existenţă şi încurajare

Acum, cu privire la dragostea universală şi ajutorul reciproc, ele sunt benefice şi uşoare de realizat fără îndoială. Mie îmi pare că singura problemă este că nici un superior nu le încurajează. Dacă va exista un superior care să le susţină, promovându-le cu răsplată şi laude, ameninţând opusul lor cu pedeapsa, eu simt că oamenii vor tinde spre dragostea universală şi ajutorul reciproc precum focul tinde să se ridice în sus sau apa să curgă în jos - va fi de neoprit în lume.

citat din Mozi
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulcahy: Bună dimineaţa! Iată-ne din nou aici. Este iarăşi duminică. Sunt sigur că toţi aţi venit aici aşteptându-vă să auziţi o predică. Ei bine, trebuie să recunosc că nu sunt la fel de pregătit pe cât mi-aş dori. De fapt, nici măcar nu sunt îmbrăcat aşa cum mi-aş dori. Vedeţi, îmi pregăteam predica, despre care speram să fie una deosebit de emoţionantă în onoarea cardinalului Reardon, dar am fost chemat în altă parte şi, ca să fiu cinstit, nu m-am mai reapucat de ea. Aşa că, dacă aveţi răbdarea să mă ascultaţi, aş vrea să vă spun de ce nu am mai continuat-o. Aş vrea să vă povestesc despre doi bărbaţi, fiecare luptându-se cu propria sa criză personală. Pe primul dintre ei îl cunoaşteţi destul de bine. Al doilea este un pacient aici. Ei bine, primul bărbat credea că se confruntă cu o criză, dar de fapt el doar încerca să impresioneze pe cineva. Voia să i se recunoască meritele, să fie încurajat, să fie apreciat. Când aceste merite erau ameninţate, reacţiona de-a dreptul copilăreşte. Dar cel de-al doilea bărbat se confrunta cu cea mai mare criză în care se poate afla omul muritor, pierderea propriei vieţi. Cred că sunteţi de acord că cel de-al doilea bărbat avea tot dreptul să fie egoist. În schimb, acesta a ales nu să se gândească la persoana sa, ci la cea a unui frate de-al său. La un frate. Şi când primul dintre ei a observat demnitatea şi altruismul celui de-al doilea şi-a dat seama cât de meschin şi de egoist a... am... am... am fost. M-a făcut să văd lucrurile mai clar decât le-am văzut vreodată. Dumnezeu nu ne-a lăsat aici pentru a primi acea mângâiere de apreciere. Ne-a creat ca să poată fi aici El însuşi, pentru ca El să poată exista în vieţile celor pe care i-a creat după chipul şi asemănarea Sa.

replică din filmul serial M.A.S.H.
Adăugat de Huzlău Alina Cristina, Mttlc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aş încuraja pe nimeni să încerce să studieze viaţa, pentru că niciodată nu o poţi înţelege. Nimeni nu poate nici măcar începe să înţeleagă un moment al măreţiei sale, al misterului său, al gloriei sale absolute. Trebuie să te îndrăgosteşti pe deplin de chiar inima existenţei şi apoi esenţa sa este în mod miraculos descoperită cumva – un fel de cunoaştere intuitivă se întâmplă din această dragoste. Dar studiul asupra vieţii nu funcţionează, pentru că atitudinea ta şi chiar tu, căutătorul, e doar un fenomen trecător. Trebuie să plonjezi în primul rând în interiorul tău, până nu mai există "tu" şi "viaţa" – ci există doar Viaţa. Nu există o "persoană" care trăieşte viaţa. Este doar Viaţa exprimându-se ca, în şi prin această formă numită persoană, observată simultan în conştiinţa pură. Ce amuzant e că cea mai simplă învăţătură pare a fi cea mai dificilă. Acesta este ca un circ de concepte. Luptăm, creând diavoli de nicăieri, cu scopul de a ne apăra propria identitate – pură ignoranţă. Acum am spus-o şi acum vreau să o văd vie în tine. Vreau să o văd germinând înăuntrul inimii tale. Trebuie să înflorească, să dea roade şi să dea umbră. Asta este!

citat din Mooji (13 februarie 2013)
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a mă asigura că blasfemie mea este exprimată în întregime, în acest fel îmi declar opinia că noţiunea de Dumnezeu este o superstiţie elementară, că nu există dovezi pentru existenţa oricărui zeu(zei), că diavolii, demonii, îngerii şi sfinţii sunt mituri, că nu există viaţă după moarte, rai sau iad, că papa este un dinozaur medieval bigot şi periculos, şi că Sfântul Duh este un personaj din benzile desenate demn de a fi luat în râs şi batjocură. Îl acuz pe Dumnezeul creştin de crimă pentru că a permis holocaustului să se întâmple - să nu mai vorbim de "purificarea etnică", în prezent fiind efectuată de către creştinii din lumea noastră - şi eu condamn şi denigrez această zeitate mitică pentru că încurajează prejudecăţile rasiale şi comandă degradarea femeilor.

citat din James Randi
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte pe care le-am pierdut pentru totdeauna

Le văd câteodată
În mulţimea norilor cenuşii îngrămădiţi
Pe pagina tipărită-a unei reviste – cuvinte
Încurajatoare, persuasive ca mângâierea

Unei femei îndrăgostite de curând.
Cuvinte care aproape au evadat
De pe buzele mele, chiar înainte ca semaforul
Să ne întrerupă înaintarea, cuvinte

Care ar fi putut defini exact
Legătura dintre noi, acum ruptă.
Cuvinte în care am ajuns să cred,
Stând în sanctuarul unei biserici

Ai căror pereţi de culoarea pală-a levandei,
Al căror amvon drapat în purpuriu,
Brodat cu crucifixe aurii,
M-au făcut să-întrevăd posibilitatea

[...] Citeşte tot

poezie de John Companiotte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este altceva decât îndrăgostirea. Iubirea nu este pentru oricine pentru că nu oricine poate să dăruiască fără să spere la răsplată. Însă oricine îşi poate descoperi şi dezvolta capacitatea de a iubi. Există un punct comun între îndrăgostire şi iubire şi asta e una din cele mai frumoase şi încurajatoare lucruri. Poţi să iubeşti pe cineva de care eşti îndrăgostit, deşi mulţi oameni se îndrăgostesc, au relaţii şi se despart, fără să se fi iubit vreodată. Când vezi oamenii cum se comportă la despărţire, cu câtă furie, ură şi agresivitate se acuză, îşi fac reproşuri şi ridică pumnul ameninţător în aer, şi câinele meu Jaggermeister îşi dă seama că acolo nu există nici urmă de iubire şi probabil nici nu a fost. Pe aceştia i-a păcălit Cupidon o vreme. Iubirea este cheia.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În 1865, la nouă ani după ce calculele lui Sikhdar au fost confirmate, Waugh a botezat Vârful XV cu numele Everest, în cinstea lui sir George Everest, predecesorul său ca geodez general. Întâmplarea face ca tibetanii care trăiau la nord de marele munte să fi avut deja un nume mai melodios pentru el: Chomolungma, care înseamnă "zeiţă, mamă a universului", iar nepalezii din sud îi spuneau Deva-dhunga, adică "Tronul lui Dumnezeu" (Acum numele nepalez oficial al Everestului este Sagarmatha, "zeiţa cerului". Dar acest nume a fost foarte rar folosit înainte de 1960. Într-o dispută de atunci dintre Nepal şi China, prim-ministrul B. P. Koirala a fost de părere că, dacă ar exista un nume nepalez bine cunoscut pentru marele munte, Nepalul ar putea să revendice mai uşor partea sudică a Everestului. - N. a.). Dar Waugh a ignorat în mod voit aceste apelative indigene (şi chiar politica oficială care încuraja păstrarea numelor străvechi), şi astfel numele care s-a păstrat a fost Everest.

Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un mare ucigaş al motivaţiei este teama de eşec. Ai fost învăţat că greşeala atrage după sine pedeapsa şi că mai bine nu te rişti. Evident, într-o societate bazată pe sclavi, îţi permiţi să biciuieşti sclavii. Însă un sclav biciuit nu va da niciodată dovadă de creativitate ceea ce nu este o problemă pentru stăpânii care vor doar muncă de rutină şi productivitate până cazi lat. Profesorii, societatea şi fabrica nu te vor creativ pentru că apoi începi să pui întrebări şi nu mai eşti un sclav bun. Fiecare secundă în care nu eşti cu boticul în munca ta de rutină înseamnă bani pierduţi pentru proprietarul de afacere pentru care lucrezi şi asta trebuie pedepsit corespunzător. Catalogul şi notele proaste de la şcoală precum şi statul cuminte în bancă, nu au ca rol educaţia ta ci disciplinarea ta. Să înveţi să stai cuminte şi să asculţi, să execuţi. Însă există o nouă generaţie de oameni, care încurajează greşeala pentru că ştim că cu cât greşeşti mai repede cu atât treci prin procesul de evoluţie mai repede şi eşti pregătit să faci faţă provocărilor. Aşadar, GREŞEŞTE cu curaj!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt nefericiţi în relaţii pentru că nu fac ce vor ei ci ceea ce le-a fost indus că e corect, legal, moral de către părinţi, societate, mass-media, religie. Oamenii ar fi brusc foarte fericiţi dacă ar face cu adevărat ceea ce simt legat de iubire şi relaţiile cu cei din jur, dacă ar cere ceea ce vor sau ar spune "NU" la ceea ce nu vor. Fă ce vrei tu, ascultă-ţi busola interioară, ascultă-ţi corpul, onorează-ţi stările şi sentimentele şi te vei elibera. Fii liber din nou şi fără obligaţii imaginate şi vei descoperi umanitatea în tine şi în cei din jur. Nefericirea în relaţii şi iubire vine din faptul că în loc să ne onorăm adevărul şi să cerem şi celor din jur să îl onoreze chiar dacă uneori doare tare, minţim la greu ca să nu doară pe moment. Preţul plătit? O viaţă în iad. Ne minţim pe noi, îi încurajăm pe cei din jur să traiască în minciună şi apoi ne dăm cu curu de pământ că nu există iubire. Nu există pentru tine. Pentru că ţi-o refuzi. Pentru că simţi că eşti defect şi nu meriţi. Asta face societatea în momentul ăsta: îi face pe oameni să se simtă mici, proşti şi nevrednici pentru a-i păstra sclavi obedienţi care nu îndrăznesc să facă alegerile proprii care i-ar duce la fericire, împlinire şi dezinteres faţă de stăpânii lor. Ce ai de gând să faci?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Datorită mecanismului invidiei care este natural în om, atunci când un om dintr-un grup social încearcă să îşi depăşească limitele, ceilalţi se agaţă de el şi încearcă să îl tragă în jos prin orice mijloace. Dacă acest om ambiţios ar reuşi, i-ar lăsa pe ceilalţi în urmă şi conform mentalităţii de trib, ar avea şanse mai mari să supravieţuiască şi să îşi transmită genele mai departe. De aceea, invidia este un mecanism social menit să înăsprească concurenţa şi care încurajează sabotarea adversarului. Prietenii " adevăraţi", poate ai auzit expresia, sunt acei oameni care te iubesc necondiţionat şi care se pot bucura de succesul tău. Aceştia există însă sunt la fel de rari ca şi sufletul pereche dintr-o relaţie de cuplu. E nevoie să fii evoluat ca să poţi fi un prieten adevărat iar majoritatea oamenilor încă sunt controlaţi de instinctul de trib. De aceea, este aproape o regulă ca oamenii care vor să zboare spre succes, îşi vor lăsa vechiul anturaj în urmă. Este inevitabil. Foarte mulţi oameni din comunitatea personalitate alfa îmi spun că atunci când s-au apucat de dezvoltare personală s-au lovit de obiecţii şi ironii din partea prietenilor. "Prietenilor!" Pentru că s-ar putea ca în nebunia ta, chiar să reuşeşti în viaţă. Invidia cea mai mare este între oamenii care au avut condiţii egale la start însă unii au reuşit iar ceilalţi au rămas pe loc.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta... (Steaua mea...)

Eşti steaua care îmi răsare,
Când gânduri negre mult apasă...
Îmi străluceşti atât de tare,
Eşti altruistă, luminoasă!...

Şi m-ai purtat în gând mereu,
Cu inima m-ai îndemnat
Să nu renunţ la visul meu,
Şi veşnic m-ai încurajat!

Tu mă cunoşti între adâncuri...
Mă simţi cu inima ta dulce,
Şi mă citeşti prin multe rânduri...
Ca duhul meu, tot să mai urce...

Eşti vrednică de o iubire,
Ce este scrisă doar în Cer...
Meriţi candoare, împlinire...
Mă încălzeşti pe timp de ger...

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declic

viaţa care începe
în dreptul unui vals
asemenea sufletului conceput
să nu aibă loc într-un trup
străbate zidurile acestea
bunăoară închisoarea din tine
toate cântecele strangulate fără de ţipăt
printre molecule de nisip de metal şi din carne
pune ape morţilor mult-prea-însetaţi-săracii
şi e bine!

dar, tu, pescăruşule, când ai de gând să (mă) recunoşti?

poate în dimineaţa aceea de iunie cu mireasmă de iasomie atârnată de tălpi
care se va întoarce ea odată şi odată...

eram mici... eram aşa de copii
casa îşi avea misterele ei... de nu vor fi fost miracole...
în pământ răscolit cioburi de smarald... câte-o coropişniţă
nefrica noastră de a scormoni în străbuni fără să ne ardă... fără să ne doară

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am auzit de multe ori spunându-se că unele femei "şi-o caută". Să vă spun un lucru: niciun om sănătos nu visează să fie bătut sau umilit. Cui îi place să primească un pumn în faţă? Sau o curea peste picioare? Sau să tremure de teamă când aude uşa deschizându-se şi copiii ascunzându-se sub masă? E o realitate dureroasă, ea există, nu putem închide ochii chiar dacă nu ni se întâmplă chiar nouă. A închide ochii înseamnă a încuraja.

citat din Andreea Marin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Silvia, Secretar General în retragere

(la prima suflare)

"Încurajare"
când mă gândesc la ideea asta de încurajare
o simt cum mă trage dinspre Interior înspre Exterior.
Este un îndemn de a ieşi din tine însuţi.
De a te scoate din minţi cumva.
Câte minţi? De ce "minţi"?

Curaj. De exemplu când vezi un politician vorbind la televizor
să crezi pentru o clipă că el e de fapt un prinţ din poveste
visător, curat, iubitor, pur, sincer, credul, îndrăgostit
dar blestemat de o vrăjitoare
şi transformat în spurcăciunea care gâlgâie acum pe ecran.
Iată curajul.
Să patinezi adică pe fundul prăpastiei întunecate
pavate cu muci de copii. Copilule.
Copilotule al meu.
Rătăcitor.

[...] Citeşte tot

poezie de Şerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mergem şi noi spre Apus

Ne duserăm, ne-ntorserăm, făcurăm şi cotitura
Întocmai cum face brusc şi iepurele săritura
Când este gata ogarul să pună laba pe el,
Să-l apuce de opinci şi... să-l scarmine niţel.
Nu mă bag în treaba asta că nu e de nasul meu.
Dacă spun că este bine şi pe urmă iese rău!...
Dacă spun că este rău şi pe urmă iese bine!...
Să spun că e bine rău, n-a zis nimeni pân' la mine,
Aşa că mă dau deoparte şi fac tot pe spectatorul.
De altfel, n-aş mai avea cum să pot face pe actorul
Şi nici chiar pe figurantul, când piesa a fost jucată
În întregime-n culise, iar cortina ridicată
Spre a se vedea finalul... Antonescu în cătuşe,
Aliaţilor de ieri dându-li-se brânci pe uşe,
În timp ce spre lumina rampei păşeşte Mihai întâi
Ce-ar fi dat o lovitură de maestru-n bătălii
Se vorbeşte în surdină de nişte forţe oculte
Pe care regele a fost obligat să le asculte
Pentru că erau ştiute aliaţilor fidele.
Nu-i clar, dar nu peste mult vom vedea ce e cu ele

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!