Citate despre dor și verb, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la dor și verb, dar cu o relevanță mică.
Psalm, II (de suavitate)
Doamne, peste nori și stele
Peste vise oarbe și/ sau rebele
Am îngenunchiat în gândurile care
Au miez de lumină, doruri și răbdare!
Doamne, întru metafore captive
Verbele ard între vii substantive
Schițând rod, iubire și trufie
Speranța înnobilând ruga ce-nvie!
Doamne, nu mai am răni destule să
Împart părți din mine și pedeapsă...
Mă ocolesc vrajmașii ce se-ntorc
Știind că nu mai am eu azi noroc!
Doamne, în genunchi spre Crucea Ta sufletul suie
Și te rog pune-mi trupul tot, tot sub cuie...
Să fiu și nord și sud și cer și pământ
Sub blazonul vieții: Sunt-cel-ce-sunt!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Resemnare
am obosit să tot fiu cruce
pe care zilnic să mă răstignesc
caut epitaful să mă urce
spre cerul unde o să odihnesc
gol am venit și gol aș vrea să plec
las drept urmă veșmântul meu de verb
și viața-mi cu coarnele-i de cerb
în care-am să mă țes descântec
tu timpule ce iute mă petreci
nu îți cer vorbe să mă alinte
nu-mi vreau statui din doruri reci
nimenea să nu mă țină minte
vreau doar să adorm să dorm în veci
înmormântat între cuvinte
sonet de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O scrisoare fără verb
Poate mâine-ți voi scrie
Cu sfială, un rând,
Lăsând noaptea pe-o bancă
Risipită în vânt...
Voi strivi între pleoape
Anotimpuri ce-au fost,
Desfrunzindu-ți poemul
Înflorit fără rost.
Ochii mei au strigat
Ce-a rămas nerostit,
Hașurând schimnicia
Unui dor viscolit...
Mi-a fost frig și în vise
Printre umbre în dungi,
N-ai știut și mi-ai dat
Doar tăcerile lungi.
Azi, în golul absenței
Stă un verb fofilat,
Mi-a fugit din scrisoare,
Ce păcat, ce păcat!
poezie de Mihaela Alina (mai 2023)
Adăugat de Lavinia H
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se-ascunde iubirea
Se-ascunde iubirea în moarte
Și noi nu-nțelegem să fim...
Ne-nvăluie voaluri de șoapte
Și iar din iubire greșim.
Bat clopote-suflet în ceruri...
O boabă de vis gândul meu,
Sunt verb scrijelindu-și în țeluri
Iubirea, mereu și mereu.
O umbră devin pentru mine
Și-n umbre adesea mă pierd,
Colindă pe trepte divine,
Șuvoi de lumini și regret.
Eu sunt și voi fii pentru tine,
Un fluture pur, inocent,
O noapte... În clipe virgine,
Voi arde de dorul ardent.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se nasc pereți
se nasc pereți din goluri care dor
umpluți din adânc cu nopți informe
ecouri vibrează ca un prohod
și rup tăcerea mistică a lunii
o neîmpăcare cu starea aceea de negru
miezului de noapte
străbate sfera mea atârnată în același loc
același aer plimbă formele nemișcării
și setea tulburată de
imaginea frunzei ce curge prin vene
deșertul fumegă și verbul pleacă dincolo de orizont
descriind fără restriște luciri din iad și rai
turnând etern în ziua de mâine
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire
Îmi amintesc de tine,
Când mă gândesc la mine
Și tot ce a însemnat
Sentimentul tău curat.
Nu prețuim ce avem
Conjugăm doar verbul"vrem"!
Te caut neîncetat
Cu un strigăt disperat!
Amintirea reînvie,
Inima o simt iar vie,
Când imaginea pălește
Inima, iar amuțește...
Și tristețea mă cuprinde
Am rămas fără cuvinte,
Doar c-un dor imens de tine
Fără speranță de bine...
[...] Citește tot
poezie de Magdalena Dale
Adăugat de Anca Unceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verbul a iubi
Te las sa te duci in lumina
Din care cindva ai venit
Cu privirea-ti calda, senina
Ce inima-n zori mi-a robit
Ramin cu cuvintul si pana
Ramin intr-un dor nesfirsit
Si litera azi imi e hrana
Caci mult te-am iubit, te-am iubit!.
M-acopar cu versul din mine
si plec trecator ca aezii
Si vad ca acolo-ti e bine
Si stiu ca nu-ti plac poezi.
Nu pot sa nu scriu de durerea
ce-n viata mi s-a cuibarit
Nu incerca sa-mi curmi vrerea
Caci sti cit de mult te-am iubit!.
[...] Citește tot
poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerea ploii
Reumatice ramuri
Își tânguie durerea ploii
Căzută pe umeri de frunze sentimente ascunse.
Pamblici de fulgere
Lovesc așternutul de umbre
Ireal foșnitor.
De tunete dor și gândurile
Și uitatele verbe
Căzute în lupte acerbe...
Cerul este o pătură gri.
La margini de zi
Corbi înfometați de lumină
Au prins rădăcină.
Ca un clopot de voci
Ramuri se lovesc între ele,
Duelându-și tăcerea.
Și plouă... și grindina bate în geam.
În furtuna de oameni,
Eu sunt singurul ram...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dalb conjugal
Îmbătrânim femeie, ne trece anotimpul,
Și dacă la ferestre cad fulgi, ne vor albi
Privirile pierdute și moarte în răstimpul
Neconjugării noastre la verbul a iubi.
Îmbătrânim femeie, ne trece viitorul
Și la ferestre bocnă de vis vor atârna
Dalbele flori de gheață, șoptindu-și plugușorul
Înconjugării noastre la verbul a ierna.
Întinerim femeie, ne vine dor de noi
Și la ferestre ochii nu se mai pot uita
Căci îi orbesc nămeții, dând recea notă doi
Reconjugării noastre la verbul a ierta.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fragilitate cotidiană
iarna conjugă la nesfârșit
verbul supraviețuirii
și evită conștient pronume personale
acest "noi" pare a-și reînnoi jurămintele
în fragilitatea cotidiană
și caută salvarea în regenerare cu celule stem
fără termen de valabilitate
nici punctele geografice
nu pot înlătura microbul dorului
infiltrat în epicardul vulnerabil al inimii,
doar își oprește ticăitul
pentru a asculta tăcerea
a două silabe de respirații
e încă devreme
timpul semnează convenții
și-n prag de sărbători
poezie de Rodica-Rita Ruta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stare de veghe
Plouă cu fulgi mici, de gheață
Peste starea din cetate,
Ninge cu stropi mari, de apă,
Udând sufletele toate
Rătăcește întuneric
Sub un fir de iarbă verde
Și adastă o lumină
Pe-un copil ce-n drum purcede
Pleacă dorul spre o fată,
Îndelung sperând iubirea,
Stă norocul, să se-nchine
A-i aduce împlinirea
Rătăcește-n timp băiatul
Căutând cu-nfrigurare
Fericire, nemurire
Visul în întâmpinare...
[...] Citește tot
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ermetica nemărginire
Portrete colorate-n versuri,
La ceas de seară și de dor,
Ce caută-mpliniri și sensuri
Risipitorului amor.
Și din cuvinte... nerostite,
Amestecate-ntr-un sărut,
Apar priviri abia sfințite
De albul unui așternut.
Poetul știe s-adâncească
Metafore-nspre înfinit
Și clipa să o îndulcească
Din răsărit... în asfințit.
Figuri de stil idealiste,
Nuanțe roz și îndrăznețe
Ca saltul unei baletiste
Și verbul unei precupețe.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e nichita
mi-e dor de vorbe coapte-n miez de iarna,
mi-e dor de jocul nostru de-a ispita
mi-e foame de cuvinte, dor de sunet
si-n sange, creier, nervi imi e nichita
mi-e prea devreme pentru-asa tacere
mi-e prea tarziu sa cresc la san clipita
mi-e cald, prea cald in iarna asta noua
la antipod; mi-e dor si mi-e nichita
nu-s eu, de data asta, cea tradata,
ca niciodata, nu sunt eu ranita,
mi-e dor nebun de verbe, de poeme
mi-e rasu-plansu viu si mi-e nichita
pe urma ta de pasi imi pun sandaua
si tocul ei iti bate-n cuie cripta
in care te ingrop-o amintire
iar eu raman sa-mi fie doar nichita
[...] Citește tot
poezie de Loredana Tudor Tomescu
Adăugat de Andrada Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Babel
Acesta este turnul meu
Ce-i și blestem, și dor ceresc,
Un turn pe care Dumnezeu
Nu m-a oprit să-l construiesc.
L-am ridicat c-un singur scop,
Să am pe cine să slăvesc
Și să opresc noul Potop
Să-nghită neamul omenesc.
Acesta este turnul meu:
Destin - Alea Iacta Est;
Urmez spre stele un traseu
sublim, transcendental, onest.
Descins din anticul Orfeu,
Cu versul pietrele vrăjesc
Și când sunt aștrii-n apogeu
I-aduc în mine și-i zidesc.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea (22 martie 2021)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăim în țara unde...
Trăim în țara unde dorul s-a născut,
Ereditar, în gene, îl ducem mai departe
Și unde vitejia înseamnă mult mai mult
Decât o simplă vorbă scrisă într-o carte!
Trăim în țara unde verbul "a iubi",
Ca om ne definește și ne onorează
Și unde moștenire lăsarăm la copii
Dragostea de țară ce-n suflete primează.
În țara unde există bunătate,
Unde orice român în casă te primește
Tratându-te la fel ca pe un frate,
Să nu greșești, trădându-l mișelește!
Nu suntem slabi să crezi că poți să râzi de noi,
Fiindc-am lăsat păduchele în cap să ni se urce,
Trăim încă pe locul unde se nasc eroi
În firele de iarbă când țara-i la răscruce!
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflexii dintr-o piatră de opal
Plutire, zbor și lung privire
Tăind zig-zag-uri în aisberg,
Mă urc pe-o singură-amintire,
Pe creanga ramurii de cerb.
Tu ți-ai sunat, în dorul meu,
Brățările sclipind oftaturi
Și-ai fost tristețea unui zeu
Ce-a dăruit nopții palaturi,
Lumini albastre, verzi, coral
Cu-ncrengături de sentimente,
Inel din piatră de opal
Cu raze-n șapte continente.
Tu ți-ai întins, în gândul meu,
Chipul gingaș din spumă brună,
Să pot să te cuprind mereu
Cu brațe galbene de lună.
[...] Citește tot
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ingeri ninsi
Poetul e un cântăreț
versurile lui
alină
dorul depărtării de Verb
și întoarcerea dureros de calmă
a metaforei
către lumea îngerilor
ninși de
bătrânețe.
poezie de Petru Sebastian Hamat
Adăugat de Linda Savu Bobeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cromatica iubirii
S-au strâns culorile-ntr-o zi
Și s-au certat o săptămână.
Le-aș vrea ținându-se de mână,
Să-nvețe verbul "a iubi".
Că roșul e dominator,
Să iasă-n față i-e menirea,
Întruchipează strălucirea
Și chiar al dragostei fior.
E galbenul simbol solar,
Când auriul e aproape,
Albastru-i curgere de ape,
Iar verdele, al ierbii dor.
Cum din unirea de culori,
Rămâne albul o minune,
Al purității val în spume
Și-ale miresei sărbători.
[...] Citește tot
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu-i dor
Nimic nu-i alb... opacitate,
Cuvinte gri, fără de rost,
Culese cu tenacitate
Pentru a fi falsificate
De un eretic anagnost.
Nimic nu-i nou... butaforie,
Decor de anotimp vital,
Când pică frunzele în vie
Și pana... de la pălărie
A unui ins, proverbial.
Nimic nu-i clar... nesiguranță,
Nervi, ignoranță, refulări,
Puse adesea în balanță
Cu o anume inconstanță
A verbelor... fără cărări.
Nimic nu-i vis... ilaritate,
Viața-i cu timpul în consens
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regăsiri întru iubire
În lacrima ce va fi miez de înfloriri
Dumnezeu îmi este rugă și iubire;
Tăcerile ard în psalmi și-n înzidiri
Sufletul-flacără, lumină-n privire!
Iubirea arde-n miez de dor,
Prezență pentru orice verb: A fi;
Credință fiind poezia viselor
Înflorind speranțele zi de zi!
Martire sunt îndoielile care
Ating dimensiuni false când
Iubirea în fiorul cald tresare
Miezuri de trăire luminând!
Frumoasă e viața plină de iubire,
Gândurile au sens și noi rodiri;
Întregul univers arde-n orice mire,
Inelele de rouă-n zboruri și plutiri!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre dor și verb, adresa este: