Citate despre existență și orgoliu, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la existență și orgoliu, dar cu o relevanță mică.
Cu cât ne închidem mai mult față de Dumnezeu, datorită orgoliului și indiferenței față de nevoile celor din jurul nostru, cu atât Flacăra Divină, forța și inspirația Sa se vor reduce în proporția obstrucției pe care noi o realizăm; iar în momentul în care închiderea devine totală, flacăra dispare, chiar dacă mai există combustibil.
citat din Paramahamsa Yogananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pledoarie finala
Nu mai am lacrimi să plâng deznădejdea nopților
Ce mi-au biciuit trupul cu amintiri
Călcate in picioare de vreme.
Refuz să privesc înapoi
Spre mormane de vorbe stricate,
Mă declar vinovată...
Din simplul motiv
Că mi-e greață de pledoarii
Ce nu pot împinge la sinucidere orgoliul.
Renunț la mine
Și jur
Că n-am să mai fiu vreodată!
Îmi promit să uit
De toți și de toate,
Să mor dintre patimile sfertului meu de veac,
Să fumez azi ultima țigară
La ore târzii în noapte,
Gândindu-mă la toate stelele cerului meu!
Am să revin...
[...] Citește tot
poezie de Diana Mitrut
Adăugat de Maia Dulcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu căutați semne ale iubirii acolo unde ele nu sunt... Iubirea se cere exprimată, se cere strigată, se vrea aratată, iubirea este generoasă, acolo unde un om iubește nu poate exista niciun semn de orgoliu... Iubirea îngenunchează orgolii și leagă la ochi..., dar ah, ce minunată este lumea pe care o vezi cu ochii sufletului, ce miraj, ce unic moment de divinitate...
Narci Anca în Picata Din Cer
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Des-speranță
Nimeni nu poate trăi cu o veșnică vină,
Es stinkt, zice neamțul, începi să simți apropierea putregaiului,
Dar Omul? Ce mândru sună acet cuvânt, spunea tuberculosul Gorki,
Mândria de a exista, yes, un orgoliu de trandafir,
Culoare, parfum și gheare, chiar și pisica asre orgoliu,
Nisip vorbitor. Eu plâng interior, nu pot să plâng nici în versuri.
Mi-am pierdut echilibrul undeva, prin casă,
Dar am descoperit un miracol se poate trăi în haos,
În dezechilibru, în dezumflare, criticii mei au murit demult.
Dumnezeu apare când nici nu te aștepți.
Răbdare, warte nur balde, ruhest du auch,
Zicea veselul neamț de la Weimar,
Azi viața vrajbei noastre prin soarele tău, Kierkegaard,
s-a risipit, bye, bye, îngerii mei.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritual
în fiecare an orice anotimp ajunge la sfârșit
cu oricine
fără să mai guste deliciile nașterii
și nicio nostalgie
pe canapeaua de frunze
până s-apuce s-adormă
toamna
visul visează
cu orgolioasă voluptate
grăbește ruginirea viorilor agățate pe ramuri
învelit în ploi pământul
cuminte așteaptă deprins să răsufle din ce în ce
mai greu
ce vis ciudat ajunge pe drumul pe care pleacă spre iarnă oricine
de acum ce vis târziu o să te pândească toamnă
mai bine nu răspunde
la colțul meu de stradă nu există stație de tramvai
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
dumnezeul meu, fratele meu de cruce, dacă mă arunc într-o apă, tu mă scoți, mă usuci și mă porți, ca pe o haină proaspăt spălată. chiar nu poți să mă lași naibii, baltă? am deschis fereastra și te-am mirosit în caisul înflorit. am deschis frigiderul și erai acolo, în cutia cu lapte acrit. ce te mai încăpățânezi să mă salvezi de necuratul! deși vezi că îmi port cu orgoliu păcatul, ca pe medalia celui dezertat dintr-un război care poate nici nu a existat. dar există viață înainte de moarte. uite, ne întâlnim jos, la o înmormântare. mâncăm o oală cu sarmale. bem niște palincă de caise. și să vezi ce mișto e când îți bagi picioarele în lumea cealaltă și-n fericirile promise. până și mortul mai învie puțin, de-atâta veselie. oricum, ce voiam să spun e că a doua zi, după beție, n-o să-ți mai ardă să mă asculți din singura ta carte. te rog, lasă-mă să scriu și eu o poezie, chiar dacă nu are happy end, cum îți place ție. să mă arunc în ea, ca într-o fântână. doar așa, de-al dracului.
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul trebuie prețuit pentru lecții și concluzii determinate, pentru cărămizi lipite cu freamăt de suflet, agonie și amintiri. Mai abitir are nevoie de lumina iubirii în întuneric și de surâs în vremea mohorâtă a neliniștilor lumești. Iertarea e pentru cei puternici. Nu trânti ușa cu zgomot, reproșuri și gânduri nespuse. E permis o vreme când ți-e știrbit orgoliul dincolo de limite însă marginea acestor capricii pasagere e delimitata de nevoia de a dărui. Nu luăm nimic cu noi. Plecăm singuri cu geamantanul plin de vise purtat pe umerii goi până la întâlnirea cu esența unei intense existențe. Rămâne din noi fărâma de bine dăruit, bucuria împărtășirii trăirilor care ne îmbogățesc.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnul Darcy: Așadar, asta credeți dumneavoastră despre mine. Vă mulțumesc că nu ați omis niciun detaliu. Poate că aceste ofense ar fi putut fi trecute cu vederea dacă orgoliul dumneavoastră nu ar fi fost rănit de sinceritatea mea.
Elizabeth Bennet: Orgoliul meu?
Domnul Darcy: În a admite că există o urmă de îndoială în privința relației noastre. Credeți că aș fi în stare să mă bucur pe seama situației materiale precare a familiei dumneavoastră?
Elizabeth Bennet: Și acestea au fost cuvintele unui gentleman. Din prima clipă în care v-am întâlnit, aroganța și înfumurarea dumneavoastră, indiferența egoistă pe care o aveți față de sentimentele celorlalți m-au făcut să-mi dau seama că sunteți ultimul bărbat din lume care m-ar putea convinge să mă căsătoresc cu el. (Se privesc timp îndelungat, ca și cum ar urma să se sărute.)
Domnul Darcy: Iertați-mă că v-am irosit timpul, doamnă.
replici din filmul artistic Mândrie și prejudecată, scenariu de Deborah Moggach, după Jane Austen
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
A învăța să mori...
Tristețe lină, cum te cobori din mine...!
Așa să fiu, ca luna în mister...
Plânge cu zâmbete saline,
Dragostea la care tot mai sper...
Durere dulce, ce te reverși în soare,
De m-ai atinge, când nu am să mai fiu...
Să-mi las toate frustrările să zboare,
Ce mult suspin în cuget rubiniu!...
Și ce aș vrea acum să-ți fiu aproape!...
Dar, m-ai îndepărtat... deși iubești...
Credința mea celestă să îngroape,
Orgoliul la care mult cerșești!...
Lumină neagră, în ziua cea albastră!...
M-ai contopit, rănind sufletul meu...
Viață nici pământeană, nici sihastră,
Am existat, înaintând mereu...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da
niște nori mari de uraniu se întindeau
peste mișcările mele
unii și-au deschis apogeu sau găinării
ori s-au apucat de politică
numai eu dragul meu
te-aștept îngropată într-o stare critică
aproape că te-am lăsat în casă
te-am dat și cu var că erai
atât de obosit și de la oboseală
atât de închis la culoare încât ochii mei
peste tine curgeau
smoală
când eu mi te doream în alb
mai mult decât alb te doream de un alb
bizar cu gust de cerneală
și la sărut cu un pic de iuțeală
dar asta a devenit imposibil orașul meu
dispare de pe hartă face ciroză
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arta vieții
Adevarata fericire se afla in lucrurile marunte si simple din viata noastra. Nu trece-ti pe langa ele fara sa le observati. Fericirea se afla in noi si langa noi. Pentru mulți dintre noi fericirea este o chestiune de atitudine. Iar atitudinea pe care o alegem față de viață influentează în mod direct efectul pe care îl au lucrurile asupra noastră. Credem că nu putem schimba această stare care ne cuprinde fără voia noastră, însă adesea acest lucru se întamplă numai pentru că nu am încercat nicioadata să o schimbam. De ce? Pentru că uitam ce ne face cu adevarați fericiți. Timpuri noi, oameni noi. În aceste timpuri pe care le trăim am impresia că toate principiile și valorile după care ne ghidăm s-au schimbat complet. Mândria, orgoliul, invidia și banii sunt primordiale. Puțini sunt cei care caută să întindă o mână de ajutor, să trăiască în armonie, iubire și fericire. Nu știu dacă pot vorbi despre fericire, pentru că este un termen al cărui sens nu cred că îl voi înțelege, pe deplin, niciodată. De ce afirm acest lucru? Poate pentru simplul fapt că în viața mea, de câte ori am avut impresia că "am prins fericirea ", aceasta mi-a scăpat printre degete. Și... totuși... sunt convins că în orice ființă, există, acolo undeva, în cel mai ascuns colțișor al minții și inimii sale, dorința, necesitatea de a fi fericită. Sunt conștient că fericirea deplină este foarte greu de obținut. Dar dacă vrei cu adevărat ceva în viață, atunci cu siguranță vei reuși. Fericirea este legată incontestabil de iubire.
Adăugat de Marius Călin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiți-vă pe tunuri
Mă voi feri ca de foc de pericolul
Că dragostea să devină
Obiect al meditației,
Al speculației,
Al filozofiei.
Ferească Dumnezeu
De acea dragoste retorică,
În stare să ucidă
Numai eroii
Pe scenele de scândura uscată.
Alt fel de dragoste am trăit eu
În zilele și-n nopțile vieții mele.
Am fost devorat,
De patimi reale,
Și nici un regizor
Nu mi-a putut iscăli pieptul
Cu biata lui cerneală roșie,
De care s-au învrednicit toți actorii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scurt
Scurt, concis și mult profund
e curat ca un coșar,
gândul domnului Einhund
ne influențează rar.
Că-i precis, n-am îndoieli,
cu morala e mai slab,
discobolii-n carusel
îl salută ca pe-un ștab.
Personaj animalier
știe a vorbi romand,
are zilnic caracter,
disconfort & redundant.
Cu umorul stă perfect,
ce gândește e invers,
el răspunde la obiect,
joacă șah în stilul pers.
Nici defuncții nu-s iertați,
fiecare-i cu păcat,
din orbite ochii-i dați
când vă spune ce-a aflat.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Madalina mea...
In loc de cuvinte goale
Va ofer un sincer gand
Ce ma poarta catre mare
Si ma lasa tremurand.
Amintirea unei fete
Ce zambea fara regret
Si lipita de perete
Imi soptea sa vin incet.
Cum am cunoscut-o oare?
Stati sa vad.. imi amintesc
Ea frumoasa ca o floare
Langa gardul batranesc.
Ne vorbisem de o luna
Dupa cum permitea vremea
Si-am simtit ca-i fata buna
Insa ea se cam temea.
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre existență și orgoliu, adresa este: