Citate despre existență și lașitate, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la existență și lașitate, dar cu o relevanță mică.
Este ridicol să se salveze cineva doar datorită zeilor dacă a făcut toate lucrurile în viață dupa judecata proprie, iar nu așa cum le place zeilor, și nu a făcut nici măcar acele lucruri pe care zeii înșiși le orânduiesc în vederea salvării;dacă se întâmplă contrariul și pacea se menține în toate nelegiurile și viciile, aceasta ar fi o neglijență a providenței, care ar lăsa pe cei răi să conducă. Dar cei răi conduc datorită lașității celor conduși, aceasta este drept iar contrariul nu. Providența nu trebuie să existe astfel încât noi să nu mai însemnăm nimic. Dacă totul ar fi providență și doar providență, atunci nici ea însăși nu ar mai fi: căci pentru ce anume ar mai putea fi? Nu ar mai exista decât divinitatea. Dacă unii au devenit răi, nu le este permis, ca făcând rugăciuni, să pretindă altora să fie salvatorii lor, neglijându-se pe ei înșiși, nici să pretindă ca zeii să renunțe la viețile proprii, pentru a dirija treburile lor particulare.
Plotin în Enneade
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ești?
Niciodată nu voi mai dansa
așa cum n-am dansat cu tine
deși, în joacă, timpul înscris-a
predestinatu-ți nume pentru mine.
Nu știu când ne vom întâlni
sau de ne vom cunoaște vreodată,
ales ești tu, din urmă sau dintâi,
niciunul sau același înc-o dată.
E prea târziu să fim o întâmplare
deși e chiar devreme să insiști
cu-atâtea mii de vorbe întâmplătoare
ce-ascund pretextul lașității că exiști.
poezie de Luminița Suse din Sacrificiul mirării (2002)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu încerca să îngropi durerea. Ea va invada pământul pe care calci; se va infiltra în apa pe care o bei și îți va otrăvi sângele. Rănile se închid, dar întotdeauna vor rămâne cicatrice mai mult sau mai puțin vizibile care te vor supăra când se va schimba vremea, mușcându-ți carnea ca să îți amintești că le ai și de unde le ai. Și amintirea durerii îți va influența deciziile viitoare, te va împovăra cu frici inutile și tristeți jalnice, iar tu vei crește ca o ființă sfârșită și lașă. Ce rost are să încerci să fugi și să lași în urmă orașul unde ai căzut? Chiar speri prostește că în alt loc cu climă mai blândă nu te vor mai durea cicatricele și vei bea o apă mai curată? Vei vedea înălțându-se în jurul tău ruinele propriei vieți, pentru că oriunde te-ai duce vei purta cu tine orașul căderii. Nu există nici pământ nou, cu mare nouă. Viața pe care ai batjocorit-o, batjocorită rămâne oriunde te-ai duce.
Lucia Etxebarria în Beatriz și corpurile cerești
Adăugat de Ion Alexandra Monica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am întâlnit munții
Călătorind spre înlăuntrul ființei
am întâlnit munții
cu piscuri ninse, bătute de vânturi.
De-acum singurul scop e ascensiunea
dar cui îi voi mărturisi lupta
și modul cum există în noi teama de înălțime.
Neumblată e valea pe care am fost cu tine
să căutăm izvorul pârâului rece:
cărările-s înfundate, animale sălbatice stau la pândă.
Va trebui să ne adăpostim în coliba ruinată
cu toate ambițiile noastre uitate.
Va trebui să mă părăsesc, să mă lepăd de lașitate,
convins c-o să revii printre bujorii poienii
unde ne-am spus jurămintele lunii,
unde cuvintele au rămas neterminate de teamă
să nu se transforme în cântec.
Vine toamna,
nu mai simt cum pășești de ușor
prin gândurile mele sărace,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (24 februarie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Începând cu Paștele, viața trece printr-o înnoire care o face diferită de existența știută mai înainte ; viața nu este satisfăcută până când întreaga lume nu reînvie. Disperarea înseamnă moarte, dar ea se ofilește în mințile oamenilor care cred cu adevărat. Frica este moarte, dar ea nu ne mai invadează clipele senine. Lașitatea este moarte, dar ea încetează a-i cuprinde pe cei care știu întru totul ce înseamnă Paștele.
citat din Glenn H. Asquith
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există totuși un moment in care omul se obligă prin conștiință să-și recunoască limitele, respectând valorile și convingerile proprii, impuse de însușirea deplină a educației. Într-o societate lipsită de hrană spirituală, abandonarea unui ideal care nu satisface propria necesitate de evoluție se definește prin lașitate. Uneori ne pierdem în vâltoarea compromisurilor, fără a cultiva integritatea. Si oare, cum ne putem regăsi sensul, intr-o lume în care ipocrizia devine un adevăr absolut?
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există totuși un moment în care omul se obligă prin conștiință să-și recunoască limitele, respectând valorile și convingerile proprii, impuse de însușirea deplină a educației. Într-o societate lipsită de hrană spirituală, abandonarea unui ideal care nu satisface propria necesitate de evoluție se definește prin lașitate. Uneori ne pierdem în vâltoarea compromisurilor, fără a cultiva integritatea. Și, oare, cum ne putem regăsi sensul, într-o lume în care ipocrizia devine un adevăr absolut?
Andreea Palasescu (21 noiembrie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Platon a arătat pe drept cuvânt că există o singură virtute. Nu poți fi blând decât dacă ai deopotrivă toate celelalte virtuți. Dacă, laș, îngâmfat și trândav fiind, n-ai adus încă vătămări prea grave vreunui semen de-al tău, e numai fiindcă fericirea aproapelui tău nu s-a pus încă de-a curmezișul siguranței, suficienței sau tihnei tale. Orice viciu duce la cruzime. Chiar și un sentiment bun mila dacă nu este stăpânit de dragostea de semeni și de dreptate, duce, prin mânie, la cruzime.
citat din C.S. Lewis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invidia
Motto:
"Invidia-i o răutate
Ce te încearcă uneori,
Când n-ai control de calitate
Asupra propriei valori."
Invidia
Cunosc invidioși o mie
Care de care mai "curat",
Deontologi în ale vieții
Cu fiere-n sângele stricat.
Invidia-i o răutate,
E sâmbure de nebunie,
E neputință, lașitate,
E-a spânzuratului frânghie...
Invidia e cea ce strică
La om întreaga-i existență
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu (21 noiembrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea umilință
Regretaților mei amici Eugen Barbu, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Fănuș Neagu, Gh. Eminescu, Ion Voicu, Aristide Buhoiu, Mircea Mușat, Mihai Ungheanu, Raoul Șorban, Sergiu Nicolaescu, Anca Petrescu, Ștefan Iordache, Antonie Plămădeală, Constantin Galeriu...
Ferice, dar, de voi, prieteni morți
Că nu vedeți cum ni se sparge țara
Cum lupii trag cămașa ei la sorți
Și-n iarnă ni se schimbă primăvara.
Eu pe-ntuneric scriu acest poem
Niște nemernici iar ne-au stins lumina
Pe cine să înjur sau să blestem
Când noi, românii, purtăm toată vina?
Și gazele, ca mâine, s-or opri
Pe urmă vom bea apă ruginie
Trăim calvarul ăsta zi de zi
Drum bun spre Evul Mediu, Românie!
Nici n-ai unde să suni, toți se ascund
Ești prizonierul neamurilor proaste
La Primărie? Ești prea rupt în fund!
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (24 iunie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescarul
Deși eu încă îl mai pot zări
Pe bărbatul pistruiat scuturând țigara
Cum urcă-n zori dealul înnegurat și gri
În haine cenușii de Connemara
Pentru-a merge la pescuit pe mal de ape,
A trecut mult timp de când am început
Să rememorez și să mi-l aduc aproape
Pe omul simplu din propriul meu trecut.
Toată ziua l-am privit atent, față-n față,
Sperând că voi afla acolo,-n acel chip,
Secretul rasei mele-ascuns în ceață
Și realitatea-n primordialul arhetip:
Oamenii de azi care nu-mi plac
Și morții pe care i-am iubit,
Lașii stând pitiți veac după veac
Și obraznicii trăgând folos necuvenit,
[...] Citește tot
poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesiguritate
m-am trezit într-o dimineață
cum îmi mângâiam hainele
îmbrăcate peste zi
erau întinse lângă mine în pat
învelite cu grijă le-am și sărutat
blugii un pulover șapca în carouri
și o eșarfă albă de catifea
cineva îmi spunea că există
un timp pentru toate
un timp pentru îndrăzneală
curajul nebun
un altul pentru lașitate
doar pentru moarte
nu prea avem timp
îți mai aduci aminte de
pantofii maro
cum refuzau să mai pășească
ori de câte ori te întâlneam?
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire și de mare,
Și nu băgăm de seamă că, în loc,
Ramâne un deșert de disperare...
Ne amăgește lenea unui vis
Pe care-l anulăm cu-o șovăire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;
Ne răsucim pe-un așternut posac,
Însingurați în doi, din lașitate,
Mințindu-ne cu guri care prefac
În zgură sărutarile uzate...
Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă:
Prea sceptici și prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai știm că dragostea există...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Criptică
Ieri am visat oglinzi prăfuite,
livezi în crepuscul
alaltăieri m-am trezit
nămeți înfloreau, datini de veacuri
azi am alergat șovăind spre soare
omătul topit curgea în suspine
negarea din noi exista în tine
realitate oarbă plină de mânie
s-a consumat lamentabil.
Suspinele de-aseară oferite oricum
chemate în grabă n-au sfârșit bine
eclipsa de afară... răceala din mine,
iubirea din tine odat-au ieșit la iveală,
și-am zărit tremurând norii, fiorii de-o clipă
din dragostea mea alergând zbuciumată.
Izvoarele au izbucnit îndrăznețe,
omul s-a răzvrătit, lașii au fugit
și totuși am ratat deplorabil,
dar necinstea a triumfat
și dovad-au ascuns-o!
[...] Citește tot
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spiritualitatea poate fi doar o dovadă de lașitate atunci când nu e cea mai înaltă formă de manifestare umană. Nu fugi de problemele lumii. Fii spiritual salvând lumea de suferință, nu fugind ca o găină. Nu există spiritualitate fără materialism pentru ființa umană. Ești materie. Ai un corp fă ceva cu el. Ai mâini, creier (teoretic) ca să creezi cu ele. Ai talente înnăscute pentru ce? Ca să rămâi în zona de confort așteptând ziua când vei crăpa? Spiritualitatea fără fapte este pistol cu apă, pământ de flori. Spiritualitatea se vrea manifestată. Să întorci spatele suferințelor acestei lumi în timp ce faci parte din ea este cea mai mare dovadă de lașitate. Cea mai înaltă formă de spiritualitate nu este să îți crească aripi de înger, ci să ai mâinile pline de pământ. Aceasta este misiunea ta în această viață și este o misiune comună cu fiecare om de pe pământ.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marele bine
Se cern muritorii
Tăcut în sita valorii,
Nisipul prezentului veac
Cu forță de piatră și luciu de ac
Se lasă în prada căderii,
În lipsa totală-a vederii.
O lipsă totală-a viziunii
În opulența deșertăciunii,
Veacul acesta complet malformat;
Vitejia femeii versus lașul bărbat,
Conduce-n culoarul îngust,
Necioplit, incomplet, impecabil de frust,
O disperare a clipei fără trecut
Se-ntinde pe oasele aceluiași lut
Iar idealul ca boală rară,
Eradicarea așteaptă, ca forță contrară,
Constată câțiva pe deplin fericiți,
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi unde sunt cele mai bune soluții? În experiența altora care au avut aceleași probleme și le-au rezolvat. La orice problemă pe care o ai în viața ta, acum, poți fi sigur că cineva din șase miliarde de oameni a găsit soluția. Este un lucru fascinant să poți intra într-o librărie și să poți cumpăra cu o sumă oarecare munca de douăzeci de ani a unui om. Există informații care pot duce la rezolvarea oricărei probleme, care funcționează, dar trebuie să lucrezi tu însuți la rezolvarea problemei care te frământă; ca mușchiul la sala de forță. Trebuie să înveți, pentru că nimeni nu o să facă asta pentru tine. Adevărata încredere în tine nu este să arăți altora de ce ești în stare. Caută în tine și vezi ce îți place să faci; și fă asta fără frică. Încrederea e de multe ori confundată cu aroganța. Dacă ce faci faci pentru tine, fără să vrei să demonstrezi lumii ceva, atunci fă din toată inima, fără să îți fie teamă de invidioși. De ce anume ți-e frică? În ce domeniu al vieții dai dovadă de lașitate?
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invizibil
viața invizibilă a mea, a ta,
nu ne-a făcut prea cunoscuți.
în lumea aceasta invizibilă
suntem doar niște păpuși
ce joacă pe sârmă la concurs
fără să ne vedem sau auzi,
căci viața noastră este invizibilă,
faptele noastre bune sunt invizibile
faptele rele, dacă există cumva,
sunt foarte vizibile maleficilor
ce le arată cu degetul
și strigă-n gura mare:
"uite, uite ce-au făcut!"
și ei mereu văd gunoiul din ochiul altora
dar bârna din ochii lor nu o văd niciodată
ei o vor invizibilă, dar nu se poate,
este prea mare, prea dură, prea urâtă,
prea meschină, prea lacomă,
este o bârnă cu mulți colți,
mă mir că nu-i orbește
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea în care azi trăim
Lumea de-azi? Privește-o bine! Este bâlciul tragi-comic
Ce-și simte sfârșitu-i jalnic între pietrele de moară.
Este-un talmeș-balmeș straniu, precum un delir atomic
Scăpat din convertizoare cu accelerări pe-o sfoară...
Doar fumul din ea rămâne, plinul trece, spaima crește
Printre umbre blestemate cu ruini și vechi nimicuri,
Ar fi bună și-o speranță chiar timid de se ivește,
O scânteie cât de mică ne-ar sălta ca niște cricuri.
Secolul anostității, poarta către perisabil,
Cinstea-n el nu mai există, dar cu măști de-onestitate.
Ea deschide mari portaluri spre-Adevărul onorabil
Și de el înnobilată, joacă rolul de Dreptate!
Dar otravă are-n vine și-n priviri Infernul roșu
Nu e ce vedem afară, veacul nostru-i plin de trape.
Stăpânirea-i interesul iar cel laș este codoșul,
Scorpion cu colți de viperi scos din vechile hârtoape.
[...] Citește tot
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Supra... viețuirea
Pare-a fi doar un plus superlativ
Paradoxal, un academic acceptat;
Ca și cum ființa-i pleonasm la "existat"
Și dorul de-a trăi etern, un laitmotiv.
Nu știu ce-i să trăiești peste trăit,
Dar am în scoarță, în oase un înscris
Să-mi păstrez eu-l fizic... Interzis
Să-mi rup din lanțul de destin ce mi-e voit.
Am zis destin, necunoscutei "X"
Ce-o dau monedă schimbului "nu știu"
Mereu după se-ntâmplă... un prea târziu;
Doar arogant să demonstrez că "știu, la fix".
Mă-ntorc la termen; "peste viețuire"...
Ca și cum moarte-ar fi peste-a nu fi
Și nu cred iotă că n-am cum a potrivi
Mesaj ce n-am de la străbuni... de retrăire.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre existență și lașitate, adresa este: