drapel şi moarte

Poem

Moartea dă la babaroaze
Să vezi, trecătorule, faze!
Unu-unu! Steag la poartă...
Mi-a venit oare sorocul?
Ia s-o necăjesc pe hârcă
Să văd, scârba, cum se poartă:
Moarte, ai al şansei soft?
Eu mi-s Pană, dau opt-opt...!
Şi mă veşnicesc prin Artă!
Unu' Saşa

parodie de Constantin Ardeleanu, după Saşa Pană
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Europa întreagă duhneşte a moarte. Universităţile europene propovăduiesc moartea. Cărturarii europeni descriu moartea. Oamenii de ştiinţă europeni fac moartea nemuritoare. Politicienii europeni lucrează pentru moarte. Dascălii europeni sădesc moartea în sufletele tinerilor. Imperialiştii europeni răspândesc moartea în întreaga lume. Revoluţionarii europeni poartă stindardul morţii. Europa modernă este sinonimă cu moartea. Nu vrea să ştie de viaţa de după moarte.

citat din Sfântul Nicolae Velimirovici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am drept să stau

N-am drept să stau, nici să privesc în urmă,
cât am un steag şi un duşman înrăit —
nu-n perii albi şi-n viaţa ce se curmă,
ci-n jertfa mea se-arată cât am trăit.
Vrăjmaşii vin năvală ne-ntreruptă,
hotarul lor se-ntinde an de an
şi rând pe rând cei buni căzură-n luptă
cu fruntea sus, cu faţa la duşman.
Tot mai grăbiţi trec anii înainte
şi-s tot mai rari vitejii luptători;
în loc de fraţi îmbrăţişăm morminte,
jelim pe steaguri fără luptători.

N-am drept să stau, nu m-ar primi la moarte
nici în pământ şi nici în cer ai mei,
de n-aş lupta să treacă mai departe
solia lor, cum au adus-o ei.

N-am drept să stau, o torţă-mi fac fiinţa,
arzând, s-arăt pericolul străin,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şedinţa...

iar sunt înfrânt și mă retrag
învins în cel mai lung război al vieții mele
se vede că așa e scrisă-n stele
sentința unui crunt areopag

războiul meu a fost cu mori de vânt
cu monștrii mei din ambuscada rațiunii
mereu treziți din somnolențele genunii
de fraze și fragmente de cuvânt...

pornit nedeclarat pe când eram flăcău
acest război l-am dus numai cu tine
deși întreaga viaț-am manevrat printre destine
iar tu nici nu știai că războim mereu

dar azi am ridicat un alb drapel
și undeva a tresărit în depărtare
oștirea unui sentiment subit ce moare
în cel mai simplu și subtil măcel

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (19 noiembrie 2019)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima

Albă se făcu lângă pădure sălbateca inimă;
O, întunecată spaimă
A morţii, astfel, aurul
Muri în norul plumburiu.
Seară de noiembrie.
Lângă părăginita poartă a abatorului
Sta fata femeilor nevoiaşe;
În fiecare coş
Cădeau măruntaie şi putredă carne:
Blestemată hrană!

Porumbelul albastru al serii
Nu veni cu împăcare.
Întunecare chemare de trompetă
Străpunse umedul
Frunziş de aur al ulmilor,
Un drapel trenţuit
Fumegând de sânge,
Pe care în durere sălbatecă
Îl pândeşte un bărbat.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare de-a pururea vrednic de aducere aminte va rămânea momentul acela în vieaţa neamului nostru. Solemne şi pline de bărbătească hotărâre erau chipurile pârlite de soare ale ostaşilor înşiraţi drept, umăr la umăr, pe şesul Siliştioarei. Ei simţeau că asupra lor, în clipa aceea, stau aţintite privirile duioase şi încrezătoare ale unui popor. Ei ştiau că în cutele drapelului lor duc mândria, şi grijile, şi speranţele unei ţări...
Cântând se duc în câmpiile morţii, se duc s-arate încă o dată lumii nepieritoarele virtuţi ale României şi sfintele ei drepturi la vieaţă şi la neatârnare.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Şiliştioara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare de-a pururea vrednic de aducere aminte va rămânea momentul acela în vieaţa neamului nostru. Solemne şi pline de bărbătească hotărâre erau chipurile pârlite de soare ale ostaşilor înşiraţi drept, umăr la umăr, pe şesul Siliştioarei. Ei simţeau că asupra lor, în clipa aceea, stau aţintite privirile duioase şi încrezătoare ale unui popor. Ei ştiau că în cutele drapelului lor duc mândria, şi grijile, şi speranţele unei ţări...
Cântând se duc în câmpiile morţii, se duc s-arate încă o dată lumii nepieritoarele virtuţi ale României şi sfintele ei drepturi la vieaţă şi la neatârnare.

Alexandru Vlahuţă în Şiliştioara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În spital

Nu-nţelege vorba, sire.
Zice-acelaşi general,
Camarazi, să nu vă mire
Că-ntr-acest spital

Nu-nţeleg nici doi cuvântul
Ce-l vorbim, căci li-e străin,
Sunt vitejii din pământul
Cel de râuri plin,

Pe-unde trec ei veseli vara
Peste munţii suri şi goi;
Ei de-acolo sunt, din ţara
Turmelor de oi...

Scoborând din munţi de-a dreptul
Par în lupte-oşteni bătrâni,
Aţi văzut cum pun ei pieptul
Sire, sunt români.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teodolinda

Născută-n pat de rege, din mamă-ncoronată,
Era Teotolinda cea mai frumoasă fată
Pe-a craiului pământuri, şi craiul o iubea
Precum în lumea toată pe nimeni ca pe ea.

Rotunzi avea obrajii şi ochii vii, albaştri,
Ca-n ţara Lumii albe doi Feti-frumoşi sihaştri;
Ochi dragi cum au fost ochii crăiesei cu păr creţ:
De beat te trezesc ochii, de treaz de ei te-mbeţi.

Şi dac-a fost frumoasă, venit-au s-o peţească
Feciori înalţi ca steagul, de viţa-mpărătească,
Viteji aducând zestrea în au cumpănit
Din patru părţi a lumii, cu-alai nepomenit.

Câţi principi pe cai trupeşi şi albi ca nea, de Faur,
Cu straie de mătase cusute-n flori de aur;
Cu perle, cu inele, cu noapte de comori,
Veneau, mai mare dragul de-aşa frumoşi feciori.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vers metafizic

Iată şi ultimul salut. Coboară,
În hăul mării adânci coboară
Acest sicriu înfăşurat în steag
Precum un zbir, cu faţă-acoperită.

Marea-l înghite odată cu nisipul -
Cu nisipul niciodată descoperit
Moale ca lâna, sau poate negru
sau poate încărcat cu o duzină de culori

şi abia acolo - cel mort
Ochii înfundaţi ai celui mort
Vor zări minunăţia noilor lumi:
Plante, plancton, scoici şi lumini.

Ah, ce sfere minunate, fosforice,
Luminoase sfere fosforice!
Ah, frumoasă e această junglă a nopţii
Ah, ce minunat şi măreţ mormânt,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Stanislaw Grochowiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 Decembrie - Ziua României

Frunză verde, floare albastră,
La mulţi ani de ziua noastră!
Fraţi români din lumea-ntreagă,
Hai uniţi-vă odată şi strigaţi cu toţi în cor:
E ziua românilor!
Să se ştie peste tot, că românu-i patriot!
Îşi iubeşte ţara, frate, ş-o apără pân' la moarte!
Haideţi dar, măi fraţi români,
Fraţi români şi buni creştini,
Să strigăm cu toţi în cor:
Mândru-i steagul tricolor!
Toată fala şi mândria,
Una este România!

poezie de Mariana Simionescu (1 decembrie 2009)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porumbei

Ca mâine o să fim strămoşi,
Nu zic: bătrâni, nu sună bine.
Şi pregăti-ne-om de plecare
În straie noi, cum se cuvine.

Ca mâine-o să zâmbim la cer
Cu inima evlavioasă
Şi toţi, strămoşi lângă strămoşi,
Cântând, ne-om reîntoarce-acasă.

Ca mâine, bravi strămoşi la porţi
Ne-o găsi moartea, fraţii mei
Şi vrând să-ngâne-o rugăciune,
Gura va naşte porumbei.

Ca mâine zice-ne-om: strămoşi,
Noi înşine strămoşi ne-om fi,
Dar dacă-om avea steag Iubirea
Şi de sub flori om trilui!

poezie de Traian Vasilcău (2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

De crezi cu-adevărat

De crezi cu-adevărat o viaţă
de veci promisă de Cristos,
de ai cu-adevărat în faţă
un viitor pe veci frumos,
– Atunci dă-ţi timpul şi iubirea,
privind spre moarte ca spre-un steag,
şi-mbrăţişează-ţi pătimirea
cum ţi-l săruţi pe cel mai drag.

De crezi cu-adevărat o plată
nebănuită la Isus,
de crezi că-n ceruri te aşteaptă
ce nu-i pe lume grai de spus...

– Atunci primeşte-a' Lui sudalme
cum ai primi un mir plăcut,
şi-ntinde-ţi faţa către palme,
cum ai întinde-o spre-un sărut!

De crezi cu-adevărat Cuvîntul

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţătoarei mele

Doamna Ortansa Costânceanu

Dragă Doamnă Învăţătoare
vă sărut pe frunte viaţa
amintirea rău mă doare
cuvântu-i rece ca gheaţa

Vă sărut pe frunte viaţa
gândul vi-l sărut cu drag
de cuvinte-mi arde faţa
doar o umbră stă în prag

Gândul vi-l sărut cu drag
amintirea rău mă doare
depărtarea flutură un steag
dragă Doamnă Învăţătoare

Viaţa mea acum vi-i partea
vă sărut pe frunte moartea

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (4 iunie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ş-acum douăzeci de ani, tot pe-aici, prin locurile acestea de-atâtea ori stropite cu sânge, s-au întors ostaşii noştri biruitori din câmpiile Bulgariei. Rărite erau rândurile, şi steagurile zdrenţuite de gloanţe, dar pe chipurile uscate şi pline de praf ale acelor viteji cari văzuseră moartea aşa de-aproape strălucea ca o lumină dumnezeiască; toată lumea se descoperea cu respect înaintea lor — pe străzile oraşului flori li s-aruncau din balcoane, şi ochii se umezeau de lăcrimi privindu-i, lăcrimi de iubire, de recunoştinţă, de admiraţie.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Turnu-Măgurele (1901)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Succesul

Succesul vine tiptil
Ca un mic crocodil,
Înghite şi el ce poate,
Resturi dulci de bucate.
Victoria are un steag,
Tobe, ecouri în larg,
Triumfuri, statui ecvestre,
Veste, poveste, Oreste.
Doar sufletul ştie hazardul,
Întunecimea, brocartul,
Înfrângere, moarte, nu-i bai,
ţii minte cum colorai?
Moartea cu purpură vie,
Viaţa albastră să fie,
unii-şi pierd sufletul, dar
nu mor, trăiesc la hotar.
**********************
Trimiţi scrisori către lume,
Iar lumea e doar un tăciune,
Aduci poeme cu roaba,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Viermele luminii roade, roade talpa lumii,
întuneric, umbre hămesit deşiră.
Atârnă pretutindeni imense zdrenţe negre,
încât pare că moartea ne flutură sardonic steaguri
de hău şi nefiinţă.
Prea deprinşi cu suferinţa, cu durerea,
singuri, înspăimântor de singuri,
cu obscură teamă-n suflet,
strigătul nostru de disperare este strigătul mut al lui Munch.
Strecurându-ne printre înşelătoarele goluri ale existenţei
- oglinzi deformatoare, multiplicate la infinit,
lacrima ne pare ocean amar
ce ne sufocă, ne înghite.

Prea deprinşi cu suferinţa, cu durerea,
ca o mască
insinuată profund în firea noastră,
orbecăim prin somnul lumii,
şi nu vedem cum,
din crisalida de lumină

[...] Citeşte tot

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de revoltă, de dragoste şi moarte (IV)

Adu-ţi aminte revolta, nostalgia, lumina
marilor bulevarde
adu-ţi aminte radiografiile, exasperarea,
jocul violent de artificii,
şi vorbele de piatră vânătă care îmi
distrugeau buzele la douăsprezece noaptea
când ştiam că eşti fecioara galbenă rudă
cu toate dezastrele dragostei
aşa cum valurile fierbinţi ale simunului
sunt rudă cu nebunia lentă a oraşelor africane
şi drapelul alb care se ridică deasupra
oraşelor asediate, cu paginile pline de sânge
ale istoriei.

Fecioară galbenă rudă cu nebunia, cu sinuciderea
şi cu celelalte privilegii violente
ale dragostei şi ale biologiei
aşa cum ochii măriţi de groază ai marinarilor
sunt rudă cu valul uriaş care
în ultima clipă le înghite corabia.

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ah, despărţirile din trup
şi despartirile din carne
în adanc ghiara mai doarme
pe-nserat uşile deschise
în geamuri a nins
cu atâtea pasari moarte
în ultima zapada
căutatorul pune steag
ca nimeni să vada

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina crucii

Verticală ce coboară şi, întors, uneşte Sus
Şi Orizontală care-încercui Răsărit şi Apus
Linie de Coborâre de la Slavă spre Noroi,
Trăsătură de unire largă între noi şi noi.

Coborâre luminoasă de la cer pân' la Atom
Legătura îmbrăţişării dulce între om şi om
Punte de eterne-abisuri ocolind desăvârşit
Este Linia şi cercul, şi Sfârşit şi Nesfârşit.

Este Unul şi Mulţimea, este Clipă şi Etern
Sabie cerească-ntinsă din ´Nălţime spre Infern
Taină şi Simbol şi Jertfă, Stâncă de nezguduit
Semn de teamă şi putere, Steag în veci nebiruit.

Cheie care cele patru margini ale lumii-nchizi
Braţul Milei şi Dreptăţii care mântui sau ucizi
Viu Izvor al mântuirii pentru vii şi pentru morţi
- Cruce, slavă cui te poartă, slavă Celui care-l porţi.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Tudor_Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!