Citate despre dor și prima iubire, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la dor și prima iubire, dar cu o relevanță mică.
În lanul de secară ...
De-o fi să mor de dor, în plină vară,
Să mă-ngropați în lanul de secară;
Să mă priveghe florile de maci
Și umbra răzlețiților copaci.
Macii sunt sărutări ce le-am sorbit
Din roua dimineți-n asfințit.
Fragile flori și-atât de efemere,
Mi-au dăruit iubire și durere,
S-au scuturat la prima adiere.
Iar umbra, sub copacii ce m-ascund,
E lunga noapte-n care mă cufund.
O umbră, câțiva maci la căpătâi,
Mă vor jelii a moarte cei dintâi.
Acum, când suferința mi se curmă,
Tot ei mă vor bocii și cei din urmă.
Cu stropi de ploaie, lacrimă de rouă,
Vor plânge moartea-mi tristă amândouă.
De mă-ngropați în lanul de secară,
Aduceți flori ce-odat' mă desfătară.
Flori de nu-mă-uita la căpătâi,
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtună pe mare
În Răsărit aprins, priveam la sarea mării
Ce lacrimile LUI topiseră-n durerea
Iubirilor dintâi, din zorii depărtării,
Care-ncercau, pe rând, amarul și plăcerea.
Un pescăruș grăbit țipa spre orizont,
Albu-i imaculat pătând cerul senin,
Pe care îl plătea, neavând niciun cont,
Cu zborul ce-l primea din dreptul lui divin.
Deodat', pe negândite, începe-a-ntuneca
De nori negri, străpunși din când în când de fulger...
De tunete-asurzită, m-ascund în Sinea mea,
Unde mă învelesc c-o aripă de Înger...
Marea se zvârcolește, părând că a turbat,
Cu valuri înspumate, clătește de păcat
Nisipul fin, în dorul de Viață, măcinat
Și aruncat în apă, de lumi, demult uitat...
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de tine
Iubitului meu fiu, la împlinirea vârstei de 19 ani
Cu fiecare an ce trece,
Cu fiecare an ce vine,
Simt cum in sufletul meu creste
Un dor imens: dorul de tine.
Mi-e dor de buclele balaie,
De obrajorii-mbujorati,
Mi-e dor de rasul cristalin,
De ochii limpezi si curati.
Si-mi amintesc, odorul meu,
Ce fericire am simtit
In clipa-aceea minunata
Cand tu pe lume ai venit.
Cand ochii ni s-au intalnit
Intaia oara, puiul meu,
Am inteles ca te iubesc
[...] Citește tot
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul stejarului (Oanei)
Se topesc zăpezile mirosind a primăvară
Mi se face dor de tine ca pădurilor de cer
Când înmuguresc și crud sufletul și-l dau afară
De sub coaja plictisită de-ntuneric și de ger
Ce-i pădurea? O-ncercare de suire fără scară
Dorul ce-l poartă pământul de-a se ridica la stele
Ce sunt eu? Stejarul care la-nceput fu ghindă rară
Dar de dragul unei fete ce venea după surcele
Se făcu lăstar de tufă, răsărind să-i facă semn
Și crescând să-i facă umbră și murind să-i facă foc;
La povestea cu iubirea dintre inimă și lemn
Vă poftim să luați aminte pomi și oameni la un loc:
La-nceputul vremii noastre, jos la poala codrului
În căsuța peste care dai de-apuci poteca-n sus
A venit pe lume Oana fata pădurarului
Dulce-n glas, la suflet bună și frumoasă de nespus...
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pic
Cuvânt înainte
aripi de pământ aripi de cer aripi
crescute din răni din carne din vânt
toate se înalță într-un zbor fără țintă
haotic
pe sub coaste
o armată de îngeri săpând un tunel
între lumea de astăzi și lumea de ieri
e tot o hărmălaie de zâne și viermi
iar funia a înmugurit de veghe a moarte
în jurul gâtului firav
cineva s-a trezit din somn și a zis
ăsta e Pic
1. Despre rostul lui Pic în lume
e sigur
Pic nici nu a existat
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirile vieții
Printr-o-nsușire pe care omul o are-n el însuși, trecem deseori de la real la imaginar
în mai puțin de-o secundă, cu imaginația care abundă-n miliardele de exemple solidar,
noi să putem cunoaște o unică trăire ce ne cufundă-ntr-o amintire ca-ntr-un vis în care
am trăit cândva undeva, memoria și amintirile tale făcându-te să fii ce ești fiindcă cum
ar putea un om să se golească de sine și de aduceri aminte, omul nefiind un computer
din care poți să te ștergi, altul inventându-te într-o memorie care nu e proastă, ea, fiind
numai a noastră, fără repetiție... cunoscându-te pe tine și calea ta din fecundarea vie a
ovulului în uter îmbrăcând forma ființei ca să devii om, instinctual amintindu-și de asta
încă din pântec, tu dotat c-o materie cenușie cu o capacitate infinită, pentr-un tot, acolo
stocat dintr-un tot în care tu vi amintirea fără să dispară trăind ci așa lăsați să pierdem
noi priceperea de-a o accesa... să uiți, ajutându-te să înveți și să poți memora noutatea
din evenimente întâmplate recent, considerate mai importante decât cele ce de mult au
fost întâmplate, amintiri uitate putând fii re-nviate, ele semănând cu mersul pe bicicletă,
îndemânarea mâinii, a piciorului și a minții moștenind-o-n sânge pentru-ați păstra-n eul
tău echilibrul, un sine, mereu amintindu-și de ceva care-a fost, este, și-a rămas închegat
ca esențial pentru tine... ca într-un revers al medaliei omul putând uita și ceea ce a uitat,
isteț, arătându-se acel ce-și amintește ceva instant, învățarea lui fiind mai puțină și mai
ușoară într-un efort depus mult mai mic, el repede învățând, ca și când ar părea că știe
deja, reânvierea amintirii întâmplându-se-n funcție de locul unde te afli și de oamenii de
acolo într-un tot ce-ți este în jur... procesul, întărind stiința, într-o acumulare rapidă, sub
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre dor și prima iubire, adresa este: