Citate despre drapel și religie, pagina 2
Porumbei
Ca mâine o să fim strămoși,
Nu zic: bătrâni, nu sună bine.
Și pregăti-ne-om de plecare
În straie noi, cum se cuvine.
Ca mâine-o să zâmbim la cer
Cu inima evlavioasă
Și toți, strămoși lângă strămoși,
Cântând, ne-om reîntoarce-acasă.
Ca mâine, bravi strămoși la porți
Ne-o găsi moartea, frații mei
Și vrând să-ngâne-o rugăciune,
Gura va naște porumbei.
Ca mâine zice-ne-om: strămoși,
Noi înșine strămoși ne-om fi,
Dar dacă-om avea steag Iubirea
Și de sub flori om trilui!
poezie de Traian Vasilcău (2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
De crezi cu-adevărat
De crezi cu-adevărat o viață
de veci promisă de Cristos,
de ai cu-adevărat în față
un viitor pe veci frumos,
Atunci dă-ți timpul și iubirea,
privind spre moarte ca spre-un steag,
și-mbrățișează-ți pătimirea
cum ți-l săruți pe cel mai drag.
De crezi cu-adevărat o plată
nebănuită la Isus,
de crezi că-n ceruri te așteaptă
ce nu-i pe lume grai de spus...
Atunci primește-a' Lui sudalme
cum ai primi un mir plăcut,
și-ntinde-ți fața către palme,
cum ai întinde-o spre-un sărut!
De crezi cu-adevărat Cuvîntul
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La curțile dorului
Prin vegherile noastre - site de in -
vremea se cerne, și-o pulbere albă
pe tâmple s-asază. Aurorele încă
se mai aprind, și-așteptăm. Așteptăm
o singură oră să ne-mpărtășim
din verde imperiu, din raiul sorin.
Cu linguri de lemn zăbovim lângă blide
lungi zile pierduți și străini.
Oaspeți suntem în tinda noii lumini
la curțile dorului. Cu cerul vecini.
Cu toate că mult mai puțin o să pară.
Așteptăm să vedem prin columne de aur
Evul de foc cu steaguri pășind,
și fiicele noastre ieșind
să pună pe frunțile porților laur.
Din când în când câte-o lacrim-apare
și fără durere se-ngroașă pe geană.
Hrănim cu ea
Nu știm ce firavă stea.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
Viermele luminii roade, roade talpa lumii,
întuneric, umbre hămesit deșiră.
Atârnă pretutindeni imense zdrențe negre,
încât pare că moartea ne flutură sardonic steaguri
de hău și neființă.
Prea deprinși cu suferința, cu durerea,
singuri, înspăimântor de singuri,
cu obscură teamă-n suflet,
strigătul nostru de disperare este strigătul mut al lui Munch.
Strecurându-ne printre înșelătoarele goluri ale existenței
- oglinzi deformatoare, multiplicate la infinit,
lacrima ne pare ocean amar
ce ne sufocă, ne înghite.
Prea deprinși cu suferința, cu durerea,
ca o mască
insinuată profund în firea noastră,
orbecăim prin somnul lumii,
și nu vedem cum,
din crisalida de lumină
[...] Citește tot
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raiul românilor
Să fim copii? Am fost copii!
Și vom mai fi pe-acest pământ
Cât unul din părinți trăiește
Purtând spre cer sufletul sfânt.
Cum tata a plecat demult
Spre-adâncul liniștii divine,
Pun pâine pe mormânt și flori,
Cu lacrimi ud ziua de mâine.
Să fim copii? Suntem copii
În fața crucilor ce cresc
Sub iadeșul de porumbei,
Pe-aripi cu steagul românesc.
Că, Doamne, țara ni-i tot mamă,
Pământul ei ni-i trup domnesc,
Suntem copii dintotdeauna
Și pentru asta o iubesc!
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina crucii
Verticală ce coboară și, întors, unește Sus
Și Orizontală care-încercui Răsărit și Apus
Linie de Coborâre de la Slavă spre Noroi,
Trăsătură de unire largă între noi și noi.
Coborâre luminoasă de la cer pân' la Atom
Legătura îmbrățișării dulce între om și om
Punte de eterne-abisuri ocolind desăvârșit
Este Linia și cercul, și Sfârșit și Nesfârșit.
Este Unul și Mulțimea, este Clipă și Etern
Sabie cerească-ntinsă din ŽNălțime spre Infern
Taină și Simbol și Jertfă, Stâncă de nezguduit
Semn de teamă și putere, Steag în veci nebiruit.
Cheie care cele patru margini ale lumii-nchizi
Brațul Milei și Dreptății care mântui sau ucizi
Viu Izvor al mântuirii pentru vii și pentru morți
- Cruce, slavă cui te poartă, slavă Celui care-l porți.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Tudor_Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătăcire...
Un trai de zăbavă în van
Și lăuntric...
Un trai la un capăt și fad
Într-un pustnic...
Cutezanță de fier, vârfuită
Prin umblet,
Deviere scurgândă,
Movă de urlet...
Mâini tremurânde de-alean,
Șiraguri de glod,
Coșciug de petale, de foi,
Clișee în rod...
Stindard îngropat, castel,
Bântuire...
Emoții scrutând
Prin moarte...
Iubire!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (15 iunie 2006)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mică Unire, să crești Mare
Pe-a vremii nemărginire,
În strai de sărbătoare
Întâmpin Mica Unire;
Dorindu-i: Să crești Mare!
Din dragoste de patrie
Îi rog pe românii frați
Să-și cinstească istorie
Cu cei mai viteji bărbați.
Pentru iubirea de glie
Primită de la străbuni,
Împart flori, cu bucurie,
La patrioții români.
Iar pe-a Unirii Câmpie
Las roua ochilor mei,
Spre frățească rodnicie
În sămânța dragostei.
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Românie, țara mea
Țară, țărișoara mea!
Rai, cu inimă de stea!
(Alba Carolina)
Sfântă îți este inima!
Binecuvântat pământul,
Bogățiile, neamul si gândul.
Munți cu aur din vechime,
Păduri verzi, blânde coline,
Câmpii înflorite în soare,
Grane coapte, maci în floare,
Ape cu voci cristaline
Si ochi de margaritare,
În adâncuri, aur negru, prețios,
Doar comori, cu sfânt folos.
Țară, țărișoara mea!
Rai, cu inimă de stea!
Largă îți este inima!
Cu români frumoși în ea,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (21 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu ne fie teamă
Să nu ne fie teamă când mergem cu Cristos!
Cât umbli în lumină să nu te temi de nime',
mergi cu curaj pe cale atunci când mergi frumos,
lumina ta va-nvinge prin orice-ntunecime.
Rămâi pe brazda dreaptă, cu ochii către Țel,
și-apasă plugul cinstei cât mai adânc să are;
în Dumnezeu te-ncrede, cu tine este El,
și grâul tău va umple cereștile grânare.
Nu renunța la luptă, oricât de singur pari,
mai sunt și-au să mai vină cu mii de sute frații;
cad cei ce n-au dreptate, oricât ar fi de tari;
biruitori la urmă rămân nevinovații.
Înalță steagul Crucii, ea-i semnul cel ne-nvins,
dar mâini nevinovate și gând curat să-l poarte;
de vei cădea în luptă, rămâi cu brațu-ntins,
veni-vor alții-n urmă să-l ducă mai departe.
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Lamentație
Vai ție, popor român!
Zeul tău e un păgân.
...........................
Stând la pândă ca dulăii,
Mafioții și lingăii
Puși pe cruntă răfuială,
Huzur și căpătuială
S-au cocoțat pe prăjină
Și-ți bagă ție de vină
Că nu ști... și n-ai talent
Să vorbești în Parlament.
... Ai votat, român popor,
Și ești sortit la omor.
... Ai visat să vezi în zare
Noul Soare, cum răsare,
Dar Ei te duc la pierzare
Și rămâi ca altădată:
"sărac în țară bogată".
Ți-au luat sarea și petrolul,
Ți-au terfelit Tricolorul
[...] Citește tot
poezie de Victor Becheanu (26 iunie 2011)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Militarii ruși sunt niște câini asmuțiți de teroristul de stat Vladimir Putin: măcelăresc civilii din Ucraina în timpul invaziei din 2022
Vedém că rușii-s niște câini:
Te-mpușcă și la cozi de pâini,
Ba chiar și-atuncea când te rogi
În catedrale, sinagogi.
Ei dau cu bombele mortale
Și-n școli, maternități, spitale.
Eu, fluturându-mi alb drapelul,
Le spun azi ferm: Opriți măcelul!
poezie de George Budoi din Rusia și rușii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (16 martie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la drapel și religie, dar cu o relevanță mică.
30 Iulie 1830 (Paris)
Un rege bun puteai să fii.
N-ai vrut. Și ți-a plăcut să crezi
Că poți poporu-n jug să-l ții.
Nu-i cunoșteai tu pe francezi!
Există judecată chiar
Și pentru țari pe-acest pământ;
Și-n timp ce alergai fugar
Coroana ți-a căzut, s-a frânt.
Cumplită luptă s-a încins!
Sub steagul libertății, duhul
Revoltei în popor s-a-ntins
Și-un singur glas umplu văzduhul.
Mult sânge la Paris a curs!
O, cum plăti-vei tu, tirane,
Curatul sânge care-a curs
Și-aceste jertfe mari, umane?
Când goarna-n cer va răsuna,
[...] Citește tot
poezie clasică de Mihail Lermontov din Poezii (1959), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
- Frunzuliță verde de stejar
Frunzuliță, frunzuliță verde de stejar!
Ia vezi, dragă mândruliță, ce mai armăsar,
Armăsar voinic de munte, ager, sprintenel,
Negru și cu stemă-n frunte, sari în foc cu el!
Copiliță bălăioară, fii cu Dumnezeu,
Eu merg, dragă fetișoară, să-mi fac rândul meu.
La oaste țara ne cheamă, haideți, frați români,
Să ne batem fără teamă cu orice păgâni.
Ia-ți viteaza săbioară, oștean, dragul meu,
Și-ți dă pentru țărișoară tot sângele tău,
Pentru dulcea țărișoară și steagul străbun.
Mergi cu dragă inimioară, măi frate român!
definiție clasică de Eugeniu Carada
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În umbra aripei
Voi, cei care-atunci când nu suntem în acord,
gândiți că eu nu am credință,
nu vă imaginați dorința,
setea și nevoia mea de Dumnezeu;
nici n-ați auzit dezolantul meu
strigăt care-și poartă ecoul
prin spațiile lăuntrice ale umbrei,
cercetând nepătrunsul;
nici nu-mi vedeți gândul
trudind întru idealurile genezei
primejduite-adesea
asemeni suferințelor luminii.
Dacă sterilul meu spirit
ar fi putut deține puterea care v-a născut,
acum aș fi putut face ordine în paradis
spre-a fi-n armonie cu țărâna voastră.
Dar, spuneți-mi, ce putere se ascunde
într-un suflet care nu stă sub niciun steag
și care-l poartă totuși pretutindeni
[...] Citește tot
poezie clasică de Amado Nervo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulți soldați
Ca un drapel, ideea dansa înaintea noastră;
Sunetul unei muzici marțiale;
Fiorul de a purta o armă;
Pre-sentimentul întoarcerii acasă din lumea largă;
O scânteie de glorie, furie către dușmani;
Un vis cât datoria pentru patrie sau pentru Dumnezeu.
Dar toate acestea erau lucruri în noi, strălucind înaintea noastră,
Nu ele erau puterea din spatele nostru,
Puterea era Omniprezenta mână a Vieții,
Ca un foc în centrul pământului ridicând munții
Sau ca forța apelor dezlănțuite forțând si rupând zăpoare.
Îți amintești cercul de fier
Pe care fierarul, Shack Dye, l-a sudat
În jurul stejarului de pe pajiștea lui Bennet,
De care atârna hamacul
În care fiica lui, Janet, putea să se odihnească
Citind în după amiezile de vară?
Și că stejarul, crescând,
A rupt banda de fier?
Dar nici o celulă din copacul
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înger și demon
Noaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite
A făcliilor de ceară care ard lângă altare.
Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă; mare;
Nepătrunsă de-ochii roșii de pe mucuri ostenite,
În biserica pustie, lângă arcul în părete,
Genuncheată stă pe trepte o copilă ca un înger;
Pe-a altarului icoană în de raze roșii frângeri,
Palidă și mohorâtă Maica Domnului se vede.
O făclie e înfiptă într-un stâlp de piatră sură:
Lucii picături de smoală la pământ cad sfârâind
Și cununi de flori uscate fâșâiesc amirosind
Ș-a copilei rugăciune tainic șopotit murmură.
Cufundat în întuneric, lâng-o cruce mărmurită,
Într-o umbră neagră, deasă, ca un demon El vegheazâ,
Coatele pe brațul crucii le distinde și le-așază,
Ochii cufundați în cape-i, fruntea tristă și-ncrețită.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1873)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc orașul furnicar
Privesc orașul - furnicar
Cu oameni mulți și muri bizari,
Pe strade largi cu multe bolți,
Cu câte-un chip l-a stradei colț.
Și trec foind, râzând, vorbind,
Mulțime de-oameni pași grăbind.
Dar numai p-ici și pe colea
Merge-unul de-a-nletelea,
Cu ochii-n cer, pe șuierate,
Țiindu-și mânile la spate.
S-aude clopot răsunând,
Cu prapuri, cruci, icoani, viind,
Preoții lin și în veștminte
Cântând a cărților cuvinte.
În urmă vin ca în prohod
Tineri, femei, copii, norod;
Dar nu-i prohod - sfințire de-apă,
Pe uliți lumea să nu-ncapă;
Se scurg încet - tarra bumbum -
Ostașii vin în marș acum
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1873)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
'Nălțăm steagul biruinței...
Pășim-nainte spre răsplată
Deși e drumu-ngust, spinos
Noi știm că-n Slavă ne așteaptă
Stăpânul cel mai credincios.
În carul Lui de biruință
Nălțăm un steag de-nvingători
Știind că e de trebuință
Să fim, de El, ascultători.
Atâtea piedici din cărare
Ne-ajută să le-ndepărtăm
Să depășim orice-ncercare,
Spre culmi de glorii să urcăm.
Privind nainte, doar nainte
În suflet energii se nasc
Să trecem chiar prin val fierbinte,
Să-nlăturăm rugini și vreasc.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (8 aprilie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
În făptură
În miezul ochiului, cum
În rana fântânii!
Ultima dorință înainte de
Lepădarea rușinii, înainte de
Înveșmântarea oglinzii cu sinele--
Înfășurat în drapelele stirpei
Să te lași sfâșiat
De urmași
Pe golgotele suirii-n osândă!
În făptură
Sângele regăsit
Cum crinul la portile
Infernului!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre drapel și religie, adresa este: