existenţă şi lux

Aşteptând barbarii

De ce-au venit în piaţă orăşenii?
Barbarii astăzi vor sosi.
De ce-i pasiv senatul, dezbaterile-s sfârşite,
Senatorii nu vor nimic, nici legi să decreteze?

Barbarii astăzi doar sosesc.
Ce rost mai are legi a decreta?
Sosesc barbarii, ei să decreteze!

De ce-mpăratul, trezit cu noaptea-n cap,
Tronează porţile oraşului
Şi tronul, şi coroana - pe toate le tronează?

Barbarii astăzi vor sosi.
Aşteaptă împăratul căpetenia lor
Să-i ofere titluri de onoare,-
E gata pergamentul cu ordine cu tot.
De ce pretorii, alăturea de consuli
În togă roşie s-au arătat,
Le-mpodobeşte braţele brăţare-n ametiste,

[...] Citeşte tot

poezie de Konstantinos Kavafis, traducere de Ion Vatamanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa în lumea filmului este şi extrem de incitantă. Uneori eşti nesatisfăcut, alteori e dificil. Întotdeauna te gândeşti cum ar putea fi mai bine. E o cursă cu 20 de picioare, nu lucrezi singur. Există şi alţii care lucrează şi spun aceiaşi poveste. Noi, în calitate de artişti indieni, nu avem luxul de a fi individualităţi. Noi reprezentăm perioade şi perioade. Munca unui artist este una deosebit de responsabilă.

citat din Tantoo Cardinal
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Wagner are noroc în toate. La început tună şi fulgeră împotriva monarhilor, dar un rege mărinimos îl înconjoară cu dragostea sa şi îi asigură o existenţă lipsită de griji, ba chiar o viaţă de lux. Apoi scrie un pamflet ămpotriva evreilor; şi toată evreimea, atât cea interesată de muzică, cât şi cea străină de domeniu, îi aduce un omagiu încă şi mai piosprin cronicile inserate în ziare şi prin achiziţionarea acţiunilor de la Bayreuth.

citat din Eduard Hanslick
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă există un Dumnezeu în cer care împreună oamenii pe pământ, atunci e sigur că, din când în când, din plictiseală, îşi permite luxul să fie cinic şi lipsit de scrupule.

Aurel Baranga în Jurnal de atelier (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajunge!

Ajunge, nu vă săturaţi, cu câte guri oare mâncaţi?
Cu care fire existaţi, tumoare între fraţi!
Averi şi case cu nesaţ, agonisit-aţi braţ la braţ,
Românul n-are bani de zaţ şi ghiorlăie din maţ.
Sunteţi ruşine-ntre români, ca muncă, daţi doar din plămâni,
Alunecoşi şi mari hapsâni, vă credeţi drept stăpâni.
Salarii mari şi pensii grase, diurne şi maşini luxoase,
Noi stăm şi tremurăm in case, în nopţile geroase.
Ambiţioşi şi imorali, în muncă sunteţi doar vocali,
Spirit de turmă de şacali, setoşi dar cerebrali.
Ajunge, cât acest popor, să fie pradă lupilor
Ajunşi o coadă de topor, de ţără vânzător?
Ajunge, nu îi mai votaţi, la vot nu vă mai prezentaţi,
În bloc, uniţi ca nişte fraţi, de hoţi voi să scăpaţi!...

pamflet de Nelu Preda
Adăugat de Nelu Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva,însă, nu s-a schimbat

Domnilor parlamentari, pentru ca voi să puteţi trăi în lumină, îi ţineţi în întuneric pe cei săraci. Îi înfometaţi pentru ca voi să huzuriţi. Îi lăsaţi în suferinţă pentru ca voi să trăiţi în lux şi desfrâu.
Pentru cei săraci spitalele sunt cetăţi ce nu pot fi cucerite. Ei rămân pradă morţii pentru că nu au bani să se trateze. Pe ţărani i-aţi adus în sapă de lemn. Vă folosiţi de munca lor, ca să vă îmbogăţiţi.
E drept că tehnica a evoluat, că lumea s-a schimbat... Ceva, însă, nu. Societatea a rămas aceeaşi ca în vremea marelui Eminescu. Şi astăzi omenirea este împărţită în "mizeri şi bogaţi". Educaţia aluat-o razna. Respectul faţă de om, faţă de munca lui a dispărut cu desăvârşire. În locul lor, împroşcarea cu noroi, şi chiar crima au pătruns între părinţi şi copii, între fraţi, între cei apropiaţi. Ce să mai vorbim despre duşmănia între toţi.
Aura care odată era apanajul fiecăruia dintre noi, astăzi a devenit rugina care corodează tot mai mult sufletele, cândva curate.
Cât dezmăţ, câtă cădere a magnetizat societatea noastră!
Oare unde vom ajunge? Mai există loc până unde să coborâm?
Până şi vidul nu ne este suficient pentru alunecarea în hău.
Oare credinţa în Dumnezeu ne mai poate salva de la pieire?

poezie de Dumitru Delcă (august 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păi da, şi ce, homosexuali sau lesbienele nu pot fi căsătorite? Sau o să îmi spui şopârla că astea nu sunt căsătorii lăsate de la Dumnezeu? Pentru că dacă o să vii cu o astfel de tâmpenie o să îţi spun că animalele acestui pământ, peştii apelor, păsările cerului la cât sex fac în afara căsătoriei "lăsate de la Dumnezeul tău gândul" sigur vor ajunge în iad! Doamne, că primitiv a rămas omul, deşi merge în maşini de lux sau zboară în avioane supersonice. Nu are absolut nici o legătură în ce găuri îţi place ţie sau altuia, sexualitatea, ce îl excită, ci cine e cel care crede rolul sclavagist al minţii de creştin, heterosexual, homosexual, etc.? Când vine vorba de ce au în pantaloni oamenii nu doar că au RĂMAS LA FEL DE PRIMITIVI CA ACUM 2000 DE ANI, DAR sunt şi la fel de ipocriţi şi proşti. Diavolul de minte te sabotează cu astfel de păcate închipuite, cum ar fi cele sexuale tocmai ca tu să nu devii liber de ea. Dacă există vreun păcat în această direcţie este cel al abuzului şi nu-mi pasă dacă vine din partea ipocritului de Michael Jackson sau al Papei de la Roma.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumi paralele

Tornada minţii învârte diamante, arareori,
iar cei aleşi deţin multe carate,
ce strălucesc şi-mprăştie podoabe, deseori.
Sunt "oblio" sau "cap pătrat",
poreclă ce în popor s-a dat, minţi-n exces,
caii putere ai lumii spre progres.
Îi vezi pe stradă şi te cruceşti, rămâi uimit,
nu înţelegi, în urbe, circul s-a aciuit?
Coţcaşa îmbrăcare, răzleaţa coafură
privirea lor pierdută în puncte depărtate
te fac să îi socoţi, cu mintea jumătate.
Da, dar jumătatea la normal,
nu exponentul degeaba îndoit
dacă a lui mărime, e număr înzecit.
Naivi, stângaci, în lucruri omeneşti,
nu ştiu ce-i eticheta, practica îi doboară,
degeaba mintea lor, e-o splendidă comoară.
În ochiul frământării, e liniştea propice sclipirii roditoare,
aici zâmbesc aleşii, ei nici nu ştiu că o fac,
în lumea lor aparte, imensităţi desfac.

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împărat şi proletar

Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua pintre fereşti murdare,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
Cu feţe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare.

Ah! - zise unul - spuneţi că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de-amaruri şi de chin?
Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă şi plină,
Murdară este raze-i ca globul cel de tină,
Asupra cărui dânsul domneşte pe deplin.

Spuneţi-mi ce-i dreptatea? - Ce-i tari se îngrădiră
Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânşii la lucru-i osândiră
Şi le subjugă munca vieţii lor întregi.

Unii plini de plăcere petrec a lar viaţă,
Trec zilele voioase şi orele surâd.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1874)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă Mamei Românii pentru mult iubiţii fii

În cotloane insalubre, trişti, filozofăm şi plângem,
Către cer, ameninţare, pumnul împietrit îl strângem.
Risipirea nefiinţei, azi în fiinţă se-ntrupează
Şi ne pierdem în uitare... În regres se progresează.
Plâns de lacrimă acidă spală rănile murdare,
Umbre de furtuni nocive vin mai ameninţătoare.
Trec îngenunchiaţi strămoşii, în mormânt vuiesc şi urlă.
Ura-n noi se risipeşte... Iar sunt semne de furtună.

În cotloane insalubre, trişti, filozofăm şi plângem...
Prin analfabetizare, unde oare-o să ajungem?!
Frângeţi ramurile vieţii prin sortita sărăcie
Şi lăsaţi înlăcrimată veşnic, maica Românie...
Întunericul se-afundă-n suflet şi cu mucegai
E pavată calea vieţii... Lungă-i calea către Rai!
Am primit promisiunea de-a ne fi mai bine, dar
Se tot minte, se tot fură şi speranţa e-n zadar.

Către cer, ameninţare, pumnul împietrit îl strângem,
Risipiţi printre dosare, sfânt şi drept, oftăm şi plângem.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!