Citate despre duel și timp, pagina 2
Am o mentalitate perfecționistă... Vreau ca totul să fie corect. Dar am avut un duel mic de-a lungul anilor cu acea mentalitate. Pentru că la un moment dat te poate împiedica.
citat din Jon Voight
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duel epigramatic, seria 2-a din 10 iulie - 27 noiembrie 1979. 1. La aniversarea a patru ani de la înființarea C.E.S.-ului răspundem C.U.C.ului.
Doar din găoace a ieșit
Un "C. U. C." pe malul mării
Și vrea să fie auzit
"La noi", în centrul țării!
N. B.
C. E. S. = Cenaclul epigramiștilor sibieni,
C. U. C. = Clubul umoriștilor constănțeni.
epigramă de Naum Smarandache din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt
Curajul unei mângâieri,
Epistola unei dureri,
Căldura zilelor mai reci,
Răcoare-n arșițe, de pleci
Cuvântul zilei viitoare,
Sămânță de lumină-n soare,
Un fluture multicolor,
Spectaculos puseu de dor
Cuvântul meu, cuvântul tău
Salvate într-o zi din hău,
Dueluri de figuri de stil
Frângând otave de ostil
Cuvânt cu-n strop de erezie,
Umil servant în... poezie!
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul fericirii ce străluce
Ne respirăm în fiece secundă
distanța pierde lupta
noi galopăm ca doi mustangi
pe coama unui munte.
Ne-am duelat cu dorul,
ce-i drept el nu prea
vrea să dea-napoi,
dar nu-i nimic, de mâine
îl devorăm până la sânge
iar clipele din urmă plânse
capătă într-un târziu un sens.
Ne vom privi în șoapte
de lumini astrale, fixe,
și închegând timpul cu clipa
vom deveni esența unui zbor.
poezie de Mihaela Huțanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metamorfoze
Provoc prezentul la duel;
trecutul mă recuperează din întâmplări cotidiene.
În dezmierdările luminii,
tăvălugul de patimi tranchilizează descompunerea timpului.
Activ, nu doar prin simpla deplasare,
măsor timpul cu bătăile inimii;
cu fiecare dintre ele, tămăduiesc metamorfoza,
mă sincronizez patetic cu orele în zbor,
șoaptele pașilor, încă,
lasă urme auzite în memoria mersului...
Chiar dacă amurgul trage cu ochiul,
în marea liniștită,
gust din libertatea de a fi
fără a respinge experiența furtunii;
numai cine n-a naufragiat niciodată o exclude.
De la viață,
am învățat legea compensației:
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la duel și timp, dar cu o relevanță mică.
Despre oameni și timp
Ne raportăm la timp și la-mplinire...
Iluzii, vise, temeri, sens, non-sens.
Luptăm pentru un strop de fericire,
Ar regretăm al timpului regres.
Ni-i timpul un mănunchi de vreascuri care
Se frânge-n mâna primului sosit.
Ne mângâie, ne plânge ori ne doare...
În veșnicii de gheață a pierit...
Suntem un ochi carnal mustind lumină
Și cu lumina-n noi ne duelăm.
Că ne-am născut poem, purtăm o vină
Și ca un Sfinx spre tele ne-nălțăm.
Și cu lumina plângem până-n zori,
Reinventați pe mantia cerească...
Suntem o albă ploaie de ninsori
Ce-a îndrăznit din nelumesc să crească.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duelul
Îmi tremură lăuntrul ca frunzele în toamnă
Privirea-mi și cu pașii colindă pe alei
Pe ziduri bate vântul dar nu flutură steagul
Străjerii dorm în posturi, și eu în rând cu ei.
Și știu că dorm,
Aevea ființa-mi se desprinde
Și își înalță capul spre-a se privi de sus
De parcă-n postul sumbru veghează oseminte
Iar sub a lunii pază
Sub pânza ei subțire,
Un alt eu se ridică, un eu ce nu-i de lut.
Pe undele subțiri, lăuntru făr de valuri
Se-nalță holograma unu-i război străbun
Ahile cu mândria-i și patima flămândă
Mă calcă sub călcâiul ce-l face muritor;
El scoborând pe tărmuri îmi tulbură lăuntrul
Iar unda crește valul, mânat de-acelaș dor.
Eroii toți în mine vor ca să ia cuvântul
[...] Citește tot
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, adevăr sublime...
O, adevăr sublime - o, tinichea și paie!
O, poezie mândră - o, buiguit nerod!
Istorie spirată - minciună și bătaie,
Amor ceresc și dulce - a mucoșilor plod.
O, om, oglind-a lumei cu capul șui și sec,
Cu creierul ca ceata, cu coaste cie berbec,
Stăpân pe-a ta gândire - cum ești p-instinct stăpân
Se vede când femeia golește al ei sân.
Cind poala ș-o ardică, de pulpa-i vezi, stăpâne,
Tu nu surâzi cu râsul cel lacom și murdar,
Tu nu ești ca un taur și nu ești ca un câne,
Ce umil dă din coadă cățelei lui cu har.
Tu ești gelos - ferit-a... cucoșii doar și vierii
Au numai obiceiul de-a se lupta-n duel.
Tu nu ai patimi scumpe și lacrima muierii
Nu mișcă al tău suflet, nu-ntunecă de fel.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
De n-ar țipa... - replică la duelul poetic dintre Petru Ioan Gârda și Violetta Petre
E noaptea iapă alergând sub pinten,
Cu tropot, peste plaiuri carpatine,
Iar gândul meu, un șarpe trist dar sprinten,
Prin stele face slalom către tine.
Te-am tot visat, dar visul n-are sânge,
Te-am desenat, dar n-am găsit culoare
Să-mbălsămeze îngerul ce plânge
Alăturea de țipăt de cocoare...
E miezul nopții, iarba ninge greieri,
Vecinii s-au culcat de ore bune,
Tu, pe câmpia cerului, cutreieri
Apoi adormi, cu zâmbetul pe strune...
Iar gândul meu se face-n fine, deltă,
Ca vârsta ce-și dilată-ntruna, anii,
Și-aș adormi, în noaptea naltă, zveltă,
De n-ar țipa-n piscine, cormoranii!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suspans
Între gânduri despre levitație și tahicardie
Se naște un gol
În care mă prăvălesc repetat,
Ca amintirile într-o oglindă,
Un gând ce își târăște imaginea
Ca pe o trenă,
În fiecare secundă datoare să i se ofere.
Mă duelez cu măștile groazei
Și când doar ochiul pineal
Taie calea către lumină,
Adâncindu-mă în starea alpha,
Adorm risipindu-mă-n mine.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să scrii un roman înseamnă să te eliberezi, să te opui existenței, uneori fade, alteori chinuitoare. Înseamnă să trăiești și altceva, în afara celor rezervate de soartă. Să scrii înseamnă o provocare, un duel, un fel de mănușă de cavaler medieval aruncată vieții. Înseamnă să lupți cu convenționalul, cu teama și cu propriile emoții. Înseamnă să lupți, mai ales, cu tine însuți. Au dreptate cei care consideră că a scrie este un act de curaj. Iar eu, iată, după foarte mulți ani, sunt o curajoasă!
citat din Ana Vida
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te îndepărtezi
nopțile-au devenit pustii
orașul nu mai are fii
iubirea arde în făclii
copacii pier în bătălii
e prea târziu să înțelegi
cetățile cad fără regi
ce juri nu poți să mai dezlegi
iubirea nu mai are legi
mai stau un veac ca să-ți revii
luna dispare în fâșii
eu mor prin munți, tu să mă-nvii
când lupii mușcă din stafii
ne întristează niște ploi
clepsidrele curg înapoi
stau răsturnate peste noi
nisipul pleacă la război
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amazoana
Ca o floare de zacuscă
te-ai întins pe șaua tare,
călărind la întâmplare
calul negru, rău de muscă.
Zilnic tu întinzi capcane
trecătorilor pedeștri,
obosiți de-atâtea chestii
căutate sub sutane.
Pasul tău întins pe sceptru
se arată-n multe feluri,
chiar și-n filme cu dueluri,
ce acum îți cer acceptu'
Meseria asta veche
doar istoria o deznoadă,
folosind ca și iscoadă
jocul omului pereche.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (15 octombrie 2019)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la duelul poetic dintre Petru Ioan Gârda și Violetta Petre
Aceste păsărele ciripesc
Peste livezi de vișini și de nuci
De față-mi vine chiar să mă ciupesc:
E "Zbor deasupra unui cuib de cuci"?
În bloc la mine este gălăgie,
O bormașină sparge un planșeu;
Sper să nu fac acum o nevralgie:
În blocul ăsta vreau să țip doar eu!
E ora două noaptea și un moș
De la etajul trei își trage apa,
Afară se aude un cucoș,
De-al naibii nu mi se închide pleoapa!
Acuma este liniște, în fine
Încerc să dorm, pentru a câta oara?
Și printre rugăciunile creștine
Aud cum cârâie sub geam, o cioară!
poezie de Doina Răducanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epig(r)onii
(Confraților epigramiști, un remember, la ziua lui Păstorel)
Se știe bine azi că Păstorel
Era un bun degustător de vinuri
Și ce ziceau rivalii după chinuri,
Spunea în trei secunde numai, el.
În crama-n care vin să-și facă plinuri,
De-a valma, mușteriii, fel de fel,
A fost o zi în care-ntr-un duel,
A provocat suspine și leșinuri:
Spunând, în epigrame(!), toată seara,
Podgoria și soiul, aditivii
Și cum e înclinată viișoara,
Și-a uluit atât de mult convivii,
Că-n Iași, dar ce spun Iași, în toată țara,
De-atuncea scriu catrene toți bețivii!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă C.E.O
În " Cugetul", stimați colegi,
Se scriu pamflete, epigrame,
Că poți să râzi zile întregi
Dar... râsul nu ține de foame.
C-am hotărât să ne-ntrunim
Odată-n lună, e ușor.
Mai punem și de o lansare
Și nu ne e stomacul gol.
În " Cugetul", stimați colegi,
Mă simt cu mult mai norocoasă
Și răsfățată. Ore-ntregi
Aș sta, n-aș mai pleca acasă.
Mai cântă mațul tricolorul,
Scade adesea glicemia,
Dar în umor stă viitorul
Cât vom trăi în România.
Se scriu pamflete, epigrame,
Cu spada lor ne duelăm,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prizonier
O, Doamne, ce-mi pâlpâie toamna în vine,
Iubito, saltă-ți pasul spre-acest timp ideal,
Să pornim, incandescent, între mine și tine,
Cumplit, Al-Nu-Știu-Câtelea Război Mondial!
Să mă bombardezi, îndeajuns, cu săruturi,
Să te-mpușc cu boboci și arome de crin,
Să-mi trimiți deasupra-mi armate de fluturi,
Să ne batem, de-a pururi, în duel cezarin...
Cupidon, zeul tău, cu săgeți mari de pace,
Să-mi freamăte-n sânge hoinar și distrat,
Iar tu, c-un lasou aromat, din frezii buimace,
Ștrangulează-mă, iute, într-un stil consacrat.
Am adăstat prizonier între picioarele tale,
Închinându-mă, ca ostatec, până la cer,
Venerez lupta celor două fronturi carnale
Și caut o cheie întru-al inimii tale mister!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Focul din gând
În noapte, sub lună, îmi spune-o poveste
Un vânt ce adie-n poiana pierdută
În mijloc de codru, în lumea tăcută
A celor ce dorm în arpegii celeste.
Șoptește deasupra mulțimii de fire,
A ierbii ce-și unduie părul cel verde,
Sub vorbele-șoapte ce vin să dezmierde
Urechi de-ntuneric cu-a lor născocire.
O fi adevărul, sau doar inventată?
Stejarul cel falnic din margine știe,
Căci șoaptele, toate, se-ntâmplă să fie,
Trecând peste timpuri, povestea lui toată:
Ieșise din ghindă fragil și subțire
Cu teama în suflet, făptură plăpândă
Ce-ntinde spre viață încet, tremurândă,
O mică tulpină spre-a zilei lucire.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uniți
Eu știu că mie nu-mi poți spune "te iubesc";
Prea des și prea ușor l-ai spus până la mine;
Dar ce înseamnă "a iubi" abia acu-nțelegi:
Numai eu ți-am predat iubirea pas cu pas,
Fiindcă numai eu știu cum meriți să fii iubit
Și numai tu mă vezi dincolo de măști și sulimanuri!
Pentru ce simțim noi, nu s-au născut cuvinte,
Pentru ce dorim noi, n-a fost creată-o lume,
Pentru ce cuplu formăm noi, nu există mariaj,
Totul e prea banal pentru simbioza noastră!
Între noi e o veșnică luptă cu bulgări de zăpadă,
O bătaie cu perne, un duel de cuvinte,
Ce ne despart zilnic, dar ne unesc permanent,
Într-un perpetuum colorat, într-un carusel muzical,
Iubirea ce nu seamănă-a iubire
Și nu seamănă cu nimic din ce există,
Ne topește lent, dar flacăra ei ne ține-n viață,
Despărțiți... dar totuși, strâns uniți!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu scriu despre nimic
Acum ar fi să scriu anume despre iarnă
Și despre reni la sănii și moșii cu desagi
Venind în noaptea-n care o stea îndrumă magi,
Lumina strecurându-mi subțire prin lucarnă.
Ar fi să scriu de pluguri ce gâfâie când ară
Cea brazdă mai adâncă să fie an mănos,
Ignatul cu cârnații de porc și cabanos
Și-atâtea-n tihna sfântă ce dăinuie-n cămară.
Nu vreau să scriu nimic acum despre iubire,
Despre trădări, dueluri sau dor nemărginit
Ori cum întâiași dată m-aș fi îndrăgostit
De bruna mea colegă ce nu mă vroia mire,
Nici despre vreo angoasă haină sau ispită
Ori gânduri germinânde tăcut sub cozoroc;
Nu scriu despre nimica și nu e nenoroc,
Atât numai că mintea un pic e obosită.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (28 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre duel și timp, adresa este: