Citate despre dor și zaruri, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la dor și zaruri, dar cu o relevanță mică.
Doar chestiune de transfer de suflet
Mi-a răsărit din suflet azi, o zi
Și-i o altă prima, dintre aproape patru sute
Ce se vor scurge inexorabil, ca și alte multe,
Oricât aș fi de indiferent sau m-aș împotrivi.
Și uite așa, am suflet mai ușor,
Sunt tot mai cast, evlavios, mai bun
Pe-o alee, cu o singură ieșire, al meu drum...
Mă "duc" să-ndeplinesc, rol neștiut, sârguitor.
Noroc că am o consolare, insuficientă,
Că sunteți toți cu mine, în același "tren"...
Rămâne dac-aveți bilet de clasa l-a, cu antren,
Sau sunteți numai tolerați de-un naș, așa de experiență.
Ce dificilă este alegerea, când nu-i niciuna
Și orice ai face, sănătatea, banii-s stabilite
Printr-un ciudat rostogolit de zaruri azvârlite...
Ce dă oricum, doar două numere de combinat, totuna.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 ianuarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stampă
Doar în mintea-mi adormită
Doarme-o pasăre rănită,
I s-a frânt urma pe cer
Într-un zbor morțesc, stingher
Și-n cuibarul meu de somn,
Unde gândurile cresc,
Se întrupă într-un Domn,
Zborul ei cel păsăresc.
Doar în mintea-mi amorțită,
Fără aer, fără zbor,
Zace pasărea rănită,
Fără rănile ce-o dor.
Fără un soroc de ceață,
Fără pene și puf pur,
Doarme o întreagă viață
Pasărea, somnul ei sur.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Jorz din revista "Interferențe"
Adăugat de Ioan Jorz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne mor prietenii
- In memoriam Ana Podaru
Aud iar voci pe scena ce devora destine:
"Prietenii ne pleacă, prietenii ne mor".
Rătăcesc trei stele prin zare cenușie,
Cu inimile triste vorbind de moartea lor.
Și simt cum vertical se scurg parcă poeme,
Prin timpul vlăguit de-atâta exigență,
Dansând printre fantome, în noaptea disperată,
Mai trece câte-un suflet spre noua existență.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ai spus tu, nu se poate
(Oglindiri în clipa lungă dintr-un gând căzut din lună)
Motto: "Fă bine și aruncă-l în drum pentru că nu știi când îl vei găsi"
(proverb armean)
1.
Spune tu că știi ca mine
Ce e rău și ce e bine
Cum țintise Delianul
Punctul despicat în anul
Când, din graba ei, o clipă
Se lipi de Infinit
Luna a rămas gravidă
Și povestea s-a sfârșit...
2.
Tu văzuși într-o oglindă pusă-n colț să nu se vadă
[...] Citește tot
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decont
Îmi fac decont de ruperi
dintr-o memorie uitată
călătorind cu gândul în tavan
cu ochii ficși, uscați
din când în când,
în rest au licărul de neavând
figurile de tați
ce-au părăsit copii taman
când școala nu e terminată...
și veșnic vor trăi cu întreruperi...
Îmi sunt și colegii
sau prea mulți prieteni
ori simpli cunoscuți, de-un leat,
ce nu-i zăresc pe străzi
deși cu dor îi caut!?...
Este ca-n meciul cu balonul aut
când nu e nimeni să-l arunce înspre corzi
și-alergători pe-o ață totul au lăsat
în cursa doar de dus, sub ceteni...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța unui... Poate
poate că n-am să am un timp suficient
sau poate literele mele-s tot mereu sărace
dar știu, iubind tăcut să-ți fiu audient
în universu-mi cald ascuns privirilor vorace
c-un tic și-un tac nu fac prea multă larmă
când scriu cer tastelor zâmbind să mă exprime
dar mă încred bazându-mă pe-aceeași karmă
în dicționarul ce-a exclus gânduri meschine
poate că n-am să-ți vin desculță-n pragu-nopții
când luna-mbracă haina-i de dantelă diafană
dar știu că zarul aruncat în voia sorții
m-a investit cu dor... să-ți fiu amfitrioană
eu nu-s nici lună și nici stele ce-ți sclipesc
nu-s curcubeu nici soare răspândind splendoare
mi-s ochii adânci dar rangul nu mi-i principesc
am doar zăpezi în păr și ani de vise ca odoare
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra și armăsarul
(de pe rogojina poemului)
1.
E doar începutul. Niciodată nu era ceva urgent. Întotdeauna găseam alte priorități. Întâmplarea făcea regula de aur care disciplina hazardul în formele lui suprinzătoare. De aceea, zic: nimic nu mă mai suprinde. Pe rogojina poemului am zarurile aruncate și rotunjite ca niște sfere ciobite la colțuri. Nu poți prinde minunea din alergările începutului. Clipa rostogolită cu încetinitorul lasă-n fereastra sufletului bucuria întâlnirii cu rod. Dintr-un motiv anume, care nu se spune decât la sfârșit, am luat albumele și-am început, cu ele și cu tine, un itinerar. Tu ai notate zilele în calendar.
2.
armăsarul meu cu ochii verzi
iubește "tropotul armăsarilor negri"
zborul și dorul de Infinit
oamenii din Peninsulă par întotdeauna ocupați
dar în realitate nu fac altceva decât că
se plimbă de colo-colo
făcându-și de lucru pe faleză
sau gură cască
la o cafea sau o bere
în Piața Ovidiu
ori pe Terasa lui Herimon de la Casino
[...] Citește tot
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieșirea de serviciu
Azi nu se lucrează, se-nchid lacătele, se trag obloanele.
Vine ursul să ne întindă oasele, să ne calce în picioare.
Străzii acesteia de pulberi n-o să-i mai rămână nici numele,
Oficiul Stării Civile se va muta într-o moară încăpătoare,
iar darul de nuntă cel mai sigur va fi tradiționala jimblă cu sare.
Dați-vă jos, clopotari adormiți pe funii, ucenicii voștri
își doresc de-o viață să mănânce și ei o pâine!
S-au mai împuțit apele Veneției așteptând întoarcerea lui
Ștefan ce Mare ca să-și răscumpere păcatele.
Visând într-una la patimile purificatoare, s-au înmulțit
ciorile-n gard și bețivii neamului, zarurile măsluite își
decantează spuza în târtițele puilor prăjiți.
Mama soacră țipă că a ologit-o lumina, vecina aia singură,
de la 4, iar s-a încurcat cu pompierul din schimbul 3, iar
și-a dat foc la casă. Războaiele civile beau Marghiloman
și mănâncă icre la "Dragomir", în timp ce fetițele deochiate
adorm în scaune, sub ventilatorul mare al frizeriei.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luat
Mi s-au luat din zile,
din avere,
din mile...
Mi s-a luat putere.
Mi s-au luat părinții,
iubire...
Mi s-a luat produsul minții,
fericire.
Mi s-a luat din țară,
din noroc.
Mi s-a luat dreptul de-afară...
drept la joc.
Mi s-a luat dorință,
mândrie,
credință...
Mi s-a luat o feerie.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Mă înserez, mi-e moartea-n toi...
Mințit de grup, mințit de ins,
Mă dau bătut, mă las învins!
Mințit de ins, mințit de grup,
Sunt pus la zid, sunt dus la zdup!
Mințit din flanc, mințit din cap,
Sunt dus la pas, sunt dus la trap!
Mințit din cap, mințit din flanc,
Sunt prins în fapt, sunt prins la țanc!
Mințit pe grind, mințit pe dig,
Mă sting de cald, mă sting de frig!
Mințit pe dig, mințit pe grind,
Mă sting de dor, mă sting de jind!
Mințit pe fa, mințit pe sol,
Mă amețesc, îmi ies din rol!
[...] Citește tot
poezie de Ion Roșioru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Libertatea de a iubi
E uimitor cât de bogat se simte omul atunci când iubește! Așa, pur și simplu,
fără avantaje sau interese... ca și când vrei să fugi cu cineva de-o furtună venită primăvara
neanunțată adăpostindu-vă sub un pom plin de flori, simțind pe pielea-nfocată cum apa de
ploaie alunecă pe sub îmbrăcămintea udată răscolind simțurile încinse ațâțând îndrăzneții
fiori... iar, vara... să vreți să înotați singuri în râu înfierbântați de arșiță, însetați de-o sete de
voi înșivă, emoționați și bronzați... porniți înspre toamnă, să întâmpinați, toamna firii, firesc,
seduși de culori și-un timp pictat cu neliniști când vreți să faceți împreună dulceață, în nopți
și zile adoptând stări ce în minți dobândesc importanță vorbind despre binele celorlalți, viu,
în descrieri, c-un realizat viitor, până când... în iarnă... doar voi rămași unul cu altul, să vreți
să petreceți serile interminabil de lungi amândoi, focul din vatră descoperindu-vă în el focul
sacru ce v-a adunat viețile-ntr-o singură viață... a voastră... ca-ntr-o singură soartă cu dulce
și cu pelin, anii construind un destin c-un drum propriu alături parcurs, cu-mpliniri celebrate
festiv, la serbare strălucind sprinten și prețios în chihlimbarul turnat în pahare de vin, astfel
încât, în libertatea de a iubi să conștientizați că... iubirea o ai oricând experimentând în felul
vostru trăind cele patru anotimpuri, cu cele mai bune lucruri care vin totdeauna luând omul
pe neașteptate... o zi și o noapte întotdeauna lipite prin răsărituri și înserări care le-nșiruie-n
interior conținutul precum în om se-nșiruie o salbă oxigenată de întâmplări ce le zugrăvește
adâncul... și sufletul, și conștiința și inimile, mereu aprobate de focul solemn al dragostei în
care ard speranțele... ard nădejdile... ard vrerile și dorințele, și... ard și lacrimile, ostoind căi
și cărări pe care calcă talpa desculță ca pe sticlă spartă și pe pietre-ascuțite... într-o rutină,
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre dor și zaruri, adresa este: