existenţă şi indiferenţă

Nu cerşi atenţie acolo unde nu există decât dezinteres şi indiferenţă. Te răneşti singur. Comportamentul unui om nu se schimbă dintr-o promisiune şi câteva cuvinte, şi nici suferinţa ta până ce nu iei o decizie pentru TINE. Fă-ţi un bine şi gândeşte-te un moment şi la sufletul tău. El cât mai poate să îndure?

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât ne închidem mai mult faţă de Dumnezeu, datorită orgoliului şi indiferenţei faţă de nevoile celor din jurul nostru, cu atât Flacăra Divină, forţa şi inspiraţia Sa se vor reduce în proporţia obstrucţiei pe care noi o realizăm; iar în momentul în care închiderea devine totală, flacăra dispare, chiar dacă mai există combustibil.

citat din Paramahamsa Yogananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua trece în mod obişnuit

1.

Citesc din Dostoievski, nu ştiu de ce
Îmi vine să plâng, nu am plâns niciodată,
Aş merge în oraş, ceva mă ţine legat de casă,
Ca pe un câine în lanţ,
ziua trece aşa, cam într-o doară,
voi ce aţi face în locul meu?
Norocul nostru este că iubim,
Dar apreciem noi acest noroc?
Ne gândim la moarte cu indiferenţă,
Când nu eşti în pericol, nu eşti puternic,
A fost pe la mine Hoelderlin,
Era nebun, mi-a spus că nimic
Nu are rost, l-am contrazis,
El s-a enervat, a trebuit să chem
Infirmierii, apoi am plecat în oraş,
Magnolia înflorise, locul de joacă
Al copiilor era plin, mi-am ronţăit
Necazurile şi am început să râd.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

MILENIUL TREI

Au trecut milenii fără număr,
Evidenţe clare nu există
Pământul este veşnic tânăr
La toate relele încă rezistă.

Ce a fost, noi am văzut
Luptându-ne cu greul şi viaţa
Astfel anii au trecut
Precum roua dimineaţa

Privind în urmă vechi istorii
Treci prin gând evenimente
Bune, rele sunt memorii
Desigur nu ne sunt indiferente.

Aşteptăm mileniul trei
Îl vedem pe scenă virtual,
Încă nu-i găsim temei
Dar sigur el va deveni real.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş fugi de disconfortul de a sta în picioare, la cozi, apelând la servicii de asistenţă, ca să primesc un căruţ, aş trişa şi ar fi nedrept. E ca şi cum aş priva pe altcineva de bucuria de a-şi suporta mai uşor necazul. Şi apoi, mi s-a dat vindecarea cerută. Am primit vindecarea pentru care atât de mult timp m-am rugat, am luptat şi pe care am aşteptat-o. Îmi amintesc şi de numărul limitat de căruţuri în aeroport. De parcă societatea ar striga: "Trebuie să existe un număr limitat de oameni nefericiţi, pentru că există şi o limită pentru răbdarea noastră! Deşi vi se cuvin serviciile de asistenţă, şi bunăvoinţa noastră are o măsură!" Cea mai mare atenţie de care m-am putut bucura – pentru că în rest mi se oferea indiferenţă – era să incomodez. Pe câte cineva. Măcar şi aşa, tot e mai bine: nu te simţi invizibil şi inexistent. Îţi ajunge, deja, că te simţi inutil...

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că încă exist

Se ascund cuvinte în spatele draperiilor

viaţa ca o mână de cenuşă umple pământul cu sensuri
pe mine timpul mă lasă indiferentă
îmi place pumnul de cenuşă răvăşit în care căldura încă mai tremură
sub coasa unui singur cuvânt mă adun la final
nu mai rostesc nimic
privesc pe ziduri dansul păianjenilor
spitalul nu cuprinde durerea
la poartă am văzut cruci în care stăteau chipuri de oameni şi boabe de grâu necopt
spicele verzi aşteptau reîntâlnirea

pentru că în spatele draperiilor există ferestrele
las miezul de pâine să îngheţe şi chem vrăbiile cuvintelor să-şi ciugulească esenţele

pentru că în spatele draperiilor exist scriu şi mor încet
las muzica să curgă spre lumina soarelui

pentru că în spatele draperiilor cineva cântă
le dau la o parte şi las tot soarele care mi se cuvinte

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi

Dă-mi indiferenţa ta şi eu să-ţi dau iubirea mea,
Să simt ce simţi, iar tu să simţi ca mine;
Să te privesc cu ochi străini, ca şi cum n-ai exista,
Durerea mea să te doară pe tine!

Mi-ai nesocotit iubirea – fii sigur că vei plăti,
Un vis frumos ai sufocat - nu-l vei mai putea trezi,
Amare lacrimi risipite, ce te-au găsit de stâncă,
Rămâne-vor pe fundul mării de linişte adâncă!

Dă-mi nepăsarea, să-ţi răspund cu aceeaşi monedă
Dă-mi recea neclintire, ce doar munţii o posedă,
Necontenirea râului ce-şi ţine drumul său,
Ca să-ţi pot da-n schimb uitarea, nesăbuitul meu!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne!

unii spun că nu exişti
nu nu exişti decât
în teorii
dar
ce contează dacă
trăiesc printre oameni
şi simt la fel
poate o fi o regulă
sau un fel de indiferenţă
dar ştiu că atunci când
te apropii şi-mi asculţi inima
în interior se produce o mişcare
o diversitate de lucruri şi
lumea mea e perfectă

din mine pleacă cuvinte ştiu
mâine va fi altfel
stau şi privesc îndelung oamenii
care spun că nu exişti
las indiferenţa la o parte

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metoda ştiinţifică experimentală, singura valabilă pentru căutarea adevărului, are exigenţe cărora nu putem şi nu dorim să ne sustragem. Grava problemă, pe care o abordăm, este cea mai complexă dintre toate problemele şi are legătură cu alcătuirea generală a Universului şi a fiinţei umane, un microcosmos în întregul ei. Şi dacă ar fi să formulez o dorinţă în cursul acestei existenţe, atunci aceea este de a servi progresului, lent, dar real, al umanităţii, rasă bizară, credulă, dar şi sceptică, indiferentă, dar şi curioasă, bună şi rea, virtuoasă şi criminală, dealtfel incoerentă şi ignorantă în ansamblul ei, de abia ieşită din caverne.

Cammille Flammarion în Mesaje de dincolo de moarte
Adăugat de Cristian Muresanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neadevărul afectează în mod natural informaţiile istorice. Există diferite motive care fac acest lucru inevitabil. Unul dintre motive este încrederea în sursele istorice... Un alt motiv este necunoaşterea scopului unui eveniment... Un alt motiv este presupunerea neîntemeiată în ceea ce priveşte adevărul unei acţiuni... Un alt motiv este ignoranţa faţă modul în care relatările sunt în conformitate cu realitatea... şi sunt multe alte motive... Dar dintre toate, cel mai puternic este indiferenţa naturii faţă de diversele condiţii care apar în civilizaţie. Fiecare eveniment (sau fenomen), trebuie să aibă în mod inevitabil un caracter specific esenţei sale.

citat din Ibn Khaldun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început să simt o nemulţumire crescândă faţă de relaţiile dintre publicul iubitor de muzică şi compozitorul în viaţă. Vechiul public special al concertelor de muzică modernă a dispărut, şi publicul concertelor convenţionale continuă să fie apatic şi indiferent faţă de tot ceea ce nu este clasicism bine conturat. Mi se părea că noi, compozitorii, eram pândiţi de primejdia de a lucra într-un vid. Mai mult chiar, un public cu totul nou se formase în jurul aparatului de radio şi al fonografului. Nu avea sens să îl ignorăm şi să continuăm să scriem ca şi când n-ar exista. Aveam sentimentul că trebuia să încerc să spun ceea ce am de spus în termenii cei mai simpli cu putinţă.

citat din Aaron Copland
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caruselul vieţii

Te învârţi uneori într-un ritm frenetic
Printre oameni idei şi flori cu parfum de dor.
Uneori doar o clipire de gând te ameţeşte
să urci în caruselul vieţii unde nu există caleşti,
nici caiuti, inorogi înaripaţi elefanţi sau vise,
doar speranţe, idealuri, dorinţi, stau ascunse
printre lanţurile ce-ţi infăsoară sufletul plăpand
speriat de vuietul trădărilor din piatra filozofală.

Când şi când, o sclipire de indiferentă a inimii
dă posibilitatea întreruperii ritmului ameţitor
al caruselului anilor pierduţi. Atunci, în secunda de răgaz
a existenţei, în sfârşit devii fiinţa care eşti,
nu cea care au şlefuit-o cei ce te-au amăgit să urci în carusel,
spunându-ţi că viaţa e o furtună fără început şi fără final.

Închizi ochii,
imensul clopot al celor ce -şi strigă cu un dangăt neputinţa

[...] Citeşte tot

poezie de Marioara Vişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realitatea este relativă (poem postmodernist)

Văd cum paşii mei de zăpadă dispar în
zăpadă. Frigul îi înghite. Umezeala tresare
pe nea, mai umedă decât orice tresărire.

Sunt cu mult mai mult implicată într-o întindere
ascuţită dată de absenţa zăpezii decât am fost
vreodată. Am uitat că exist. Încerc să-mi amintesc.

Un nor îşi clatină albul a ploaie. Nimic nu plouă
exteriorul, universul, sensul ploii este întotdeauna
spre interior. Trebuie să se claine mai întâi,

ca să devină ploaie. Copacii simt, cu exactitate,
acest lucru, pentru că ei, cu siguranţă, sunt existenţi.
Mai mult decât atât, copacii înţeleg de ce sunt existenţi.

Ei aşteaptă ploaia, chiar dacă grindina le poate rupe
crengile. Când îi bate frigul după ploaie, ramurile lor
lucioase îngheaţă. Vreau paşii mei înapoi, aşa precum

[...] Citeşte tot

poezie de Marieta Măglaş din Antologie de poezii
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât admiri şi iubeşti mai mulţi oameni pentru ceea ce sunt, cu atât eşti mai complet. Sufletul tău se regăseşte cu bucurie în fiecare om şi salută această întâlnire şi descoperire de sine prin iubire şi admiraţie. Cu fiecare om pentru care ai invidie, ură sau furie, dispreţ sau indiferenţă, îţi mutilezi o parte din tine, pe care o renegi şi vrei să o distrugi. Sufletul se regăseşte şi în toţi aceşti oameni însă încă nu poate accepta şi depăşi teama că pe lângă lumina şi frumuseţea din el există întunericul, suferinţă şi demonii inconştientului. Negarea însă nu schimbă adevărul. Iubeşte, admiră fără frică şi lumină şi întunericul şi devino mare cât întregul univers ce cuprinde în sânul său totul. Aşa se potoleşte setea de întregime, nevoia de a te simţi împlinit şi complet.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâna speranţei

Îmi caut colţul existenţei
Mă mai retrag spăşit în el
Zâmbesc tăcut indiferenţei
Şi vieţii ritm, un pic rebel,

Acolo... mă-ntâlnesc cu mine
Mai, mai să nu mă recunosc,
Eram ca bradul, eram bine,
Acum îmi par un pic anost

Sunt tăvălit, cămaşa ruptă,
Mult praf şi urme berechet
Privirea parcă mi-e mai scurtă
Nu îmi mai pare de poet

Văd un alt colţ, o altă umbră,
A fost un om şi ea cândva
Parcă-i zăresc ochii-n penumbră
Dar se retrage... nu mă vrea

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu (16 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glissando

În clipita trezirii suntem - toţi - îngeri.

Fiecare pat e incolor ca un cristal plutitor,
neatins de ceva numit abia mai târziu
rază de soare

Şi-nainte de a se crăpa oul luminii
sub spinul nostru...
chipul ne este aşa inocent.

Nu bănuim existenţa banilor,
nu ne interesează lifturile;
nu auzim aplauze,
iar fotoliile ne sunt indiferente.

O secundă nu putem răni pe nimeni;
nu cunoaştem minciuna,
nu gândim, nu articulăm.

Doar stăm pe lama cuţitului

[...] Citeşte tot

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Funcţiile pe care le avea înainte căsătoria s-au depreciat acum. Statutul social, banii, sexul, chiar şi copiii – toate acestea există în societatea contemporană şi în afara căsătoriei, şi de aceea tinerii spun adesea: "La ce-mi trebuie mie căsătoria? Se poate şi fără ea, ba chiar mai bine!". Ba nu se poate mai bine, fiindcă lumea s-a schimbat nu doar în sensul deprecierii căsătoriei, ci şi în sensul că oamenii, în ansamblul lor, au devenit mai indiferenţi unul faţă de celălalt, nu reuşesc să construiască relaţii profunde. De regulă, acum îi leagă afacerile şi ocupaţiile, nu relaţiile interumane. Intrăm într-o lume în care singurătatea psihologică devine o adevărată epidemie, şi numai în căsătorie rămâne posibilitatea de a găsi acea apropiere spirituală care nu ne lasă să ne simţim singuri. Lucrul acesta trebuie ţinut minte.

citat din Andrei Kurpatov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În roua ciclurilor

lumea ştiinţei spune că viaţa şi existenţa în general se bazează pe cicluri
şi că fiecare trebuie să treacă cel puţin odată printr-un punct, o poartă, o secundă
pentru a se putea integra ciclicităţii
nu ştiu alţii cum sunt dar eu aştept să trec prin punctul Panait Istrati
veşnicul călător prin mările interioare cu poveştile lui cu tot
şi prin Zorba din care izvorăşte miracolul numit iubire
nu cred că voi putea trece prin punctul numit sfântul Augustin
sau Maica Tereza sau Papa Ioan Paul al doilea
dar şi iubirea mea se poate contabiliza
şi răsuflarea mea condensează rouă pe marginea vieţii
El ne-a spus "sunteţi Dumnezei" "sunteţi fii Domnului"
şi am ştiut că şi eu pot fi ţintuit în crugul zilei, în crucea cuvintelor
în anonimat şi-n indiferenţa oamenilor
dar cui îi pasă... fiecare trebuie să treacă poarta... singur... rouă

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni precum copacii

Există oameni precum copacii...
ei dăruiesc de e nevoie,
bucăţi de stea sau lapte-al stâncii,
cu inimă şi bunăvoie.
Acum privesc adânc în mine
şi cred că sunt copac, însă am teamă...
poveri îmi stau pe umeri în ciorchine,
nu ştiu de pot să descifrez o anagramă.
Dar stau la post că asta mi-e menirea
deşi furtuni îmi lasă cicatrice,
îţi dăruiesc surâsul căci asta îmi e firea
sperând că vei prelua a mea matrice.
Lovită sunt de-a ta indiferenţă
însă eu ştiu că sufletul ţi-e chinuit,
mă-nchin în faţa ta cu reverenţă,
accept cu umilinţă gandu-ţi tăinuit.
Eu braţele-mi deschid ca ramuri
de ai nevoie te cuprind la trunchi,
înalţ spre cer verzile mele flamuri
şi visele ţi le strâng mănunchi.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Il existe toujours un ange gardien

oamenii miroseau a bomboane mentolate
nimeni n-ar fi putut spune
cât de conştienţi cât de mândri cât de indiferenţi
erau ei la frumuseţea degajată

se opreau în dreptul bazarului cu iluzii
mimau negocierea afişau expresia achiziţionatorului de succes
oricând îşi puteau permite investiţii în trecut

ieşeau... briza împingea pe scenă
siluete valencia eşarfe galbene prelungind
fragilităţi minore în aria aceea unde părea
că îngerul se uneşte cu omul

dansau-dansau!
nu era vina lor!
străzile pocneau de reacţii chimice!

râzând îşi asigurau porţia poate eronată de endorfine
călcau terenuri minate se aventurau scăpau ca prin urechile acului

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!