existenţă şi televiziune

Care e cheia succesului? Nu există o reţetă. Cheia succesului e aia de mă întoarce tot timpul la origini – da, sunt un băiat din cartierul Militari, care visam să apar şi eu la televizor, care visam şi eu să fiu aplaudat pe o scenă. Nu e voie să uiţi asta niciodată.

George Ivaşcu în Ziarul Metropolis (octombrie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realitate si foc

Realitatea e la televizor
În fiecare zi,
La oră fixă.
Ştirile vin
Precum o avalanşă de zăpadă
În deşert.
Avem multe cazuri,
Oamenii mor,
Vaccinul e...
Subiect universal.
În faţa focului
Jur că nu există oglinzi,
Dacă tu ai avea un singur chibrit,
Ce inimă ai aprinde?

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reporterul: Bună ziua, sunt de la un post de televiziune. Aş vrea doar să vă solicit o opinie. Sunteţi pentru democraţie sau pentru dictatură?
Primul şi al doilea (evident, bine dispuşi): Da, într-adevar, aveţi dreptate!
Reporterul: Într-adevăr, ce?
Primul: De ce se spune, domnu', că s-a schimbat salamul cu soia? Păi dumneata ai mâncat parizer din ăsta nou? Că-i mai rău decât salamul ăla de ni-l dădeau odată! De ce minte, domnule?
Al doilea: Adică, mă rog, poate că e bine că ne minte... că trebuie să vândă şi ei marfa, da... aoleu, ce se întâmplă cu stomacul meu, după ce mănânc porcăria aia...
Primul: Dar şi cu-al meu! Şi dacă mă apucă în oraş... ce mă fac? Că toaletele, adică veceurile, noa, cum să spun... costă scump. Că au privatizat ăştia până şi privata.
Reporterul: Credeţi ca mai suntem ascultaţi?
Al doilea: Pentru noi e la fel ca şi până acum! Nu ne ascultă nici dracu', nici tac-su.
Primul: Ba, dracul ne ascultă! Noi vorbim, noi auzim... Ba ne mai aude cârciurmaru'... care râde când ne-aude ca proasta-n târg.
Reporterul: Securitate? Mai există securitatea!?
Al doilea: Nu mai există, domnule...
Primul: Păi, ia ieşi dumneata după ora 9 seara... Ia să vezi cum te atacă derbedeii!
Reporterul: Bine, m-am lamurit! Eu vă mulţumesc pentru participare...
Primul: Să fiţi sănătos...
Al doilea: Şi să ne sunaţi, să ne spuneţi când ne daţi la televizor...
Primul: Că avem mobil... 074...
Al doilea: Ha! Ha! Ha. Că l-o uitat un zăpăcit la birt. Nu-i al nostru, că-i a lui... Da' sunaţi-ne, că auzim...

replici din Unda veselă, sceneta "Opinii, opinii" de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limbajul folosit în TV este destul de restrictiv. În plus, ceea ce telespectatorii nu observă este că în televiziune nu există descrieri. Nu e nevoie să faci asta, deoarece există camera de luat vederi care o face pentru tine. Pe lângă acest lucru, programele TV sunt limitate: jumătate de oră, o oră. Asta reprezintă destul de puţin.

citat din Simon Toyne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne urmărim propriile ambiţii cu egoism şi apoi ne plângem de lipsa de altruism a lumii. Îi respingem pe oamenii care nu ne plac şi pe care nu îi considerăm suficient de frumoşi, atrăgători, cu statut social dar plângem că lumea e rea şi lipsită de iubire pentru noi când defapt suntem trataţi exact cum îi tratăm noi pe cei care ar avea nevoie de aceleaşi lucruri ca şi noi: iubire, atenţie, grijă. Ne plângem de lipsa de cultură din mass media în timp ce măsurătorile arată clar audienţele cele mai mari exact pe incultura de care ne plângem cu atâta ipocrizie. Lumea se schimbă foarte uşor când te schimbi tu. Arată tu altruism, iubeşte-i pe cei care nu au parte de iubire, aruncă televizorul pe geam şi ai grijă ce cumperi şi cui acorzi atenţia ta. Răul pe care tu îl percepi în lume nu ar exista dacă nu l-ai hrăni chiar tu. Când începi schimbarea?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inducerea-n eroare

Limbaju-a devenit cameleon,
Căci nu mai are nicio relevanţă;
E doar schimbare de culoare sau de ton...
Minciună ascunsă de perfid, cu eleganţă.

Ce-auzi nu e nimic adevărat,
Căci nu cel ce declară are dreptate;
Răstălmăcirea-i drept cu atestat...
Simţurile-s "false"... cu serenitate.

În ţara falei nude, e tot de-avalma;
Imaginea-i ciuntită după vrere,
La spus, pe gură ţi se pune palma...
Realul e mistificat, tristu-i plăcere.

Ce zici, ce scrii, gândirea, sunt prostii,
Nici nu ai drept de-a fi, o existenţă;
Sunt găşti, partide, haite, seminţii...
Tu să dispari, n-ai dreptul la prezenţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desuetudine

În timp ce staţiile de emisie
îşi prostituează frecvenţele
pe trotuarul eterului supra-aglomerat
iar cablurile de televiziune, telefonie şi internet
înnoadă singurătăţile,

desueta cutie poştală
aşteaptă şi acum
o scrisoare de dragoste
chiar din partea lui Dumnezeu,
din ale cărei promisiuni
să-ţi hrăneşti
partea vie rămasă din tine
când nu mai ai loc pe lume
de-atâţia oameni care nu există.

poezie de Traian Călin Uba din Şi totuşi, rodim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obrăzniciile, necuviinţa, proasta creştere, grosolăniile (care proliferează în televiziuni) trebuie combătute în direct, nu doar "de pe margine", prin articole în gazete (a căror audienţă e, fatalmente, mult mai mică). Există şansa ca unele urechi să audă şi să înceapă să vadă mai limpede lucrurile. Deci, pentru cineva care vrea să fie activ, nu doar să se văicărească steril la o cafea cu amicii ("stăm prost, monşer!"), asta e linia.

citat din George Pruteanu (februarie 2004)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Editorul

Astăzi pentru o clipă m-am îndoit de mine,
De valoarea mea artistică
Dar am înţeles că vina nu-mi aparţine
Este vina unui editor ce se-mbracă în straie de clerici
Şi poate spune ce vrea oricui
Căci mai nou e promovat la televiziune
Deci cu stupoare am căutat isbn-ul cărţii mele de debut
S-o pot reedita
Dar surpriza a fost şi mai mare că nu exista nici autorul, nici titlu, nici editura... la Biblioteca Naţionala Română
Într-un cuvânt am murit înainte să exist...
Aşa că voi reedita, scuze voi edita o nouă carte
Pentru a renaşte din propria cenuşă
Şi a mă mândri cu opera mea de debut, stângace dar sinceră
Morala e: Astfel fac unii averi pe spatele proştilor ca noi...
Că nu sunt singura
Mă rog, cine se simte să mă contacteze în privat cu explicaţii Ca sa nu le cer eu prin plângeri.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă lăbuţa (vei da şi boticul)

Cri, dă-mi mânuţa şi fii atentă:
e toamna arborescentă
şi nori în amestec cu stele
curg peste autoturismele de pe şosele.
prin toamnă priveşti ca prin rigla de plastic
din clasa-ntâia: fantastic
se vedea-nvăţătoarea ocolită de curcubeu.

trăim într-un televizor color
cu sonorul dat încetişor...
în culori peruzea, lila, ecosez
zâmbim obraz lângă obraz, împreună
ca Frank Sinatra şi Joan Baez
sau ca doi hamsteri sub un clar de lună.
Cri a mea, Cri
cu tâmplele sidefii.
mi-au cam ieşit fumurile de celebritate din cap
şi viaţa literară mi se pare mai departe decât insulele Malvine
şi fâşneţele de pe stradă mi se par pure obiecte estetice...
nu îmi mai decupez cronicile din reviste,

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă îţi este suficientă doar cultura de tip tabloid – vorbăria de la televizor, filmele fără conţinut de idei, cărţile instant, vieţile dispensabile –, ai la dispoziţie o alimentaţie constantă, servită zilnic, a existenţei lipsite de gândire. Însă dacă doreşti mai mult, trebuie să cauţi mai stăruitor... Schimburile de idei reprezintă un bun de valoare, chiar dacă nu sunt listate la bursa de pe Wall Street... Viaţa examinată este o viaţă mai bună şi ne stă în putere să ajungem la ea. Încercaţi Platon, nu Prozac!

Lou Marinoff în Înghite Platon, nu Prozac! (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine moare

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoţii,
acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,
oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;

[...] Citeşte tot

poezie de Martha Medeiros
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecourile evenimentului se făceau simţite de abia acum, după transmisiunea în direct de la televizor a oficializării misiunii; membrii echipajului erau cu uşurinţă recunoscuţi pe stradă sau pe oriunde mergeau, de persoane pe care ei nu le întâlniseră niciodată. Poate că până atunci oamenii nu-şi dăduseră seama de importanţa evenimentului, mai ales că nu se vorbise deloc despre misiune, despre echipaj, despre nava albastră. Nimeni nu ştia despre existenţa "Pacifis"-ului, cu excepţia celor trei tineri constructori, a părinţilor lor, a directorului, a profesorului Manea şi a altor câteva persoane influente din Institut, nu prea multe.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio! La Bucureşti

un timp am fost atât de apropiaţi amândoi
încât îmi aminteam episoade din copilăria ta
şi visam visele tale
şi când tu îţi mâncai curcubeul la lactobarul de lângă scala
eu schimbam feţe - feţe...
un timp am fost atât de fericiţi amândoi
încât stăteam la facultate în aceeaşi bancă
şi fondul de ten de pe fruntea ta mi se părea mai important pentru omenire
decât marile descoperiri geografice.
şi apoi treceam dizolvând în culoarea de televizor în culori a umbrelei
magazinele cu frapé-uri, furouri şi doftorii din pasaj
cei o sută cinci zeci şi patru de centimetri ai tăi
măturau asfaltul în faţa noastră
şi spintecau cu lanternele întunericul bulevardului
în dreptul teatrului foarte mic
şi îţi cărau în memeorie alte glasuri, alte încăperi...

dar s-a sfârşit, s-a sfârşit! de-acuma cu care amant
te mai împleticeşti pe sub stele, pe sub bolovanii de diamant?
de-acum patina timpului aproape-a virat

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legile electorale şi de înfiinţare a partidelor politice au fost eleborate, în aşa măsură, încât să descurajeze creearea unor noi formaţiuni politice redutabile, sobre, şi popularizarea unor personalităţi creative româneşti capabile să conducă moral şi profesionist Statul Român. Există un control aproape total asupra mass-media şi o avalaşă de evenimente submediocre care fac agenda zilnică a cetăţenilor. Specialiştii/analiştii în dezinformare şi manipulare masivă a electoratului roiesc, şi îşi schimbă reciproc rolurile la toate televiziunile naţionale "independente". Este nevoie, în perspectiva apropiată, la o reactivare consistentă a societăţii civile democratice.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-ale tranziţiei sau Treptele integrării - IV

Cel mai realizat, pe toate planurile,
pare a fi doctorul Faust.
După ce i s-a decernat premiul Nobel,
numele său ilustru figurează în vitrinele tuturor librăriilor
şi în mai toate publicaţiile.
Guvernele nu au cum să nu ia în considerare
opiniile sale,
mai ales când presa scrisă publică ştiri senzaţionale
despre iminenta sosire a lui Godot,
care panichează comunitatea
şi scindează societatea: pro şi contra Godot,
în timp ce autorităţile devin neputincioase.
În aceste momente critice,
doctorul Faust este invitat la toate posturile de televiziune.
Doct, nuanţat,
prestigiosul cărturar explică – pe un ton cald şi cuceritor –
că societatea are mare nevoie, desigur, de sărbătorile purificatoare
ale naşterii şi învierii lui Godot,
că Godot constituie, desigur, unul dintre cele mai frumoase mituri
ale omenirii,

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Călin Uba din Şi totuşi, rodim
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna, frumoasă, galbenă şi strălucitoare pe cerul nocturn al Terrei. Acum, atât de aproape, îşi arăta suprafaţa cicatrizată, plină de urmele lăsate de loviturile primite de-a lungul existenţei sale. Înconjurând-o, puteau vedea clar şi faţa nevăzută a Lunii de pe Pământ; desigur, era de mult cunoscută, nu mai avea secrete, fusese studiată amănunţit... Şi totuşi, celor şapte tineri li se părea deosebită; nu ei o studiaseră până în acel moment. Tot ce ştiau despre ea, ştiau din cărţi, programe pe computer, emisiuni de televiziune (documentare ştiinţifice) şi alte materiale de specialitate. O văzuseră şi cu luneta, cu telescopul, cu alte aparate astronomice, dar acum o vedeau cu ochiul liber şi erau atât de aproape de ea...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există nicio exagerare în a spune că România a trecut, în toamna anului 2014, printr-un şir de scandaluri politice pe care campania electorală le-a făcut să se vadă în tot derizoriul lor. De la certurile ritualice, televizate, dintre fostul preşedinte şi premier şi până la pericolul real ca o putere coruptă să-şi adapteze legislaţia pentru a-şi menţine poziţia, tot acest şir de nereguli semnala că ne aflăm într-un moment-limită. Lucrurile nu erau ireversibile, însă dacă în câteva zile, câte mai rămăseseră până la scrutinul final, oamenii nu înţelegeau că se ajunsese într-un punct critic, democraţia ar fi intrat într-o zonă minată de pericolul feudalizării şi al mutărilor discreţionare. Era esenţial ca oamenii să iasă la vot.

Klaus Iohannis în Primul pas (mai 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

■Al Treilea Război Mondial nu trebuie să existe!■
Marile Corporaţii, neoficial, au luat locul Statelor pretins democratice. Ele pot declanşa cea de-a treia conflagraţie mondială, bazându-se pe războiul din Ucraina, pe înalta tehnologie militară spaţială şi pe trădarea unor părţi din administraţiile statelor adversare, corupte de ele de-a lungul timpului. Desigur, în această ultimă situaţie nu pot exista certitudini pentru că decidenţii corupţi, militari şi civili, pot fi eliminaţi total de către diviziile puterii politice, specializate.
Atunci când o mare putere militară nucleară constată că a suferit imense pierderi umane şi materiale pe teritoriul său, va recurge, ca ultimă soluţie, la atacurile cu rachetele balistice nucleare strategice în punctele cheie teritoriale ale celorlalte mari puteri.
Urmează răspunsul cataclismic nuclear, similar asupra inamicului.
Nu poate exista decât un singur efect devastator, satanic: dispariţia Vieţii pe Terra.
Forţele corporatiste, unele mari state, media, televiziunile folosesc dezinformarea, diversiunea, intoxicarea la nivelul întregii opinii publice mondiale. Are loc o degradare morală a fiinţei umane, fără precedent în istoria Umanităţii.
Pacea prin Diplomaţie!"■
☆Adrian Ibiş

Sursa imagine: impact. ro

Adrian Ibiş în Cartea "Intelligence. Studii de securitate", Editura Pansofia, Bucureşti
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cameră de hotel, etajul al 12-lea

Azi dimineaţă am urmărit
un elicopter învârtindu-se ca o insectă rănită
în jurul Empire State Building-ului, acel
burghiu de dentist enorm, pentru a ateriza apoi
pe-acoperişul de pe clădirea zgârâie nori a PanAm-ului.
Acum, din ţinuturi străine,
soseşte miezul nopţii. Întunericul lui vulgar
este împuşcat de milioane de ferestre luminate, toate
la înălţime şi de partea cealaltă.

Dar miezul nopţii nu este
atât de uşor de învins. Întins pe pat, între
un aparat de radio şi un televizor,
aud convulsii războinice vibrând prin
viroagele şi canioanele sclipitoare-ale marelui oraş –
maşini de poliţie şi ambulanţe în plin iureş
spre oasele rupte, spre ţipetele guturale
din apartamente fără apă caldă, spre glazura
de sânge de pe trotuare.

[...] Citeşte tot

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!