Citate despre duel și viață, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la duel și viață, dar cu o relevanță mică.
Voi încerca...
Voi încerca să calc în viață numai pe cărările dreptății în ciuda tuturor spinilor otrăvitori, care mă provoacă la duel împiedicându-mi înaintarea.
Mă voi înconjura în viață de trandafiri spirituali care să-mi imunizeze sufletul atunci când este trist.
Voi spulbera praful răutăților din jurul meu ca vântul, când împrăștie puful păpădiilor mature.
Voi căuta lumina înțelepciunii printre norii negri ai destinului, până când îmi va fi simțită căutarea.
Voi mângâia caracterul stâncilor neânduplecate de dreptate, până când vor înțelege valsul armoniei.
Voi încerca să-mi slefuiesc caracterul până când îl voi simți pe Dumnezeu zâmbindu-mi.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
Privește cerul trist către pământ
Prin nouri de amar și suferință...
Ți-e pusă azi credința în cuvânt
Cuvântul însă-ți cere stăruință,
Supunere, și-ți dă un chin cumplit,
Cu tine Moartea e-n duel mereu!
Că-n lutul literelor, vers cioplit
E o creație de Prometeu.
Iar viața însăși un poem ce-i scris
De un poet cu sufletul amar
Și-orice cuvânt de tine s-a dezis
Când moartea-ți joacă rima pe un zar!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierd momentan legătura cu viața
Ecce natura, ecce homo, ecce Deus,
Homo ex machina,
Idolii noi, perverși,
Prevert avea dreptate,
Scuipa într-o parte,
Diversitate, pasiunea mea.
Din ură ne smochinim,
Din dragoste trandafirim,
în Mausoleu zace titanul-tiran,
fanaticii cântă la pian.
Poetul moare în liniște
Sau în duel sau în duet
Cu Susette.
Mă-nfățișez cu ce am,
Un geam, un program, golan,
Mărturisiri, mături, mesiri,
Beleli, boleșnițe, afuriseli,
Nu mă luați drept altul,
Bradul, brandul, heraldul,
O sperietoare la ceas de noapte,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duel
Am prins strigătul de aripi și le-am frânt, din neputință,
Adunase-n el amarul clipelor de suferință
Și mă mistuia... netrebnic, între gânduri neplăcute,
Iar în suflet, cețuri dense, rosteau vrute și nevrute
Lunecam în găuri care nu aveau sfârșit vreodată,
Erau drumuri către iaduri, din acum spre niciodată,
Și din teamă, eram sigur că nu pot să mă întorc
Către ziua care vine, ca o clipă să-i mai storc
Câteodată, e cărarea un drum greu, lipsit de soare
Curg pe umeri deznădejde, frică, cât și disperare
Și apăsă într-atâta încât crezi că nu mai poți,
Un genunchi e în pământuri... nu mai știi de îl mai scoți
Sunt momente dificile, trec prin noi, prin fiecare
Ne lovesc fără de milă chiar acolo unde doare,
Dar vor trece... trec cu toate, le-am învins de-atâtea ori!
Cum să știi că ești în viață, dacă nu mai simți că mori?
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metamorfoze
Provoc prezentul la duel;
trecutul mă recuperează din întâmplări cotidiene.
În dezmierdările luminii,
tăvălugul de patimi tranchilizează descompunerea timpului.
Activ, nu doar prin simpla deplasare,
măsor timpul cu bătăile inimii;
cu fiecare dintre ele, tămăduiesc metamorfoza,
mă sincronizez patetic cu orele în zbor,
șoaptele pașilor, încă,
lasă urme auzite în memoria mersului...
Chiar dacă amurgul trage cu ochiul,
în marea liniștită,
gust din libertatea de a fi
fără a respinge experiența furtunii;
numai cine n-a naufragiat niciodată o exclude.
De la viață,
am învățat legea compensației:
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teea
Se-nchină nevoii de alb, ca hermina,
Și se strecoară subtil, precum umbra,
În sângele ei străjuiește penumbra,
Care, apoi, declanșează, idilic, lumina...
Te consolează de-al lumii haotic neant,
Erotica ei emană arome până la stele,
În preajmă-i roiesc, insistent, filomele,
Al căror cântec sublim e deconectant.
Te-ajută, solemn, să eviți narcisismul
Și gustă din amarul preasângelui tău,
Îți dezgheață lacrimile și te scapă de hău,
Te învață ce înseamnă, în amor, eroismul!
E-o rază ce-mprăștie, pururea, ceața,
Căldura extazului îi pulsează în sâni...
De ce stai pe gânduri, de ce mai amâni
Duelurile sângelui și-ale cărnii cu viața?
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea și nemoartea
Moartea nu te lovește mereu în cap,
Te sapă-ncet, ca un prieten de nădejde,
știați că ursul este-o grindă?
Solbancul e un element?
Navele sunt la răscruce,
Îmbracă-te, de poți, în fleșă, în canafas.
Abluțiune, pură dorință de a iubi.
Spune păstorul trăiește cu mine,
Fii mireasa mea, pădurea răspunde,
A mea, a mea, a mea,
Valea răspunde, a mea, a mea, a mea,
Norii filmează în liniște totul,
A mea, a mea, a mea.
Moare păstorul, trec generații
Marlow muri în duel,
trece iubita cu unghii făcute,
a mea, a mea, a mea.
Mireasă, unde ai fost, întreabă poetul,
Iubirea îmi bea sufletul,
Accent rodnic, fertil,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uniți
Eu știu că mie nu-mi poți spune "te iubesc";
Prea des și prea ușor l-ai spus până la mine;
Dar ce înseamnă "a iubi" abia acu-nțelegi:
Numai eu ți-am predat iubirea pas cu pas,
Fiindcă numai eu știu cum meriți să fii iubit
Și numai tu mă vezi dincolo de măști și sulimanuri!
Pentru ce simțim noi, nu s-au născut cuvinte,
Pentru ce dorim noi, n-a fost creată-o lume,
Pentru ce cuplu formăm noi, nu există mariaj,
Totul e prea banal pentru simbioza noastră!
Între noi e o veșnică luptă cu bulgări de zăpadă,
O bătaie cu perne, un duel de cuvinte,
Ce ne despart zilnic, dar ne unesc permanent,
Într-un perpetuum colorat, într-un carusel muzical,
Iubirea ce nu seamănă-a iubire
Și nu seamănă cu nimic din ce există,
Ne topește lent, dar flacăra ei ne ține-n viață,
Despărțiți... dar totuși, strâns uniți!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce să decupez morminte?
Mă mustră lutul argilos,
Că sunt un medic nemilos,
Că las să iasă din spital,
Dansând în rochie de bal,
O moarte hâdă și hapsână,
Cu tineri și bătrâni de mână...
Rămân cu ochii în pământ...
Când eu nu știu să sap mormânt,
Fac din argilă urne mici,
Să-ncapă pulberi de bunici...
De ce să decupez morminte?
Nu mai am vreme, Doamne Sfinte...
Mă lupt c-un virus ucigaș,
Eu dezarmat, el un pungaș
Neauzit și nevăzut,
Într-un duel neprevăzut...
N-am învățat la medicină
Și-s copleșit, mă simt cu vină.
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeme risipite
***
mă mir ca mai pot să respir
cu un pin înghesuit în inima!
Cine-mi reproșează că n-o fac cum trebuie?
Mă sfărâm cu ochii de fiecare gând pierdut,
nu-mi trebuie ploi,
copilăria mi-e lacrima-ntruna...
e mai sigur să rămân ca până acum
o cădere legănata de primul lui cuvânt!
Îmi revine rândul să-ncerc
să respir altfel
așa cum ma-nvatai tu/dar
dar nu știu ce să fac
prea izvorăsc la loc
***
este și hazardul în viața o lege!
Fără zodii
născută sunt în singurătatea lui unu
fără adolescenta
[...] Citește tot
poezie de Daniela Pârvu Dorin
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Glossă C.E.O
În " Cugetul", stimați colegi,
Se scriu pamflete, epigrame,
Că poți să râzi zile întregi
Dar... râsul nu ține de foame.
C-am hotărât să ne-ntrunim
Odată-n lună, e ușor.
Mai punem și de o lansare
Și nu ne e stomacul gol.
În " Cugetul", stimați colegi,
Mă simt cu mult mai norocoasă
Și răsfățată. Ore-ntregi
Aș sta, n-aș mai pleca acasă.
Mai cântă mațul tricolorul,
Scade adesea glicemia,
Dar în umor stă viitorul
Cât vom trăi în România.
Se scriu pamflete, epigrame,
Cu spada lor ne duelăm,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiri de stele
Pe colțul alb al fluturelui-stea
Zăresc stindardul tău, iubita mea...
Întâiul tău sărut, sărutul cast
Ce-n gânduri și în suflet mi-a rămas.
Aș vrea să-mi crească aripi ca să zbor...
Zadarnic cer la tine ajutor...
În lumea ta de vise strălucești...
Mă chemi în somn... dar oare mă iubești?
Mă doare pleoapa nopților de sticlă...
Din ochiul meu durerea se ridică
Și lacrimi împletite-n raze ning
Cuvinte care sufletul ți-ating.
Tu strălucești mai tare-atunci și plângi
În leagănu-ți de lacrimi când te culci.
Sub pleoapa grea de plâns te doare geana
Și nimeni nu-i să-ți oblojască rana.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cânturi printre rânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecția de șah
Încerc să sparg din capete pătrate
Se crezând fiecare-n rol
C-o demnitate
Peste-un spațiu gol...
Titulatură parcă de-o antichitate
De sacrificii
Cu mișcări deja prestabilite,
Fără artificii;
O-mpărțeală de elite
Straniu înșelătoare în potențe
Când tocmai capu-i limitat
Și nu sunt eminențe,
Niciun învățat.
O damă ar fi suprema piesă
Ce-și ia trofeele,
O prințesă
Sărind paveele
Ștergând pe tabla-ncarerată
Orice oponent,
Neînduplecată,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O pasăre "Phoenix"
În dansul fremătând al vieții puteai să-mi fii
Vis pe căi neștiute ce se pierde în taină ca spuma mării
Închisă într-o saticlă de șampanie.
Eu în lumină de candele te port în patul fericirii,
Plutind extaziat de frumusețea ta
Și de mirosul florilor ce eu ți-am așezat în păr.
Și noi, aciuiați în ploaia viselor
Sub streașina gândurilor...
Ne atingeam, ascunzându-te la pieptul meu
Când tu m-ai străbătut ca o descărcare electrică
Ce n-am știut s-o definesc.
Defibrilator sau fulger nocturn?!
Trezindu-mă din comă ca pe un alpinist,
Intrat în hipotermie,
După ce-a escaladat un munte de plăceri,
Lovindu-se cu tâmpla de stele,
Cățărandu-se pe tine, cu schiurile-n mâini și aripi la picioare,
Alunecând pe tine ca pe derdeluș,
Zburând și țopăind în jurul tău,
Cu fluturi în stomac și în creieri cu greieri.
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Focul din gând
În noapte, sub lună, îmi spune-o poveste
Un vânt ce adie-n poiana pierdută
În mijloc de codru, în lumea tăcută
A celor ce dorm în arpegii celeste.
Șoptește deasupra mulțimii de fire,
A ierbii ce-și unduie părul cel verde,
Sub vorbele-șoapte ce vin să dezmierde
Urechi de-ntuneric cu-a lor născocire.
O fi adevărul, sau doar inventată?
Stejarul cel falnic din margine știe,
Căci șoaptele, toate, se-ntâmplă să fie,
Trecând peste timpuri, povestea lui toată:
Ieșise din ghindă fragil și subțire
Cu teama în suflet, făptură plăpândă
Ce-ntinde spre viață încet, tremurândă,
O mică tulpină spre-a zilei lucire.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pamflet dedicat colegilor de breaslă
Oh, domnul Roșu, nu transpir deloc!
V-aștept aici, într-un duel ad-hoc!
Ne duelăm c-o cronică ritmată
Și-n sate spate-n spate, poartă-n poartă.
De ce-ncepui cu dumneavoastră tot
Acest acid și nesărat boicot?!
Păi eu, o biată muscă de c... t
Pe nasul dumneavoastră am zburat.
No, hai să vă mai zic câte-o poveste,
Să-mi credeți pe cuvânt că e reală!
Plină-i de haz, de stil... Și apoi este
Un semn că am trecut și noi prin țară.
Sunt întâmplări cu muște pe c... t,
Ori despre-un izotop înlăturat...
Cu-alte cuvinte îmi încep subtil
Epistola de "a la Roșu stil".
Pornirăm... drumul lung, plin de sudoare,
Praf și cafele, perindări prin soare,
Dar în mașină, cum e de-nțeles,
Discuții-ntreținute în consens.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea palidă
Port între buze viața unui ou
și între pleoapele încă închise algele plânsului,
numai pustiul cunoaște această teribilă ploaie
trecând odată cu păsările prin oasele feței,
numai pustiul cunoaște această zăpadă amară
în fiecare palmă deschisă, în umerii rupți,
în fiecare gură a inimii.
Port încă în degete fumul, cuțitul și floarea,
pielea cadavrului dulce ca brațele nopții,
fruntea lui de ciorap de mătase,
baia umplută cu voaluri de frunze
unde mâinile lui atârnă în apele mării.
Nu am costum mai frumos, nopțile vara,
port pielea lui transparentă pe umeri,
cu zâmbetul scos peste o mască lichidă
asemenea părului rezemat de o stâncă
plimb corpul tău risipit în genunchii prăpastiei
și pașii pe care îi pierd se continuă cu umbrele pașilor.
[...] Citește tot
poezie clasică de Paul Păun din Marea palidă (15 mai 1945)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiri de stele
Pe colțul alb al fluturelui-stea
Zăresc stindardul tău, iubita mea...
Întâiul tău sărut, sărut cast
Ce-n gânduri și în suflet mi-a rămas
Aș vrea să-mi crească aripi ca să zbor...
Zadarnic cer la tine ajutor...
În lumea ta de vise strălucești...
Mă chemi în somn... dar oare mă iubești?
Mă doare pleoapa nopților de sticlă...
Din ochiul meu durerea se ridică
Și lacrimi împletite-n raze ning
Cuvinte care sufletul 'ți-ating.
Tu strălucești mai tare-atunci și plângi
În leagănu-ți de lacrimi când te culci.
Sub pleoapa grea de plâns te doare geana
Și nimeni nu-i să-ți oblojască rana.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre duel și viață, adresa este: