din care să beau,... că nu e păcat!
Așa voi ajunge din nou pelerinul
ce-și trece prin oaze iubirile lungi,
găsind-și pe geana luminii destinul
în vagi neuitări cu ecouri prelungi.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ediția din 13.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când noaptea...
Când noaptea-și trage straiul cu trena lui de stele,
Pe zbaterea alene a genei ostenite,
Tu te strecori în trupul și-n gândurile mele
Și curgi între părere și vise nesfârșite.
N-ai să-nțelegi vreodată ce-adânc îmi e pustiul,
Sau în ce grea răscruce mi-e-a sufletului rugă,
Cum între două clipe născute din târziul
Ceas, bântuit de soartă, vorbe de dor îndrugă.
Te-ai cuibărit în mine și te prelingi prin vine.
Mi-ai sfredelit în pieptu-mi o oază de iubire.
Ard între foc de jale și albii de destine
Și rătăcesc prin ele fără vreo osebire.
Înmugurind divine din împietrite ramuri
Printre-amintiri se 'nalță năucitoare vise,
Ce se-mpletesc sălbatic din sfâșiate flamuri
Și-n dans de primăvară răsar mereu ne-nvinse.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerile din piept
tăcerile din piept alungă răsărituri,
se nasc în timp și mor pripit...
fuioare zgomotoase erup în asfințituri
făcându-și loc prin inimă ca un cuțit.
tăcerile din piept apasă și încarcă
ca un trăgaci de armă primitivă,
precum un Noe pe-a sa arcă
biet somnambul în era relativă.
contemporan cu propriul "Eu" pribeag
asiști neputincios și rece
ce clipele-ți devin șirag
tăceri din piept ce timpul le petrece.
și clopotarii merg să dreagă struna
clopotniței din dealul Spirei
azi, inima ce-mi bate e tot una
pe înserat, rămâne martor colbul zilei.
[...] Citește tot
poezie de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau iar poieni cu oaze de narcise!
Miroase a parfum de primăvară...
Când vântu-și saltă trena mă-nfioară,
Iar eu la gura sobei nu mai stau,
Cu visele-mi ce-n gânduri pribegeau.
Vreau iar poieni cu oaze de narcise,
Spre care-alerg cu brațele deschise,
Dumbrava mea cu insule gălbui,
Ca mierea de salcâm, ori puf de pui!
La pieptu-mi strâng buchetul de narcise,
De-un auriu venind parcă din vise,
Ce-așteaptă de un an, câteva clipe,
Din somnul mult prea lung să se-nfiripe.
În marea de narcise aș mai vrea,
Să-mi cânte-a dor, în tril, o rândunea
Și răstignită-n lacul de smarald,
Din iarba verde-n care-am să mă scald,
În răsărit de soare și-n amurg
S-aud narcisele, șiroi, cum curg
Cu unduiri, ca spicele din lan,
De-s prin poieni, dumbravă, ori tăpșan.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din nou pelerinul...
Ce lungă îmi pare tăcerea spre seară
când umbrele sure ajung din trecut
pe ample cărări din vestita Sahară
cu dune întinse pe gândul pierdut...!
E toamnă târzie și, parcă, deodată,
se umple văzduhul cu nouri de dor
aduși fără veste de-o ceață-ncărcată
cu vechi amintiri, revenite-n decor.
Ajunse la ușă ar vrea să mă cheme
să beau elixir din pocal fermecat
e vechiul pocal, regăsit în poeme,
din care să gust... că nu e păcat!
Așa voi ajunge din nou pelerinul
ce-și trece prin oaze iubirile lungi,
găsind-și pe geana luminii destinul
în vagi neuitări cu ecouri prelungi.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre dor și oaze, adresa este: