Citate despre emigrație și timp, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la emigrație și timp, dar cu o relevanță mică.
Binele din lume
Îmi face bine simpla ei prezență
Absența-i e o parte de netimp,
Surâsul ei o dulce confluență
Ce-mi schimbă veșnicia-n anotimp.
Pe buze-mi sărutările-i sunt leacuri,
Pe fiecare viață câte-un strop,
Căci eu sunt bietul emigrant în veacuri
Și-n praf de stele viețile-mi îngrop.
Aștept așa, căzut în rugăciune
Lumina ei în mijlocul durerii,
Tot răul stins în binele din lume,
Și-n ochiul minții lacrima învierii.
poezie de Ovidiu Vasile din Sărutul Înflorit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lady Gaga
Apariția-i de-un stil nemaivăzut,
E peste așteptări și peste modă.
Finețea-i mixul într-un necrezut;
Efort, imens talent... Din cântec face odă!
Din Stephanie, în idol își ia nume
În magistrală alegere de rock;
Titanii Queen cu șlagăr de renume
Sublimii muzicii moderne de artă-șoc.
Italianca nord americancă
- E prelungirea-n timp de la Madona
Simbol de secol pop, o emigrantă -
E noua muză a muzicii, e "Nuova Donna".
Divă-i deja, e-o muză a omenirii
Cu corpul impecabil ce n-ascunde...
Și-l etalează, dând ascunși fiori gândirii...
În amestec de vocal cu stil, lume-o pătrunde.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emigranta Hiperboree
Prin cinic, guvernamental acord,
La ora ploilor de pasapoarte,
Hiperboreea pleaca inspre nord,
In tara ce le adusese moarte.
De nici nu stie, vai de capul sau,
Ca-i un butuc in drumul unui joagar,
Si pleaca fara de pareri de rau
In cel mai elegant si cinic lagar.
O vor gaza cu dragoste-n curand,
C-un rosu fier o vor marca pe spate
Si pielea ei va atarna plangand
Pe ramurisul sarmelor ghimpate.
Hiperboreea, du-te unde vrei,
Pe veci pierdut-o, vesnic haituit-o,
Un crucifix ai fost in ochii mei,
Dar eu numai tristetea ti-am iubit-o.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervatia de zimbri (1982)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puișorul cu barbă
nimic din el nu a emigrat, nu
mai puful înșurubat
în dosul urechii duios aplecată spre g
ranița dintre bine și râu - re
marcată cu pietricele și piuit
în folosul urmăritorului cu prea lungă (?!) prea lungă
coadă la ouă de prepeliță:
semne de carte flecite-n cenaclul
despre care se zice c-ar fi
o întreprindere socialistă la trei
zeci de ani de istorie,-n roz
trasă ca untul rânced pe pâinea
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare-poem
prietene, am aflat că ai murit demult,
am intrat la idei când am auzit ca te-a abandonat viața,
într-un sicriu amărât,
ce speranță să mai am eu când știu că ai fost viu
și-acum zaci cu viermii la un loc?
tu nu te mai uiți spre viitor,
eu nu mă mai uit spre trecut,
inima ta atrage viermii,
inima mea atrage vulturii,
noi nu mai găsim nicio țară,
nici în stânga, nici în dreapta,
niciun râu, nicio mare,
în care să ne desfătăm și noi
și să fumăm o țigară în liniște.
dacă imperiile și-au schimbat stăpânii,
noi ne schimbăm domiciliile,
căci conștiințele le-am schimbat de multe ori.
când vorbeam despre viitor,
tocmai atunci principiul speranței a ieșit pe ușă,
și-am rămas uitându-ne unul la altul chiorâș.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (25 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spovedania unui învins
Din statu-acesta roșu, blestemat,
În care scrie MITĂ pe drapel,
Aș emigra în Statul Paralel,
Ca să respir și eu în alt climat!
Dar, frică mi-i că-ndată ce-am plecat,
Fără regret și fără de drept de-apel
Vai!, Statul Paralel va fi chiar cel
În care, Doamne, până ieri am stat.
Permite-mi, deci, ca să mă răzgândesc,
Să nu mai caut stat într-un alt stat
Și să mă străduiesc ca să trăiesc,
În pace,-n statu-acesta blestemat,
În care, zilnic, șuții se-nmulțesc
Și-n care tot mai este de furat!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi potcovesc destinul...
Îmi potcovesc destinul să nu mai galopeze
Prin desfrânate prunduri să nu mai emigreze
Condurii ce-mi sugrumă picioare-nsângerate
Îi schimb cu-opinci din piele cu fețele ridate.
Căpăstru-l pun la poale de șleampete amurguri
Încorsetându-i norii în veșnicii de gânduri
Din raze lungi de lună coroană împletesc
Să-nnobilez pământul cu iz nepământesc.
Arunc pe soare șaua și cale îmi croiesc
În galaxii surate în neant orbecăiesc
Culeg din fiecare norocul din trifoi
Să ți-l presar în cale să fim din unu, doi.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
False suveniruri - II
Nu-mi ipoteca visele
În răni inutile;
Ascunde cruzimile-n tine,
Mă iartă de regăsiri martire?!
Nu-mi ipoteca visele
În poezii juvenile
Și nu mă trăda pe-un psalm
Mă iartă între ce voi fi și ce eram?!
Nu-mi ipoteca visele
După nopți și zile
Ca să mai împărțim în doi
Și stropul ultim din miezul unei ploi?!
Nu-mi ipoteca visele
Cu metafore ce-ard în lire
Falsificând esențe și trufii
Ca și părinții care fug de copii?!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se înțeleg unii cu alții
deși nu vorbesc nici o limbă
graiul lor și-l regăsesc
doar în vis acești oameni cenușii
într-un oraș cenușiu în care și-au pierdut
trecutul odată cu trecerea oceanului
cumpără cârnați într-o zi friguroasă
apoi se întorc la banda rulantă
nimeni nu se gândește la ceva
doar mâinile lor trăiesc în bucata
de mecanică pe care i-o repartizează
banda în cele zece ore de muncă
fabrica este la fel de zgribulită în fiecare zi
noaptea dorm tun fără vise
un somn chinuit de emigrant
se înțeleg între ei, deși nu vorbesc
nici o limbă de pe acest pământ
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă vieții și morții
Viața-i o clepsidră spartă.
În două timpu-i fragmentat
Lumina zilei și... deodată
O noape neagră s-a lăsat.
E-un licăr între vieți de stele,
Un șerpuielnic drum de vis...
Nu înțelegem că se moare
Decât când pleoapa s-a închis.
Viața-i o clepsidră spartă,
Arcă-n vreme de furtuni,
Pe valuri de timp purtată.
Vis în neștiute lumi...
Este curgerea spre mâine,
Al durerii eșafod,
Pacea colțului de pâine
Și trădarea lui Irod.
În două timpu-i fragmentat
Ploi de silabe și tăceri
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și regnul vegetal emigrează...
Un mac, ce se zbate-n fereastră
Și o lalea, care se vrea albastră,
(Ca să vedeți și voi, ce vegetale!),
Își fac semne discrete din petale...
Pesemne, că au duh aceste flori
Și cine știe? Minte și fiori,
Pesemne, că-și vorbesc, în limba lor,
Căci, poate au și ele-un tricolor...
La care să se închine, uneori,
Chiar dacă par să fie simple flori...
Desigur, plâng, din când în când,
În graiul lor inflorescent, zicând ;
"Hai să plecăm în lume, surioară,
În lumea-n care este numai vară,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă cu fluturi
Stau în iarna mea cu fluturi
emigrați din Ipotești,
dintr-o vară, când îmi scuturi
amintiri mânăstirești -
din cafea ies așternuturi
pe pereții caldei cești.
Du-mă, ca pe-un car cu bouri
Și mă trece de zăpadă,
Unde e văzduhul stradă
Iară norii-s bibelouri,
Ia-mă-n fără de lumina
Ochilor de mânz cuminte,
Rătăcit printre cuvinte,
Când îmi arde rădăcina,
Fă-mă fulger peste lună
Cât mai zbor, măcar o clipă,
Să m-alături în risipă
De minune ce-mpreună -
[...] Citește tot
poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fereastra
Rugurile ard la orizont
Căldura lor ne copleșește lent
Peștii emigrează în amont
Ca un capriciu somnolent
Muribunzii stau la colț de stradă
Învârtind mecanic o flașnetă
Că-ntreg orașul pare o șaradă
Din care-a dispărut o siluetă
Păsările s-au oprit din zbor
Încremenind cu aripile-ntinse
Și fragede ca după un omor
De adevăruri neînvinse
Toate ceasurile s-au oprit și nici
Luciul străzilor plouat nu s-a mai șters
Oamenii-s din ce în ce mai mici
Ca văzuți printr-un ochean întors
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo...
Acolo unde murmură izvorul
Și printre stânci coboară neînfrânt,
În valea unde lăcrimează dorul,
Pe firul ierbii legănat de vânt...
Acolo unde-n lunca solitară,
Pândește Luna dintr-un colț de cer
Și-același cânt de nai și de vioară,
Îl regăsesc prin orișice ungher...
Acolo unde codri goi oftează
Când rândunelele în zbor se duc,
Când rând pe rând cocorii emigrează
Și se usucă frunzele de nuc...
Acolo unde-s toamne-mbelșugate
Iar primăverile nicicând nu mor
Și unde iernile-s de basm prin sate
Iar cerul verii n-are niciun nor...
[...] Citește tot
poezie de Violeta Andrei Stoicescu (1 decembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urme de rătăcire
nu știu,
nu am curajul să ies din monotonia iernii,
tâmplele îmi încărunțesc definitiv
de la filosofii absolutiste
despre lume și soartă,
rutina mi se pare mai confortabilă
după atâta timp de nemișcare,
degeaba îmi spui despre dezgheț
când păsări și emigranți
se întorc în derivă ca să ne tulbure
dansul sublim
și destinul lupilor,
prefer dogoarea trupului tău
vibrând
într-o încleștare supremă,
într-o jerbă de flăcări,
de comori,
pe arcade,
pe buze,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Torționarul și profa de mate
torționarul ireal povestește firesc cum mânca două rațe clasa-ntâi
apoi trecea liniștit la omorârea cu râvnă a victimelor neidentificate
îi chinuia cu bătăi gospodărești la testicule până își dădeau sufletul
tineri studenți și intelectuali filfizoni cu studii la Paris
asta după ce îi crăpase țeasta lui taică-su cu un topor sfătuit de un tovarăș
apoi completa liniștit un formular și raporta, că era muncă serioasă
19 căpățâni luna asta cam puțin, răspundea fratele rus coordonator
era o plăcere în a tortura, o distracție pentru noi
că nu eram singur, eram foarte mulți care făceam asta
vorbește clar, senin, împăcat, cuvintele cad seceri și ciocane
eram comuniști convinși, toți, întărâtați împotriva intelectualilor
până în 53 i-am terminat pe toți cei curați la suflet, unu nu mai era
îmi vine să vărs, mi se face rău, nu-mi vine să cred
păi cum credeți că s-a făcut comunismul la noi - zice el
n-am dormit trei zile, am scris numai versuri negre, am înjurat fără rost
în coșmarul meu îl vedeam prin piață, în autobuz, la medic,
un pensionar cumsecade pierdut printre bătrânii nostalgici din cartier
care dintre ei au fost colegii lui de muncă mâncându-și azi liniștit pensia
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prezicerile lui Tozgrec erau întotdeauna extrem de precise și corecte până în cele mai nesemnificative amănunte și acopereau toate domeniile, chiar cele mai tăinuite. Astfel i-a comunicat el unei emigrante din Imperiul Maculist numele agenților din Bedeker-ul Imperial care-i trădaseră și-i arestaseră fiul, ca și pe acelea ale doctorilor ce-l torturaseră în spitalul psihiatric, și a informat-o că circumstanțele internaționale i-ar grăbi eliberarea; nevestei unui industriaș sidolian i-a spus că soțul ei, el însuși un mafioso, își simulase propria răpire ca să evite falimentul și că-l va revedea teafăr și nevătămat înainte să dispară vreo câțiva ani la închisoare; unei călugărițe din Polonia i-a prezis că preotul J. nu va avea soarta atâtor confrați ai săi și va apărea din nou cu câteva cicatrice în plus, dar în rest bine sănătos, fiindcă arhiepiscopul va avea de astă dată o armă formidabilă împotriva răpitorilor lui din poliția secretă; unei fete sosite cu maică-sa din Africa de Sud i-a destăinuit că mai era foarte puțin până la eliberarea tatălui ei, care va deveni ministru în cel dintâi cabinet democratic al țării; și așa mai departe.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
locuim împreună
(era la patru luni după ce ne cunoscusem) clipa aia am numărat-o
ziua nașterii mele
.
îmi pierdusem credința
educația primită
aspirațiile
memoria
toate astea le înlocuiseși tu
și-apoi
mă obișnuisem să mă schimbi
să fiu la înălțime
să-mi uit prietenii
să aștept cafeaua cum nu tu o faci
(precum tot ceea ce faci)
eu, doar cel care consumă și astfel, toate
au contribuit pregnant la metamorfozele mele -
trăiam într-o poveste
.
și deodată
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desaga dorului
Moda se mai schimbă, dar rămâne eternă.
Anii mă-nconjoară, dar rămân modernă.
Port tunsori tinerești, pantofi și haine de brand,
Duc un stil de viață sănătos și am genți de trend,
Dar, uneori, îmbrac ia, catrința, pun brâul tricolor
Și merg să văd lumea, să văd inima din al meu popor.
Urc în metrou și merg două ore de la un capăt la altul.
De ce în metrou? E mai multă lume decât cea ce calcă asfaltul.
Îmbrăcați atât de multicolor, de la blugi la rase de călugări:
Oamenii, veniți din toată lumea, urcă și coboară la gări.
Îi privesc pe toți cu drag, sunt compatrioții mei, sunt canadieni -
Indiferent ca sunt chinezi, etiopeni, polonezi sau indieni.
Eu stau în ia mea și văd câte o privire ațintită asupra mea
Apoi, la ieșire din tren, un necunoscut îmi face semn cu inima,
Da, suntem de pe acelaș pământ și aceeași limbă ne unește
Iar dorul nostru de casă, de mamă, de vatră, DOR se numește.
Diversitatatea orașului meu e fascinantă, dar am uitat să vă spun
Când călătoresc prin metrou îmbrăcată în ie, iau la drum
iPod-ul meu Apple vișiniu, plin cu melodii frumoase
Cu amintiri, recitaluri, bancuri, snoave de la noi, de acasă,
[...] Citește tot
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lewis Prothero: Ți-a plăcut asta? Statele Unite... Ulcered Sphincter of Ass-erica, adică ce altceva poți spune? Aici era o țară care avea de toate, absolut totul. Și acum, douăzeci de ani mai târziu, ce este? Cea mai mare colonie de leproși din lume. De ce? Fără niciun Dumnezeu. Lasă-mă să mai spun o dată. Fără niciun Dumnezeu. Nu a fost războiul ceea ce au început ei. Nu a fost ciuma ceea ce au inventat ei. A fost Judecata. Nimeni nu poate fugi de propriul trecut. Nimeni nu poate scăpa de Judecată. Nu crezi că El este acolo sus? Crezi că nu veghează aceasta țară? Atunci, cum altfel poți sa îți explici asta? Ne-a testat, dar am izbăvit. Am făcut ceea ce trebuia să facem. Islington. Enfield. Am fost acolo, am văzut tot. Emigranți, musulmani, homosexuali, teroriști. Degenerați asupriți de boală. A trebuit ca ei să se ducă. Forța vine din unitate. Unitatea prin credință. Sunt un englez cu frică de Dumnezeu și, la naiba, sunt mândru de asta!
replică din filmul artistic V de la Vendetta
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre emigrație și timp, adresa este: