Citate despre existență și oratorie, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la existență și oratorie, dar cu o relevanță mică.
Vorbește lumea
Cu sau fără lavalieră
Ca dintr-un amvon
Sau ca din tălăngi imense
Vorbește lumea asta
Ce au pe suflet sau pe card
Puneți adevărul în genți
Și cu el la balanță
Rulați-l acum ca pe roate
Poate traduceți vorbele
Mai citeț eventual în scris
Faceți clarificări palpabile
Dacă se poate calificate
În sens premonitoriu
Cu alte mari interferențe
Există teste botezate ca la taifas
Cu lingurița sau paharul
Născociri de gazde rebele
Care să dea bine în boală
Haznale produse de voie bună
Expuneri de motive
[...] Citește tot
poezie de David Boia (23 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
În cinstea marelui templu de amor
Simțeam cum mă învelesc cu pământul printre gene
Când noaptea păștea pașnic din orizont trupesc
Și aștrii adormiți pe sâni de cosânzene
Se trezeau năframe pe un chip dumnezeiesc.
Mă pregăteam de vara dragonului de lună
Într un dute vino pătruns de Eminescu,
Îndrăgostit de ultima lagună
Uitată într un vers de însuși, Păunescu.
Retorică dilemă cu perspective egale,
Unul și același, un bulgăr sub arcadă,
Iubit și prin iubire în veșmânt de zale
Rămân un arlechin cu straie de paradă.
Șintradevăr există paranteze
În lumea ce se pierde îndărăt,
Cu vii și morții ce stau să sângereze
Într un pătrat de lună din care să mă îmbăt.
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Idea de ordine la Key West
Cântecul ei trecea dincolo de geniul mării.
Apa niciodată nu a luat forma minții sau a vocii,
Așa cum o face corpul, corpul în materialitatea lui, fluturând
Din mânecile goale; și totuși mimica mișcării ei
Producea un strigăt constant, era cauza unui strigăt constant,
Care nu era al nostru, deși noi îl recunoșteam,
Neomenesc, un strigăt al oceanului cel veritabil.
Marea nu era o mască. În nici un sens.
Cântecul și apa nu se contopeau într-un singur sunet,
Chiar dacă ceea ce ea cânta, era doar ceea ce auzise,
De vreme ce ceea ce cânta era murmurat cuvânt cu cuvânt.
Se prea poate ca în toate frazele să se fi învolburat
Zgomotul apei măcinând pietrișul și suspinul vântului
Dar noi pe ea o auzeam, și nu marea.
Pentru ca ea era făurarul cântecului pe care îl cânta.
Mereu cu capul acoperit, gesticulând tragic, marea
Era doar locul pe unde își purta ea pașii pentru a cânta.
Ce spirit este acesta? ne întrebam, fiindcă eram conștienți
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nedumerire
Am auzit, cândva-ntr-o doară,
Cum că iubirea se măsoară!
De-atunci am o nedumerire:
Care e cuatificarea în iubire?
Știți vreo unitate de măsură
Pentru emoții, dragoste sau ură?
Iar dacă este vreunul care știe
Ar vrea să-mi spună într-o zi și mie?
Eu nu știu să se fi creat vreun for
Care măsoară gradul de amor
Și nici nu cred că este cineva ce poate
Să cuantifice iubirea în intensitate!
Cu siguranță nu s-a născut încă
Alt om care să știe cât e de adâncă
Emoția ce-o simte fiecare
Ca s-o măsoare-n metri, leghe sau picioare!
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (27 octombrie 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Cărtărescu
Știu, n-am ambitus, grandoare, n-am cum, nu pot să fiu la fel
Și mâinile, am împovărat c-un tipar-ștanță, un "STAS" mecanic,
Le făcând scule; străduit, m-am educat s-alin vițel...
Mă dăruind, poate nu sincer, dar credincios, mugind amarnic.
Am citit mult de-atât puțin, am tot citit și-am tot uitat,
Mă împrăștiind, subiectiv, în subiectele diverse.
Nu mi-am luat timp s-ajung maestru, pentru cuvinte, un literat...
Împotmolit îs printre expresii, schimonosite, în vers să verse.
N-am vreun defi să tind la nimeni și nici să-nlocuiesc, nimic,
Doar mă încânt, când pe canon îl refuz unic, e elocvență(!)-
Și-ncerc să cred că tânjesc seamăn, asemănare... Mă explic;
Am sufletu-n frustrări la fel... la neînțeles, la decadență!
Mă lupt și eu cu timp -ce-i carne și-i putrezită-n frigidere-
Îmi împuțind o existență... și-i scurtă, printre plângăreți
Ce-mi stau pe umăr să m-afunde, de ridic glas... niște himere
Cerșind, neștiind... hămăind toți, cu un jargon de proști isteți.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiți-vă pe tunuri
Mă voi feri ca de foc de pericolul
Că dragostea să devină
Obiect al meditației,
Al speculației,
Al filozofiei.
Ferească Dumnezeu
De acea dragoste retorică,
În stare să ucidă
Numai eroii
Pe scenele de scândura uscată.
Alt fel de dragoste am trăit eu
În zilele și-n nopțile vieții mele.
Am fost devorat,
De patimi reale,
Și nici un regizor
Nu mi-a putut iscăli pieptul
Cu biata lui cerneală roșie,
De care s-au învrednicit toți actorii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!
În așteptarea barbarilor
Ce așteptăm noi oare, adunați în piața publică?
Barbarii vor ajunge astăzi aici.
De ce această apatie în Senat?
De ce stau degeaba acolo senatorii fără să legisleze?
Pentru că astăzi sosesc barbarii.
Ce fel de legi mai pot face-acum senatorii?
Odată aici, barbarii vor legifera.
De ce s-a trezit împăratul atât de devreme
și s-a așezat pe tronul aurit la poarta cea mare a cetății,
cu toate însemnele statului, purtând coroană?
Pentru că astăzi sosesc barbarii,
iar împăratul așteaptă să le întâmpine căpetenia.
E pregătit să-i înmâneze un pergament
care-i conferă acestuia titluri pompoase și înalte onoruri.
De ce oare cei doi consuli și pretorii au venit azi
[...] Citește tot
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alienare (versuri)
Sigur, iubita îmi spune
Ești un nimeni,
Sunt un nimeni,
Dar de unde vine vocea iubitei?
Iubita este în vinele mele albastre,
Ea circulă prin vase, prin inimă, prin creier,
Peste tot ea spune, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Nu mă îndoiesc nici o clipă, nu o contrazic,
De când m-am născut știam că sunt un nimeni,
Iubita era scaietele din curte, era drumul pustiu,
Ești un nimeni îmi spune norul plutind precum albușul
În crema lichidă, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Iubita pe numele ei, Mengele, Himmler sau Bormann,
Iubita este un bărbățel în chiloți, nu vă speriați, ea nu este femeie,
Ea este tot ce nu a fost feminin niciodată, ea nu este din coasta
Bietului Adam, este o mult mai veche ființă, fosila pe care noi
N-o vom găsi niciodată și leagă maimuța de om, ca răspuns
La-ntrebarea pusă de Domnul.
***
Eram păgân, aveam un munte,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre existență și oratorie, adresa este: