existenţă şi protejare

Mama

Mama este cea mai importantă fiinţă din lume
este mereu lângă tine...
este îngerul care te însoţeşte în fiecare clipă
ea te-a legănat şi ţi-a şters lacrimile
te-a atins pe frunte când ai avut febra
te-a învelit seara înainte de culcare
ţi-a alungat visele triste
şi te-a luat în braţe când ţi-a fost teamă...
Mama este locul de unde ai plecat
şi locul unde întotdeauna te întorci
este alături de tine orice drum ai alege
Mama şi când te ceartă, te sărută şi te iubeşte...
nici timpul, nici distanţa, nici chiar moartea
nimic nu te va despărţi de ea
te va veghea şi proteja
oriunde s-ar afla...
Mama este icoană cea mai sfânta
pe care o porţi în suflet în fiecare zi
când eşti fericit, ea este fericită
când plângi şi eşti trist, ea plânge cu tine

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

În inima visului sunt singur. Rămas fără nici o garanţie, despuiat de artificiile limbajului, de protecţiile sociale, de ideologiile liniştitoare, mă regăsesc în izolarea totală a făpturii în faţa lumii. Din mine nu mai rămâne decât făptura şi soarta ei, inexplicabila şi atotputernica ei soartă. Descopăr uluit că eu sunt această viaţă nesfârşită: o fiinţă ale cărei origini sunt dincolo de tot ceea ce pot cunoaşte, a cărei soartă depăşeşte orizonturile unde-mi ajunge privirea. În străfundurile singurătăţii, după ce am avut curajul să accept sărăcia, nu regăsesc disperarea, nici tristeţea. Pierzându-mi speranţa în tot ce îmi oferea lumea, n-am ajuns la dezolare. Renunţând la comuniunile facile şi întristătoare care se stabilesc între indivizi în viaţa de toate zilele, nu mi-am pierdut bucuria. Făptură, mă aflu cu celelalte făpturi în comunitatea cea mai profundă, care nu există decât în centrul sufletului. Din vis, mă întorc cu acea putere de a iubi viaţa, de a iubi oamenii şi lucrurile şi faptele, pe care o uitasem şi de care mă dezvăţasem părăsind paradisul copilăriei.

Albert Beguin în Sufletul romantic şi visul
Adăugat de ANA MARIA BOTNARU
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psihopaţii

Voi credeţi că există încă îngeri
Cu aripi protectoare de telur,
Purtând cenuşă caldă de fecioare,
Către un dumnezeu fără cusur?

De-ar mai avea cenuşa aia gură,
Ce-ar întreba de-ar fi de întrebat?
"De ce eşti misogin, de ce becisnic,
Ai stat aici, în cer, şi te-ai holbat?

În preştiinţa ta misterioasă,
Fiind complice multor ucigaşi,
La judecata care se impune
Vei fi tu osândit de cei gingaşi."

Durerea omenească e o jertfă
Servind ca hrană unor psihopaţi,
Unii sunt pe pământ, altu-i în ceruri
Iar voi din ignoranţă-i achitaţi!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o relaţie multisistemică reciprocă între calitatea morală, profesionalismul clasei politice, a instituţiilor de forţă ale statului (ministerul administraţiei şi internelor, organele judecătoreşti, unele structuri de informaţii, etc) şi nivelul de dezvoltare economico-socială, culturală a unei ţări, dacă este sau nu colonie. Societatea civilă democratică este datoare să controleze real instituţiile statale, să fie în stare să se protejeze împotriva abuzurilor colosale ale acestora, altfel în urmatoarele decenii, unele state naţionale se vor dezintegra, istoria propriilor popoare dispărând.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (februarie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o relaţie multisistemică reciprocă între calitatea morală, profesionalismul clasei politice, a instituţiilor de forţă ale statului (ministerul administraţiei şi internelor, organele judecătoreşti, unele structuri de informaţii, etc) şi nivelul de dezvoltare economico-socială, culturală a unei ţări, dacă este sau nu colonie. Societatea civilă democratică este datoare să controleze real instituţiile statale, să fie în stare să se protejeze împotriva abuzurilor colosale ale acestora, altfel în urmatoarele decenii, unele state naţionale se vor dezintegra, istoria propriilor popoare dispărând.

Adrian Ibiş în Intelligence. Studii (2012)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă de patimi

risipă de bucurie sub ochii morţii
nu te preface
există şansa împlinirii

între noi stau posibilităţi palpabile
le protejăm tăcerea
eu nu ştiu în iubire să tot aştept
tu nu ştii să te grăbeşti

socotesc că trebuie să vină impulsul
patima pe care o stăpânesc în trup
tu îmbrânceşti zilele pe scară
şi cazi fără să te loveşti la nimic
eu am genunchii juliţi.

frunzişul toamnei se scutură de vânt
e un joc de culori prin aer
mă pierd în ochii tăi cu brumă pe sprâncene
nu le simt nici căldura nici frigul

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buck (oprind turma din drum): Ce, credeţi că aceasta este o excursie la tropice? Nu poţi să protejezi persoana de lângă tine, prietene! Ce o să faci cu colţii aceştia subtiri când dai faţă în faţă cu bestia?
Crash: Stai. Vrei sa spui că există un dinozaur mai mare decât mama puilor?
Buck: Îhî.
Eddie: "Ochi"?
Buck: Îhî, îhî. De la el mi se trage asta. (Arătă către ochiul care îi lipseşte şi este acoperit de un petec.)
Eddie: Oooo. El ţi-a dăruit petecul acesta?
Crash: Gratis? Este minunat!
Eddie: Da, poate ne dă şi nouă unul!

replici din filmul artistic Epoca de gheaţă 3: Apariţia dinozaurilor
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nava de linie e-o doamnă

Nava de linie* e-o doamnă,-ntotdeauna mândră şi semeaţă,
Crucişătorul, soţul ei, îi oferă protecţie şi o răsfaţă;
Dar vai de navele comerciale, pistrui pe apele marine,
Umblând de colo până colo, ca tine şi ca mine!

Umblând, Jenny, din port în port, de la ponton la ponton,
De la docurile din Portsmouth la tramvaiele din Fratton;**
Tot aşteptând, Jenny, îmbătrânim între-un dig şi-alt dig,
Rătăcind de colo colo, Jenny, aşteptând în frig!

Nava de linie e-o doamnă sulemenită şi plină de strălucire,
Când dă peste-un necaz, pentru toată lumea e-o nenorocire.
Crucişătorul, soţul ei, stă mereu lângă ea, gata-n ajutor să-i sară,
Dar vai de navele comerciale, care trebuie să-ncarce sau să moară!***

Nava de linie e-o doamnă, iar rutele ei sunt sigure pe orice ape;
Crucişătorul, soţul ei, întodeauna-i este-aproape;
Dar vai de navele comerciale pe care nimeni nu le protejează,
Trebuie să-şi facă treaba cum pot, fără niciun fel de pază!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există în multe sate un fel de secte care îşi spun partide dar care nu se întrunesc şi ai căror membri nu au altă legătură decât că depind de acelaşi şef, într-un loc un preşedinte, în altul un preot... O casierie comună a fost creată fie pentru a proteja vinovaţii, fie pentru a inculpa un nevinovat. Populaţia a ajuns la înţelegere cu delincvenţii. De îndată ce se săvârşeşte un furt se ivesc şi mijlocitorii care să facă tranzacţii pentru recuperarea obiectelor furate. Mai mult, magistraţii acoperă aceste frăţii sub o ocrotire impenetrabilă. Nu e posibil să-i determini pe poliţişti să facă razii pe străzi, nici să găseşti martori pentru crime comise în plină zi. Sub cerul Siciliei se vând funcţii publice, se corupe justiţia, creşte ignoranţa.

citat din Pietro Ulloa (1838)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Funestă

Oh, ca o lamă rece, de bisturiu, mă arde
Privirea ta, din ceruri, de dincolo de moarte...
De-acum trăieşti prin mine şi-n mine vântul plânge
Şi picură din ceruri, în taină, numai sânge.

În ploaie ţi-e mâhnirea şi mângâierea-n vânt...
Oh, nu mai eşti cu mine! M-aşez lângă mormânt...
Îmi plec umil genunchiul şi îţi şoptesc cuvinte.
Tu, în tăcerea-ţi crudă, nu le mai iei aminte...

Şi nu-mi răspunzi, iubite, întunecarea ta
E lacrima e curge tăcut, pe faţa mea...
Sunt singură şi tristă, un jurământ tacit
Te-a luat de-acum în ceruri... Tu ştii cât te-am iubit?!

Şi lacrima tot curge... Şi lacrima tot ţese
Şi adânceşte-n suflet cărările funeste...
M-aştepţi! M-aştepţi, iubite, spre dincolo de lume...
Voi fi a ta! Aleasă unei iubiri anume...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am făcut însă şi guvernului ungar următoarea declaraţie clară: În eventualitatea că nu ar exista nicio posibilitate de înţelegere paşnică între România, Ungaria şi Bulgaria, Germania la rândul ei ar putea anunţa în mod clar că de acum înainte ea se va dezinteresa total faţă de viitoarea evoluţie în sud-estul Europei. Reichul german este destul de puternic pentru a se proteja el însuşi, cu promptitudine şi prin propria forţă, împotriva ameninţării oricărei agresiuni. Totuşi, eu nu voi permite niciodată ca Wehrmachtul german să fie angrenat într-un conflict pentru chestiuni care sunt absolut disproporţionate cu jertfele cerute de un război. Dacă România, Ungaria şi Bulgaria consideră că nu pot ajunge la o înţelegere, convingerea mea este că această atitudine nu va aduce beneficii nici uneia dintre aceste ţări, ci, din contră, le va aduce pedeapsa tuturor. În acest caz, nu mă simt chemat să întreprind ceva spre a ţine sub control evoluţia viitoare.

Adolf Hitler în scrisoare către regele Carol al II-lea (17 iulie 1940)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metaforă

Pe un tărâm necunoscut
Rupt parcă din poveşti
Trăia, fără să fi văzut
Meleaguri pământeşti,
O fată, cum doar Eminescu
Ştia să o descrie.
Era... ca o metaforă
Închisă-n poezie!

Lacrima Lunii îi spăla
Obrazul, fruntea, gura...
Iar noaptea, mai că-şi învelea
Şi gândul şi făptura
Cu aripile unui înger
Menit s-o protejeze
De răul care-ar fi putut
Să o atragă-n mreje.

Dar ea, pierdută-n depărtări
Privea planeta albastră

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curajul este o DECIZIE. CURAJUL este DECIZIA. Şi dacă suntem vii, suntem capabili de decizie, prin definiţie. Aşadar nu există scuze. Un alt lucru foarte interesant este că suntem cei mai singuri oameni în lume atunci când facem ceva CURAJOS. Însă, în următoarea clipă, întreaga lume vrea să ni se alăture. Singurul moment în care nu trebuie să fii curajos este atunci când îţi pui viaţa în pericol. Atunci nu mai e curaj, e prostie. Soldaţii sunt antrenaţi în primul rând SĂ NU MOARĂ. Dar, în orice lucruri care îţi provoacă teamă, întotdeauna vei avea CURAJUL la dispoziţie. Ştii care este diferenţa dintre destin şi soartă? Destinul este ceea ce ţi se întâmplă în urma acţiunilor tale. Soarta este ce ţi se întâmplă fără să poţi face nimic. Se poate discuta mult despre cât de mult e destin şi cât e soartă în viaţa unei persoane. Puţini curajoşi ar putea spune că e numai destin. Dacă se întâmplă, de exemplu, să vină o inundaţie şi să îţi ia casa, zici că asta e soarta. Dar dacă te-ai fi gândit că stai lângă un râu şi că, dacă o să plouă mult, poate iese râul din matcă şi nu sunt suficiente măsuri de protecţie (diguri, etc...), atunci, POATE ţi-ai fi putut lua soarta în propriile mâini. Dacă ai fi ştiut!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Braţe de sare

liftul nu coboară de două ori
el are programul trasat pe o fişă îngălbenită
cetăţenii înscrişi pentru audienţa de săptămâna aceasta
refuză să treacă prin sită isteriile zilnice
ei vor ca pământul intrat peste noapte
în creierele bolnavilor de la psihiatrie
să fie retrocedat întregului neam
sunt parcele rupte din dreptul poporului
cu răbdare de fier
nu poţi năvăli peste medicii cu halatele
primite pe inventar
să contaminezi instrumentele refolosite

există un sistem de protecţie
pentru întregul personal
cuprins de vraja măririlor salariale

asistenţii din schimbul de noapte
împart perfuziile cu trimişii la morgă
semn că minele de sare deschid porţile

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu din Cutia cu nervi de oţel (2012)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O greşeală mare pe care părinţii o fac este supra protejarea. Intenţiile lor sunt bune, însă şi drumul spre iad e pavat cu intenţii bune. Ei îşi iubesc copii şi vor să le uşureze cât mai mult misiunea. Însă ce se întâmplă dacă creşti un câine sau o pisică în casă, îl hrăneşti numai cu mâncare de la magazin, îl dezmierzi şi apoi într-o zi îl pierzi şi animalul rămâne singur. Cu toate simţurile atrofiate, nu ştie să îşi procure singur hrana, nu se poate apăra de alte animale pentru că nu s-a bătut în viaţa lui, simte că lumea e prea mare şi are un singur destin. Cel de victimă. La fel e şi cu oamenii astăzi. Priveşte o clipă în jur. Uită-te la televizor, uită-te la vecinii tăi. E plin de victime. Guvernul e de vină. Soarta e de vină. Nu am noroc în viaţă. Am fost păcălit. România e o ţară de rahat. Nimeni nu mă ajută etc, etc, etc. E plin de oameni care se văd ca nişte suflete nevinovate prinse într-o lume mare şi rea. Toate astea pleacă de la părinţi. Pentru că în loc să îşi educe copii să lupte în viaţă, să ştie că orice problemă apare, există soluţii chiar dacă de multe ori nu sunt soluţii instant sau uşoare, în loc să îi crească în spiritul "ce semeni, aduni" şi "viaţa e o luptă", părinţii de multe ori, fără să vrea, le taie creanga de sub picioare propriilor copii.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascult

Ascult copacii – şi ei spun:
"Stai drept, dar înclină-te.
Fii tolerant şi flexibil.
Fii cinstit cu tine.
Stai singur, dar stai şi cu alţii.
Fii curajos.
Fii răbdător.
Cu timpul, vei creşte."

Ascult vântul – şi el spune:
" Respiră.
Ai grijă de tine –
de trup, de minte şi de spirit.
Fă-ţi timp.
Fii liniştit.
Ascultă-ţi inima.
Iartă."

Ascult soarele – şi el spune:
" Hrăneşte-i pe cei din jurul tău.

[...] Citeşte tot

poezie de Charles Roper, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune universală

Tată a toate! Adorat
În orice loc, mereu, mereu,
De înţelept, de ignorant,
Iehova, Zeus, Dumnezeu!

Cauză Primă, drag străbun
Ce minţii mele pui hotar
Vreau doar să ştiu că Tu eşti bun
Iar eu sunt orb şi n-am habar.

Dar chiar şi-n beznă tu ai vrut
Să văd ce-i rău şi ce e bine
Şi Trupu-n Soartă l-ai ţesut
Însă Voinţa mă susţine.

Şi ce-mi dictează Conştiinţa
Eu fac sau mă feresc a face
De Iad îmi protejez fiinţa
Şi caut Raiul care-mi place.

[...] Citeşte tot

poezie de Alexander Pope, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şerban: Deci, ce am, domnişoară?
Stela: Nu vă speriaţi, nimic grav... Am să vă prescriu o reţetă, însă ceea ce urmează va fi, probabil, mai dificil de acceptat pentru dumneavoastră, pentru că recomandarea mea ar fi să renunţaţi cât mai curând la această meserie pe care o practicaţi acum.
Şerban: Poftim?! Cum aşa?! Adică nu mai pot fi body-guard în continuare?
Stela: Nu! În nici un caz.
Şerban: Bine, dar... Nu se poate! Sunteţi sigură?
Stela: Domnule drag, dumneavoastră mi-aţi solicitat această consultaţie, iar eu mi-am spus părerea. Desigur, dacă nu sunteţi mulţumit de recomandarea pe care v-am făcut-o, puteţi merge să consultaţi şi alţi medici, doar nu este interzis.
Şerban: Ah, nu, domnişoară...
Stela: Deci, v-am spus: N-ar fi în interesul dumneavoastră să continuaţi să exercitaţi această meserie şi ar fi bine să renunţaţi de îndată după 27 iunie, după ce vă expiră contractul semnat cu Institutul, pen-tru a mă păzi pe mine. Sper că nu va trebui să înfruntaţi pe nimeni până atunci.
Şerban: Să înţeleg că treaba asta este serioasă.
Stela: Chiar foarte serioasă!
Şerban: Şi eu, care credeam că sunt doar nişte dureri trecătoare, pe care le pot ignora.
Stela: Ar însemna să vă ignoraţi sănătatea; sunteţi încă foarte tânăr, aveţi toată viaţa înainte, n-aveţi motive să riscaţi atât. N-aţi consultat un alt medic până acum?
Şerban: Nu, n-am considerat necesar... Dar dacă nu body-guard, atunci ce; ce altceva aş putea face? Ce altceva aş putea fi? Cum mi-aş putea câştiga existenţa?! N-am suficiente cunoştinţe, ca dumneavoastră, n-am studii superioare, ca să-mi pot găsi altceva de lucru.
Stela: Sunt sigură că se va găsi totuşi ceva, ceva care să vă cores-pundă; în condiţiile actuale, ceva care să nu vă solicite prea mult efort fizic şi bineînţeles, va trebui să evitaţi meserii dure, riscante, periculoase; va trebui să vă protejaţi. Vă puteţi continua studiile; nici asta nu e interzis. Şi ar fi de preferat să vă găsiţi ceva de lucru la bi-rou, sau pe computer; repet, fără efort fizic.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa bate arta

Mă plimb în centrul urbei, agale,
ecoul paşilor trezeşte, vremuri de neuitare.
E zarvă mare-n colectiv, bărbaţii se agită
întruna umblă, merg şi vin,
căci nu e vreme multă şi vor să aibă în ajun
arenă de dispută.
Se şlefuiesc popicele de zor, rama şi zona de lansare,
se pune mantă nouă şi bilele marcate,
trec din mână-n mână, se vor omologate.
Echipe multe se înscriu şi toţi cu-nfrigurare,
Aşteaptă să sosească măreaţa sărbătoare.
Se aude clopotul voios, bătând a dezlegare
la festivalul vinului gustos pornit pe prima floare.
"Pe-o vadră" strigă-n gura mare un căpitan fălos,
"să fie", că echipa-i mare şi gâtul secetos.
"Hristos a înviat!","Adevărat a înviat",
răspunde-n cor suflarea celor
scăpaţi din groaza unui război cumplit,
adulmecând plăcerea unui moment tihnit.
Se uită toate, nevoi, necazuri, sunt numai bucurii,

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbătesc

E hărăzit într-un etern cuceritor
Capabil de-adieri încântătoare;
De-a ţine-n braţe firicel de floare
Sau de-a zdrobi duşman, biruitor.

E suflet oare sau e-un tot cu trup
De armăsar, asiduu nărăvaş.
E-o minte abilă ce ideile-i erup
Şi-l face trubadur dintr-un arcaş...

E-apărător de teritorii, chiar şi cade
Răpus de-amor pentr-o iubită castă
Ce-o ia să-şi facă darul de nevastă
Sau moare-n pas de marş printre parade.

Nu-l dor rigolele din frunte,
Nici şanţurile adânci de pe obraji...
Îşi strânge maxilar ce şi-l ascute-n gaj
De îndârjire sau săruturi multe, multe.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!