droguri şi visare

Drog

Dormea, mergea în autobuz,
Diavolul era mofluz,
Umbla nesăţios prin spaţii,
Pământul se-opintea cu graţii,
Durere, ultime convulsii,
Se-nsenină în preajma Tuzlei,
Dar oasele se sfărâmau
Ca stâncile-n ţinutul Grau,
Înfiptă-ntr-un pământ roşcat,
Gheara de vultur chel, cambrat,
Crepusculul mai purpuriu,
Un Dammenwalz, puţin hazliu,
Iar vocea flăcării gemea,
Contesă mea din Montserrat,
Curent de aer rece, stins,
Astfel e visul neînvins,
Efect de drog, ne spune trist,
Profesoral, un naturist.
INTERMEZZO - Dumnezeu vede moartea peste tot,
Dar nu-i spune un cuvânt. Îl doare în cot?

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta

Să pot să fac eu unic lume, aşa aş vrea,
Şi-n fiecare zi să ţi-o dau ţie, o alta nouă!
Cum ghiocei şi toporaşi se spală-n rouă
Să îţi dau tot ce e mai pur, de ziua ta!

Eu singur să deţin norocul, de-aş putea
L-aş ţine strâns la piept, la suflet, să-l ai cald!
M-aş lăsa gol de averi; sărac în al tău fald
Aş sta ascuns şi ţi-aş da tot, de ziua ta!

În câmp întreg de drog de vis te-aş dezmierda
De câte ori aş şti c-ai trup în suferinţă
Şi-n zâmbet m-aş transfigura! De-ar fi putinţă
Bucurii zilnic ţi le-aş da, de ziua ta!

Să nu duci lipsă de nimic te-aş răsfăţa
Muncind din noapte până-n zi şi din zi-n noapte!
Doar şansă s-am, n-aş fi nici vorbe, numai şoapte!...
M-aş face mall şi Credit Bank, de ziua ta!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când scriu manifestul lumilor inutile

botez visele în marea cuvintelor
aici pescarii nu mai sunt mincinoşi
peştii fac tot posibilul să fie de aur
dealtfel marketingul le impune asta
poate că aşa vom scăpa de cianuri
deşi niciodată nu e prea devreme să tivim iadul
cu dantele de fluturi albi
...........................
apoi sătul de numărat durerile
voi prescrie un drog universal
...........................
când te voi striga femeie
o să fie primăvară de data aceasta
aşa
ca să împărţim o floare de măr
pe care niciun flutur nu a dansat-o înainte

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumina rugăciunii

lui Mircea Florin Caracaş

îi construiesc credinţei încă un tronson
catapetesme de lumini îmbracă altarul
anihilez remuşcarea ca pe un frison
şi beau agheasmă ca să-mi sting jarul.

aprind o lumânare în linişte mă rog
şi stau îngenunchiată lângă icoană
consum rugăciunea ca pe un drog
sevele raiului strâng pe coloană.

aştept nerăbdătoare a primăverii zână
să reânvie-n arbori muguri ce au murit
azi Maica Dumnezeie mă ţine de mână
vreau să dea viaţă visului pustiit.

euforia în suflet aş vrea să rămână
sa fie călăuză pe drumul vestit.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare

Pastel din humă, răsărit petale
În culori de vis ce nu poţi reproduce,
Mânjind de-o frumuseţe eternă
Pământ sau cer, ce altfel ar fi goale
Şi lumea-ntreagă nu s-ar reproduce...
... O himeră.

O hrană a sufletului de dulceaţă
Din gâzele-mbătate-n fin nectar,
Sublim ingredient de fine simţuri
Dintr-o planetă-nfiorând în colţ de gheaţă
Sau un umed tropic... ingerând un insectar
... Capcană-n zimţuri.

Cupă-n venin cu gust parşiv de drog
În miresmi de crin sau laurul mortal,
O catifea cu imitaţii crunte ale teamei
Să n-o atingi, s-o scuturi, să-i iei rod...
Se-ngemănează-n fioros de "look" de animal
... Cu otrava zeamei.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prolog

zorii mângâie alene muguri somnoroşi
timpul renaşterii e o sfântă comoară
scoate zilnic în parcuri oameni frumoşi
să strângă amintiri care n-o să moară.

viaţa asta-i sublimă, este tot ce am
am primit de la ea tot ce-am avut nevoie
fericiri chivernisite gram cu gram
zborurile către stele de bună voie.

visele albastre au scris un prolog
despre viaţa mea împărţită la doi
şi despre iubirea dulce ca un drog
mă duce înainte nu privesc înapoi.

anii minunaţi i-am strâns într-o salbă
o port cu mândrie sub cămaşă albă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o scoică aş putea reface infinitul

uşor desuet precum un poet care respiră cuvinte
în dorinţa de a pricepe genunea
atât de inutil
încât adunarea pare o socoteală de numere pare
prin doi plămâni obosiţi de respirat
aproape negri de gânduri

nu am nevoie de fumuri dătătoare de iluzii
singurul meu drog este infuzia de flori de câmp
şi uneori amorul cu mine însumi

între două inutile zile
îmi învelesc singurătatea cu vise
când despre noi
când despre lumile noastre fantastice
care se împletesc ciudat de perfect
fără să ne-ntrebe dacă putem să le povestim vreodată

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Saxofonul

cânta într-un bar cu mult fum
aprinzi o marijuana
şi visul era agăţat de o femeie
cu zâmbet carnal
saxofonistul a început bella ciao
se bea whisky cu lapte
din sânul femeii în roşu şar
mant
transpiraţia se scurge pe mese
ajunge la picioarele ei
o prinde de tocuri urcă pe gleznele
ei fine urcă pe pulpe
becurile au început să se stingă
îngerii beau vodcă a
mestecat
cu sânge la masa vampirilor
trag ocheade prostituatelor
agăţate de cariile dentare
saxofonul cântă jazz şi atmosfera
de început de secol 20 se instalează peste tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai tu

De câte ori te văd, mă rog
Să fi a mea măcar o dată
Şi-apoi să-ţi fiu într-una drog...
Ca-n visul de femeie, fată.

Mă doare când te văd de mână
Cu altul şi-aş pica-n genunchi;
Încovoiat în semilună
Ţi-aş face stelele mănunchi.

În şoapte -să m-auzi doar tu-
În poezii, sufletu-aş pune...
Aş şi uita cuvântul "nu"
La tot ce-mi ceri... Doar tu mi-eşti nume!

Te-aş stânge-n braţe zi de zi
Şi nopţile ţi-aş face zbor!
Ţi-aş fi culori de colibri
Şi-n înger te-aş purta... amor!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt poetul abisal

Nu sunt poetul abisal, nici retor, nu scriu ziua,
Nici noaptea, dar eu scriu pe cer
şi pe cuvânt de-onoare, nu-s saturnian,
nu-s fascinat de-un fond obscur,
nu umblu la subsoluri, nici Babilonul nu-l visez,
nici moartea nu-mi este iubită,
nici nu urăsc cum trebuie, cu migală,
dar eşti poet? Mă-ntreabă-un lector ipocrit,
un semen de al meu, nu fac infarct,
scriu cum respir, când nu mai scriu,
duceţi-mă la Morgă pe ascuns,
sunt Hyde şi Jeckill, scriu, nu scriu,
astfel eu supravieţuiesc, nebun sau limpede
ca apa de izvor.
Brusc, ceva din adânc, din ceruri, din codru,
Viaţa, ca florile-n crâng, se duse ca Orbul,
Ce să-nţelegem şi cum? Duminică a împăcării,
Trecutul pare doar fum, ostateci suntem întrebării.
Operă-bufă trăim, plângem zadarnic,
În ghilimele vorbim, Domnul nu-i paznic,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fatalitate

Definitoriu nume de mister
cu nuanţe fără tandru;
cum agonia drogului din leandru
sorbit din palmele lui Lucifer.

Mai mult decât destin;
întâmplătorul pus la cale,
neaşteptat final întruchipat în jale
în locul meritatului visat festin.

Un impalpabil, implacabil de deznodământ
cu programare neştiută, când înşeală
îngemănată infernal într-un tipar... fatală,
fără retur-pedeapsă, fără jurământ.

E tot ce neagă har, capacitate,
cu forţa tăvălugului ce prăbuşeşte sori...
E moartea rece, cruntă, a ultimei ninsori;
o grozăvie, fără Dumnezeu... Fatalitate!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

...gundeaev şi Hristos

La ortodocşi Evangelia se tălmăceştee,
Şi se răstălmăceşte Noul Testament.
Şi însăşi patriarhul ne explică părinteşte:
Hristos era şi Fiul Domnului şi snob – concomitent.

Iubea să stea la masă în restaurante,
Bucate comandând, dumnezeieşti.
Şi vinuri vechi iubea, apetisante.
Şi prin pustiu călătorea în Mercedes.

Iar coafura şi-o îmbălsăma cu-aşa uleiuri
La care nici un dandy n-a visat.
Şi cocaină pură mirosea, nu cleiuri
Ca mulţi din ţara asta de rahat...

Şi niciodată n-a ieşit Hristos în zdrenţe,
Şă-l creadă lumea cerşetor sau boschetar.
Astept vlădica să-mi aducă argumente
Că se iubea cu Magdalena în altar...

[...] Citeşte tot

pamflet de Iurie Osoianu (3 aprilie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sticle goale

vorbesc cu nişte surzi
care sculptează cu frenezie
aripi de fluturi ornamentali
din fumul de marijuana
le miroase gura cucută
de babe la menopauză
toaleta s-a înfundat şi
apa nu mai curge în oraş
dragoste din cărţi şi vise
trăiesc într-un televizor cu lămpi
dedublaţi în frustrări sângerânde
amintiri mucegăite din sertare de fetiţe
copilării netrăite deplin de băieţei
moralişti lupeşti învinşi
căzuţi la examenul zilei
veşnic la viaţă candidaţi
au murit demult şi nu o ştiu
doar bântuie pe mare
stafii neîmplinite de marinari
sticle goale fără mesaje

[...] Citeşte tot

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A prins o umbră

de peşte în râul suspect de umed
apoi altă umbră de peşte cu solzii
care ieşeau uneori din apă să se zvânte
la vânticelul ce făcea fente printre arinii
şi salciile pletoase cum erau rockerii
când erau ei la modă şi îndopaţi
cu toate tipurile de droguri luate
în căutarea fericirii din visul făcut scrum
nici nu-şi aminteşte câtă umbră de peşte
a prins în locul acela amorţit de plute
cârlige şi ancore cu femei păianjen
femeile curăţau umbrele de peşte
şi despărţeau cu ajutorul unui satâr
umbra de peşte atât de precis încât
puteai să juri că nu era real ce vedeai

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul absoarbe iubirea?

Timpul absoarbe iubirea pasională
Dar nu o poate elimina
Iubirea- drogul necesar ce nu cuprinde mintea
Ne vom desprinde inimile acestea ancorate în vis?
Sau vom închide clepsidra timpului în bătaia vântului
La răscruce sau la amurgul inimii
Lumina noastră s-a ancorat cu viteza ei
Ne va risipi toate valurile la un ţărm liniştit
Când fiecare seară se vrea a fi deosebită
Când principalul spectacol de teatru
Se scrie fără a fi jucat pe o scenă
Fiecare dintre noi e dator cu o moarte albastră sau poate roz.
Privirile ne vor atinge lumina din priviri
Noi vom privi lumina ca pe o risipire de vis.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visam că trăiesc

toamna asta cu visuri erotice
şi-ncepuse să-mi placă
mai mult ketamina de toate zilele
decât celelalte lucruri
iubita mea începuse să recite
poeziile mele versurile mele
buzele ei aveau gustul vinului
umblam fumând marijuana
în chilia mea transformată în bordel
mirosea a gutui şi a ispită
totul era roz cu dungi albastre
foamea mă ispitea cu dragoste
iubita mea torcea lasciv
era un complot a femeilor
despuiate călcau strugurii
le iubesc pe toate cu râvna
unui elev care trece fumând clasa
eram vinovat că am mâncat
murături cu slănină la un pahar de tescovină
am fost declarat vinovat fără vină

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua viaţă

Cine nu visează moare o singură dată,
Aşa cred, nu trebuie să mă aprobaţi,
Necurmat inactiv cine este? Tao?
Lucrurile oblăduite se întruchipează de la sine.
Înţeleptul netulburat rămâne în simplitatea inimii sale.
Apa oglindeşte totul, tăcerea ei este poezia noastră.
Desăvârşirea este numai lăuntrică, nimic dinafară nu o ajută.
Dependenţa de ce spun alţii este un drog.
Iubito, n-ai vrut să fim copii, te înţeleg, te plâng, precum
La popa la poartă e-o pisică moartă, cine râde şi-o vorbi,
s-o mănânce coaptă. Să nu fim copţi, mai bine abisinieni.
Nimicul este la baza tuturor faptelor noastre,
Tăcut ca un peşte oceanic, înăuntru este Iona.
Aşa o fi?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de opiu

Triunghiuri de corzi plutesc de-a valma
prin dioptrii abisale,
ca şi cum din ac derivă înecul,
ca şi cum în rai se preschimbă infernul
ar creşte sânge în game,
şi tot ce-n litere zugrăveşte pe verticală
infolii transparente,
aşa să tremure oceanul zdrobit în genune.

Crud sceptru mortuar îngâni tăcere
sub cruce
şi tu,
cervix al mutaţiei prefaci cerul
în ulei, bând-ul.

Întuneric crăpat în deziluzii
m-ai lăsa sălbatic să-ţi gust
lumina osoasă
în timp ce tentacule de opiu
îmi topesc trupul

[...] Citeşte tot

poezie de Octav Daniel
Adăugat de Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutare

Sunt iar un gând, pe strada
Dintr-un oraş himeric,
Acum, visând balada
De amor, trăit feeric.

Mi se topeşte piept
La glas de sub timpane.
În vele-n vânt... mă-ndrept
Spre forme diafane.

Cu sufletul la gură
Aştept din nou apel,
Să pier în aventură...
Fără, în minte, ţel.

Doar să-ţi simt iar parfum,
Amestecat cu tine
Şi să te-ajung din drum,
Pe unde-oi fi, cu cine...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecătorul

Conglomerat de elocinţă
Eruptă din imprevizibil
Schimbând infam în neputinţă...
Perdant făcându-l plauzibil.

Parcurs colinic rectilinium
Depănuşat de artificii;
E tânăr sau bătrânul Plinium...
Izvor d-extaz sau de suplicii.

Crează veşnic suferinţă
În echitabil echilibru
De-un vinovat primind sentinţă,
Câştig redând 'n egal calibru.

Trăieşte-n gol de suflet, veşnic
Ascuns sub negrul fald de robă,
Plătind ardoarea-şi ca un sfeşnic,
Iluminând nestinsă probă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!