existenţă şi violenţă

Când nu există limite ale producţiei, ale descoperirilor ştiinţifice, oamenii continuă să producă lucruri precum bomba cu hidrogen, bomba cu neutroni. Există un fel de bumerang pentru a opri producerea acestor bombe. Agresivitatea care a luat naştere din progresul ştiinţific a mers prea departe.

citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem lumea. Lumea este tu şi cu mine, lumea nu este separată de tine şi de mine. Noi am creat această lume - lumea violentă, lumea războaielor, lumea diviziunilor religioase, sexului, a anxietăţii, a lipsei totale de comunicare dintre noi, cu nici un simţ al compasiunii, sau al consideraţiei pentru un altul. Oriunde ai merge, în orice ţară din această lume fiinţele umane, adică tu şi ceilalţi, suferiţi. Suntem anxioşi, suntem nesiguri, nu ştim ce urmează să se întâmple. Totul a devenit nesigur. Peste tot prin lume noi ca fiinţe umane suntem îndurerate, speriate, anxioase, violente, nesigure pe tot, instabile. Există o relaţie comună între noi toţi. Noi suntem lumea în esenţă, practic şi în mod fundamental. Lumea este tu şi tu eşti lumea. Realizând asta într-un mod fundamental, profund, nu într-un mod romantic, nu într-un mod intelectual vom înţelege că problema noastră este de fapt o problemă globală. Nu este problema mea sau problema ta personală, este o problemă umană.

citat celebru din Krishnamurti
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neavând nici o îndoială asupra a ceea ce mulţimea crede că e adevăr sau eroare şi posedând pe de altă parte noţiunea clară a forţei sale, mulţimea este în acelaşi timp autoritară şi intolerantă... Mulţimile respectă forţa şi sunt puţin impresionante de bunătate, interpretată uşor ca o formă a slăbiciunii. Ceea ce mulţimea cere eroilor săi este forţa şi chiar violenţa. Vrea să fie dominată şi subjugată şi se teme de stăpânul său... De fapt, mulţimile au instincte conservatoare ireductibile şi ca toţi primitivii, un respect fetişist faţă de tradiţii, o groază inconştientă de noutăţile capabile de a le modifica condiţiile de existenţă.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când în viaţa trupului nostru pătrunde o dezordine gravă, natura, printr-o violentă intensificare a procesului vital, face uz de toate forţele pentru vindecare: aşa se produce febra, care este simptom de îmbolnăvire şi totodată încercare de vindecare. - Ceea ce este pentru boală febra este pentru voinţa ce se afirmă această întreagă lume: ea este vizibilitatea afirmării; iar prin faptul că aduce la expresia sa deplină, cea mai înspăimântătoare, tot răul moral şi tot răul fizic, care sunt consecinţa sa necesară, ea ţine în faţa voinţei derutate o oglindă a propriei sale strădanii, vinovate de toată durerea existenţei, dacă ar vrea să ajungă la deplina cunoaştere de sine şi prin ea la schimbarea de direcţie, la întoarcere, la eliberare.

Paul Deussen în Elementele metafizicii (noiembrie 2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abia atunci când ţi se aşează un ţânţar pe testicule, realizezi că există întotdeauna o soluţie pentru fiecare problemă, fără a utiliza violenţa.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potrivit înţelegerii mele, omul, aşa cum a trăit până acum, are nevoie de un război la fiecare 10, 12 ani. El acumulează atâta manie, atâta furie, atâta violenţă, încât nimic altceva decât un război nu le poate elibera. Aşa au avut loc războaie după războaie... Există între ele un interval liniştit de 10 până la 15 ani. Acest interval este un fel de relaxare. Dar începi din nou să acumulezi aceeaşi ură, aceeaşi violenţă, pentru că este vorba despre aceeaşi psihologie. Iar omul este la bază un vânător, nu este prin natura sa un vegetarian. Mai întâi a devenit vânător şi vreme de mii de ani a fost doar mâncător de carne, iar canibalismul a prelevat pretutindeni. Era perfect etic să mănânci oameni aparţinând tribului duşman cu care te luptai. Acest lucru s-a impregnat în conştiinţa umanităţii.

citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate creaturile care sunt conştiente, respiră, există, trăiesc, nu trebuie ucise, nici tratate cu violenţă, abuzate, chinuite. Acesta este legea pură şi neschimbătoare.

în Sutrakritanga
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul nu este singura formă de violenţă aplicată asupra oamenilor prin intermediul aranjamentelor sociale inadecvate. Există, de asemenea, foamea, sărăcia şi neajunsurile. Utilizarea banilor şi crearea datoriilor favorizează nesiguranţa economică, care perpetuează criminalitatea, fărădelegea şi resentimentul. Proclamaţiile pe hârtie şi tratatele nu modifică neajunsurile şi insecuritatea, iar naţionalismul tinde doar să propage separarea între naţiuni şi între oamenii lumii.

citat din Jacque Fresco
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Societatea umană poate să existe sau nu dacă populaţia umană va fi educată, ca să existe întotdeauna loc pentru comportamentul natural al fiinţei umane. Vedem o creştere a violenţei şi a fricii din cauza utilizării în exces a calculatorului.

citat din Florian Tudose
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine face apel la lege împotriva colegilor săi este fie un prost, fie un laş. Cine nu poate avea grijă de el însuşi, fără protecţia poliţiei este un laş. Este trădare să vorbeşti despre un infractor, chiar dacă acela a savârşit o infracţiune împotriva ta, deoarece nu există prejudiciu în violenţă. Este mişelesc şi nevrednic să trădezi un om pe care l-ai agresat pentru că, dacă el se recuperează, trebuie să te aştepti în mod absolut natural să se răzbune pe tine.

în Omerta: codul tăcerii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri pentru întregirea mea

Azi-noapte-am încercat să mă-ntregesc
Cu focurile globului ceresc!...
Dar teama de-a rămâne tot ce sunt
A sugrumat în mine orice-avânt -
Şi-azi-noapte n-am putut schimba nimic
Din existenţa mea de mozaic!...

Azi-noapte-am fost învins -
E-adevărat!...
Învinsul, insă, n-a capitulat!...
Dar cum mi-am pus în gând să mă-ntregesc,
Întâmple-se orice s-ar întâmpla,
La noapte -
Cea din urmă noapte-a mea -
Voi fi eroul unui "fapt divers" banal,
De care numele-am să-mi leg,
Ca şi defunctul meu coleg,
Sărmanul Gérard de Nerval!...

Şi-atunci,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vechile pasiuni nu mor niciodată, chiar dacă o perioadă nu se manifestă, ele încă există în interiorul sufletului, ard mocnit, până în momentul în care vor erupe violent, asemenea unui vulcan şi tot vor reuşi să răzbească, ieşind victorioase la suprafaţă.

aforism de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi se întâmplă uneori, când sunt singur acasă, să încep a auzi deodată tic-tacul ceasornicului. A fost mereu lângă mine şi a bătut desigur mereu, dar, din neatenţie sau din obişnuinţă, nu l-am auzit. Se pierdea, odată cu multe alte zgomote mărunte şi vechi, într-un fel de tăcere, care suprimă rumoarea lucrurilor ce te înconjoară. Din această nemişcare, se desprinde brusc bătaia dinţată a ceasornicului, cu o violenţă şi cu o energie pe care nu i-o bănuiam. Tic-tacul loveşte scurt, în bătăi retezate, ca nişte pumni mici de metal. Nu mai este un ceas, este o mitralieră. Zgomotul lui acoperă totul, umple odaia, ciocăneşte nervii. Îl ascund în dulap – răzbate şi de acolo. Îl înăbuş sub pernă – sunetul continuă, depărtat şi vehement. Nu există alt leac decât resemnarea. Trebuie să aştept. După câtva timp, nu ştiu prin ce miracol, atacul încetează, roţile se liniştesc, secundarul se îmblânzeşte. Nu se mai aude nimic: tic-tacul a reintrat în tăcerea generală a casei, s-a topit în vacarmul insensibil al tuturor obiectelor.

Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Habar n-au că Puterea stă de vorbă numai cu Puterea. Că simt nevoia să se întâlnească din când în când, să bea şi să ia masa împreună, să asiste la marile petreceri, girându-le astfel cu prestigiul lor, să întreţină iluzia că lumea luxului şi a strălucirii e accesibilă tuturor celor care au destul curaj pentru a nu renunţa; să evite războaie atunci când ele nu sunt profitabile, să încurajeze agresivitatea între ţări sau companii atunci când simt că aşa ar obţine mai multă putere şi mai mulţi bani; să se prefacă fericiţi, chiar dacă sunt prizonierii propriului succes; să facă tot posibilul să-şi mărească bogăţia şi influenţa, chiar dacă sunt deja enorme: fiindcă orgoliul Superclasei este să concureze cu sine şi să vadă cine ajunge în vârful vârfului. A înţeles că, orice ar crede lumea, puterea înseamnă sclavia cea mai neagră. Când ajungi aici, nu mai vrei să ieşi. Totdeauna există un pisc de cucerit. Totdeauna există un concurent de învins sau de depăşit.

Paulo Coelho în Învingătorul este întotdeauna singur
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare popas pe Aixa s-a soldat cu durere şi moarte pentru pădurea ei şi nicio satisfacţie nu a venit să compenseze deficitul. Nu există justiţie care să recomande supunerea la violenţă. Dacă nonagresiunea este definitorie pentru viaţa de pe planeta aceasta, riposta rămâne un drept inalienabil. Aixa înţelege să-l folosească, iar eu sunt o armă din panoplia ei.

Horia Aramă în Verde Aixa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respirări V

Etica, morala, adică starea de conştiinţă a păcatului, a erorii, provin din depărtarea cosmică, la om, dintre gură şi hrană. Această departare cosmică la om dintre gură şi hrană izoleaza omul de cosmos, îl însingurează şi-l individualizează, îi creeaza bunul simţ şi acceptarea de către el a lui însuşi, ca atare.(...)

Piatra nu este nici morala, nici imorală. Piatra nu poate să aibă păcate. Ea nu poate fi nici cinstită, nici necinstită. Gura pietrei este hrana pietrei. În cazul pietrei nu există nici o demarcaţie între gura şi hrană. Ea manâncă fiindu-şi sieşi de mâncare.

În cazul copacului, gura copacului (rădăcina) este lipită de hrana lui (pământul). Nici in cazul copacului nu putem vorbi despre un copac moral sau nu, despre un copac vinovat sau nevinovat.
În cazul ierbivorelor, gura este despărţită de hrana numai prin anotimp, iar în cazul carnivorelor, leul spre exemplu, distanţa dintre gura şi hrană este scurtată prin alergare, fuga, vanatoare. Impresia este de măreţie, de forţa, de cruzime, dar nu de imoralitate, de păcat.

Distanţa între gură şi hrana la om este cosmică. Omul are multiple guri concrete şi abstracte. Ochii lui, urechile lui, nările lui, creierul lui chiar sunt guri înfometate de felurite feluri de hrană, concretă sau abstractă. Distanţa enorma la om între gură şi hrană constituie febleţea sa, delicateţea sa, individualizarea sa, sentimentul erorii sale.
Iată cu câtă violenţă este resimţită această distanţă într-un mi

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indisciplină

Bătrână, urâtă şi rea, moartea mai vine pe seară,
Ea şopoteşte basme despre lumină, iubire, mincinoasă, haină,
Există un burete cu care să ştergem trecutul? Ioc. Iocnapathan.
Copiii violenţei nasc violenţă. Întunericul urmează verii. Canopus.
Ne rotim pe aceleaşi cercuri, cercul scoate limba, unii râd.
Pacientul se numeşte Jason. Iona habar nu are de ce.
Tryptizol, ce-i aia, maică? Nimeni nu cunoaşte cauzele crizei.
Crimă perfectă. Mâna mea e un trup de flori.
Nisip dureros mă îngroapă. Pădurile bogate au ars mocnit
În fiecare. Axa lumii şuieră. Aşteptaţi un nou continent?
Pentru ce? Păsări pe dune, caii pe ţărm, totul a secat
Până la diamant.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţia este un proces imperfect şi adesea violent. O bătălie între ceea ce există şi ceea ce urmează să se nască. În miezul acestor dureri ale facerii, moralitatea îşi pierde semnificaţia. Problematica luptei dintre bine şi rău se reduce la o singură întrebare: supravieţuire sau extincţie?!

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mihai Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Augustus Hill: Deci, ce am învăţat? Care e lecţia pentru astăzi? Pentru toate acele zile nesfârşite şi nopţi fără linişte în Oz? Că moralitatea este trecătoare? Că virtutea nu poate exista in absenţa violenţei? Că a fi cinstit este un defect? Că a dărui şi a primi iubire ne înjoseşte şi în acelaşi timp ne înnobilează? Că Dumnezeu sau Allah sau Iehova are răspunsuri pentru întrebările pe care nu avem curajul să le punem? Povestea e simplă: un om trăieşte în închisoare şi moare. Cum moare? Asta e uşor. "Cine-le" şi "de ce-ul" reprezintă partea complexă. Partea umană. Singura care merită să fie cunoscută... Pace.

replici din filmul serial Oz – Închisoarea federală
Adăugat de Oana Romanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie îmi este clar că nimeni pe acest pământ nu poate reuşi de unul singur în ceea ce face. Chiar dacă unul dintre noi e bogat, sănătos, fericit, cu o familie plină de iubire şi prieteni şi succes, ce va face acel om dacă iese din casa lui într-o lume plină de sărăcie, boală, suferinţă, violenţă şi depresie? Succesul nu poate exista fără ca lumea întreagă să fie un loc în care să putem convieţui în prosperitate, armonie şi fericire.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!