Citate despre eclipsă și lumină, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la eclipsă și lumină, dar cu o relevanță mică.
Aștept o lacrimă
A trecut puțin sau mult...
Eu simt că a trecut o vreme...
De când aștept să-mi spui, un
Te iubesc!
Cât încă limba ceasului se mai învârte.
Cât noaptea se rostogolește spre lumină
Și încă soarele iubirii nu a asfințit.
Eu îmi adun poemele pe buze
Și-ți spun că te ador și
Te iubesc
Atât cât inima îmi va mai bate, aștept!
Și clipa, se transformă în minut.
Iar un minut, devine veșnicie.
Aștept, dar nu știu ce aștept...
Aștept iubirea să mă-n vie?
Sau poate o eclipsă, sau un cataclism...
Aștept lumina? Aștept noaptea?
Nici eu nu știu...
Încă mă simt legat de tine.
Iubesc lumina, dar lumina-mi așteptată
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eclipse
Este doar un joc de lumini și umbre,
Când trei aștri se aliniază:
Luna, Soarele și Pământul...
Intrând în conul de umbră
Parțial sau total,
Se formează
Aceste eclipse...
Totuși, în trecut
Oamenii se speriau,
Temându-se mereu de
Aceste fenomene optice...
Luna, Soarele și Terra,
Aștrii aliniați la eclipse.
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de pauză
Economie, strig, economie!
Zeul cel economic a învins, vezi bine,
îmi taie pe jumătate orice făclie,
fiece rază pe jumătate mi-o taie din lumine.
Trap, trap, trec soldații pe stradă.
Tăiați pe jumătate, pe jumătatea văzută.
Numai spre mine în relief merg la paradă,
privire mirată, biciuită, bătută.
Dacă aș fugi mai repede decât ei
să-i văd din partea din care nu-i zăresc,
zeule mare, he-hei,
mațele, inima, ciolanul ceresc
tăiate cu ferestrăul, anatomic
pentru marea economie de iască...
Un plan aș zări doar bucolic,
o inexistență mult castă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privește cerul
privește cerul! scriem îndemnul
cu litere mari pe ziduri, panouri.
mult prea grăbiți ne spunem,
este o zi și mâine.
privind spectacolul nopții,
înțeleg, sunt infimă particulă
într-un spațiu nemărginit.
același infinit se regăsește
în mine, ocupat adesea de marele Eu.
dacă nu mă despart de mine, cea lipsită
de compasiune, cea indiferentă, atunci
mă voi despărți de Iubire. alegerea
mă deconecteză sau nu
de la sursa divină.
a fost Eclipsă totală de Lună.
aproape toți am privit spre cer.
marea a răspuns prin valuri fascinante,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Dascălu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea-i neprihănită poezie
Am prins glas, onorabili trubaduri,
dați de veste regilor, prințeselor, episcopilor, slujitorilor
și cui mai poftește semeția voastră
Vă voi recita tăcerea,
asemeni celui divin întins tenace pe veacuri,
căci tăcerea-i cea mai neprihănită poezie
iar voi sunteți îndrituiți
s-o ștudiruiți cu îndelete
precum piratul harta spre comoara oceanului,
înainte de a vă împărtăși înțelepciunea
celor care pictează pe cer un Cumulonimbus
în culori moarte ori acelora care se joacă cu verbul "a fi",
conștienți că numai și numai moartea
e menită să conjuge existența
sau celor convinși că valorile incerte
și mirodeniile lumești asigură trecerea peste Aheron.
Antrenați-vă deopotrivă ochiul pentru a cântări echilibrul fără a-l înlăcrima de ceea ce nu-l privește
îmbrățișați iscoada, fredonați premise
și dansați cu etica
concepeți ideologii îndeplinirii rostului
[...] Citește tot
poezie de Roberto Kuzmanovic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ca o pianină dezacordată
(cu zaruri măsluite)
va fi un ospăț sideral iubite în pielea ta violetă
a trăi și-a iubi cu piroane ruginind în visele noastre
se trece ora de-a lungul brațelor ca o moarte distilată în sânge
de prea mulți oameni am mâinile ude
și mi-e frig
frâu de ape inorog în artera pământului îmi pasc singur rănile ca pe stele
în orb se tastează claviatura vremii sub pașii noștri aseptici
nu se vrea să se vrea
mâinile nopții grele de absențe ne dor
încătușată în burice lumina îngheață
de la tribună țipăm cât de vast ne e spațiul în care încap
toate galaxiile lumii
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reconsiderare
În pădure, sub o frunză,
într-o zi de toamnă tristă,
tot scâncea o buburuză-
mare-artistă pointilistă.
Dimineața, când pictase
aripioare, la surori,
un picior i se-agățase
în... parfumul unei flori!
Se zbătuse, disperată,
să își tragă piciorușul,
dându-și seama, de îndată,
că nu-i mai ieșea urcușul.
N-o durea piciorul lipsă,
însă, cu greu se târa,
derutată de-o eclipsă
ce lumina omora.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp de lumină
Ochii ating prin cuvinte nemărginirea,
Cuprinzând eclipsele de soare,
Inscripționate pe retina înfiptă pe cer.
Vântul mângâie pleoapele,
Iar adierea genelor vorbește cu sufletul nostru,
În alfabetul tăcerii.
Este un anotimp, în care nisipul alunecă
Pe frontispiciul păcii și al iubirii.
Ne strigă universul cu taina fiecărei păsări,
Ce umbrește pleoapele înghețate.
O clipă ne ascundem în noapte,
Pentru că doar acolo, visele devin realitate și tihnă.
Anotimp de lumină.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cobor din cer
o umbră se așază pe față
mă-ntorc în miezul adâncului
în târziul unde aleargă fantasmele
am fost prezentă în strălucirea unei priviri
a unei flori
a unui gest
fiorul izbucnit în lumină a înlocuit
cuvintele odihnite în mine
și a crescut verdele frunzelor
tu ai rămas nedescifrat în inundarea verde
ascuns în ridurile insomniei
în visul presărat cu eclipse
nu știu ce înseamnă două aripi verzi fără lacăt
privesc începutul sfârșitului orizontului
rămas înfipt în pământ
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E tot mai toamnă
E tot mai toamnă
în cuvintele păstrate printre vișini,
locul de plecare s-a destrămat
pentru o cămașă uitată în cuier.
Liniștea mea fugărită s-a scurs într-o clepsidră,
uitări sonore desprind o lumină nouă,
printre crengile copacului învelit în frunze,
noaptea e-nchisă într-o eclipsă.
Itinerarul pasager atinge sentimente încremenite
dintr-o libertate închipuită,
dincolo de hotarul silabelor,
unde timpul este reciclabil.
Toamna e o trecere spre înserare
unde rugina se-mparte pe frunze,
iar rujul rămâne mereu în calendar.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miraculosul nu se impune prin el însuși, nicăieri nu există ca un lucru de sine stătător. De aceea el se poate manifesta, chiar în sânul aceleiași culturi, sub forme extraordinar de variate: zborul vulturilor, înroșirea Lunii în timpul unei eclipse, interpretată ca fiind culoarea sângelui, câini fugind de urletul lupilor, păsări de noapte scoțând țipete jalnice, lumina palidă a soarelui. Pentru o privire orientată astfel încât să citească întotdeauna transcendentul în imanent, orice fenomen poate lăsa să se întrevadă o dimensiune radical diferită, care nu înlătură nimic din ceea ce sunt lucrurile din punct de vedere strict obiectiv. Eforturile desfășurate de unii comentatori pentru a oferi o explicație naturală minunilor sunt vane: anticii o cunoșteau uneori, dar acest lucru nu-i împiedica nicicum să persiste într-o atitudine din care astăzi nu se mai vede decât o ridiculă credulitate pentru că principiile sale de funcționare sunt ignorate.
citat din Laurent Mattiussi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E lună plină și am gânduri șirete?!
E lună plină,
sufletul m-a-nchis pe afară
și-n mine nici o lumină
aripile care-mi cresc
nu mai duc la odihnă
zborul nu mi se mai pare firesc...
Și pe același cer de metil
o eclipsa din neliniști îmi țes
când știi că nu te mai poți reîncarna
visele trebuie duse la azil
există un azil de vise,
nu mai întreba!
Așa fac cu mine mereu... și nu știu de ce...
e lună plină și am gânduri șirete?!
te plângi că nu mai știi să te asculți,
dincolo de trecut si dincolo de orice
asa e, trăim cu fața la perete,
viața are un dirijor din umbră
[...] Citește tot
poezie de Daniela Pârvu Dorin (15 noiembrie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furat de mirajul eclipsei
Prin fereastra încadrată-n pereții umbrei
privește în depărtare migdalul
cu fructe aromate stăpâne peste tării
ce vindecă ce se mai poate.
Un paharnic se pare de viță domnească
dezleagă taine cu licori dospite la întuneric
ascunse înlăuntrul singurătății
din care sufletul se-nalță-n lumină.
Furat de mirajul eclipsei spre nemărginire
prin risipa de albastru în pulberi astrale
caut liniștea ce răzbate prin fibra cărnii,
de mierea vâscoasă alunecă-n plăcere
punând în cuvinte glas cristalin
netezit pe clapele albe, mișcătoare
în aula magna în care și aerul ascultă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflector
nu îți voi arunca cuvinte nefinisate voi tăcea 5 luni 2 săptămâni și 33 de respirații
știi prea bine că vom trece de centru//tu încă
tributar cartierelor mici/
eu cu lumina crudă înfiptă în retină voi căuta
lungul drum al mătăsii
nu ne vor orbi reflectoarele lunii nici purpura cerului
dintre containerele de la marginea orașului va răsări
steaua dimineții cu trupul ei prelung ca un excavator
de care atârnă morțile și viețile utopia unei existențe neamenințate de pandemii
și dacă te-ai decis să deschizi porțile propriului tău oraș/dependent de emoții/
cunoști că drona îți va inspecta firele de iarbă
ramificațiile ultimului război adevărat
și îndrăgosteala tâmpită care ne reduce și ne înmulțește precum x factorial
proprii mei îngeri îți vor vorbi preț de o eclipsă de soare
apoi mă voi apropia de tine cu sentimente turate la maxim
și nu voi mai planta ficuși nici alți arbuști ornamentali
doar mă voi strecura precum un antierou
lângă podul minciunilor
mai poți conviețui cu sonata lunii pe epidermă?
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Refugii interzise
Încotro azi omenire
Încotro dar te îndrepți
Căutând spre fericire
Chiar cu pașii tăi răzleți
Încotro dar te avânți
În refugii interzise
Nu mai vrei oamenii sfinți
Și te scalzi doar în eclipse
Unde duce drumul tău
Drumul ce l-ai apucat
Părăsind pe Dumnezeu
Și izvorul Lui curat
Dumnezeu a rânduit
Pentru om căsătoria
Un trai scump neprihănit
Să-nflorească omenia
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XXIX
Când amândoi născuții din Latonă
de Cumpănă-nvăliți și de Berbece,
își au pe-o dreaptă linie-a zării zonă,
cât timp e până-n clipa să se plece
din clipa-n care limba stă-n zenit,
când și-unul și-altu-ntr-altă zonă trece,
atât, c-obraz de zâmbete-nflorit,
privi tăcută doamna spre-a pătrunde
În punctul fix acel ce m-a orbit.
și-a zis: "Nu cer să-ntrebi, ci-ți voi răspunde
ce vrei să știi, că-l văd în punctu-al cui
cuprins adun-oricare când și unde
Nu spre-a spori perfecția sa, căci nu-i
putiință de sporit ci reflectată
să poată zice "Sunt" splendoarea lui,
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ancore pierdute
Ca un pește uscat, avortat demult pe mal de apele saline,
Trăia acolo-un marinar bătrân, cu pielea cafenie ca de mort,
Care povestea de-o navă străveche, scufundată-n port
Acum o sută de ani și mai bine,
Unde scafandrii, scufundându-se pentru-a scoate la lumină
O legendă care-și croise-un drum printre oamenii navelor,
Au găsit jos în regatul întunericului mut și înșelător
Ancore care nu se mai vedeau, înghițite de flora marină.
Optimizând o eclipsă, investigând într-un anume fel de regie
Nenorocul lor, folosindu-se de-o evidentă-analogie
Pentru-a desluși urme dincolo de ușile-ntrebării,
Marinarul a făcut povestea mai veche decât ierburile mării
Spunând multe despre cele trecute, uitate de rapsozi,
Trecute odată cu el, a cărui mamă n-ar fi trebuit să aibă plozi.
poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna
Soarele și Luna, la ceas de taină, mâna și-au dat,
Ca Pâmântul noaptea să nu rămână neiluminat.
Într-o frăție cosmică, tacită s-au înțeles
Și când soarele se stinge, sus pe cer, de la apus,
Răsare luna, o soră naturală și fidelă
Ce se-nvârte pe orbită-i exact calculată
Și pământul îl cuprinde-n al ei tentacul.
O pereche misterioasă aceste astre fac,
Un El și-o Ea ca-ntr-o poveste aievea,
Cu ochiul Ele ne fac când o eclipsă apare,
Iar noi fascinați suntem de proporțiile universale
Și ne-ntrebăm firește cum e cu putință
Asemenea perfecțiune în cosmos să existe.
Seară de seară în décor nocturn apare
La-nceput o semilună, timidă, glacială,
Cu un zâmbet surâzător, galeș și smerit
Și-apoi crește, pătrar după pătrar
Și la apogeu ajunge-n acest spațiu colosal.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea (27 noiembrie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul II
O, voi acei ce-n slaba luntrișoară
cu dorul ascultării-mi urmăriți
pe mare nava ce, cântând, îmi zboară,
vă-ntoarceți iar la mal să v-odihniți,
căci poate că,-ndrăznind să-ntrați, vrodată
perduți de mine-n larg, voi să periți!
Pe-o mare merg ce n-a mai fost umblată;
Minerva-mi suflă, mă conduce-Apoll'
și nouă muze Ursa mi-o arată.
Dar voi, puținii-acei ce-ați dat ocol
la vreme pânii îngerești din care
trăiești aici și-n veci te simți tot gol,
puteți intra, socot, pe larga mare
cu-al vostru vas, cât timp nu-i egalat
al mării câmp brăzdat de-a mea cărare.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
În așteptarea motivului
(Mai multe glasiuri)
lebăda
mai frumoasă ca visul
mai senină ca Paradisul
mai luminoasă ca floarea soarelui
o ancoră albă în inima Plajei cu suflet
un zâmbet peste-o amintire
de fericire... să fie!
pe iarba peninsulară
pana de lebădă, plină de rouă
stă-n așteptarea motivului
"I was so alone and myself i can't make it..."
spuse lebăda înainte de-a lăsa pana să cadă
Mai multe glasiuri cu Rembrandt și terpinol
[...] Citește tot
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre eclipsă și lumină, adresa este: