familie şi moarte

Copiii care cresc în familii violente prezintă probleme fizice, boli inexplicabile, sunt expuşi la accidente în casă şi în afara casei, prezintă o dezvoltare fizică mai lentă, au probleme de ordin emoţional şi mental (anxietate, sentiment de vină, frica de abandon, izolare, manie, frica de răniri şi moarte), probleme de ordin psihologic (neîncredere în sine, depresie), probleme de comportament (agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalţi, bătăi, fuga de acasă, sarcini la vârste mici, mutilare, consum de droguri şi alcool) şi cel mai adesea mari probleme şcolare.

Constantin Romanescu în ziarul Lumina, interviu (10 ianuarie 2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

De-oi muri, mormânt săpaţi-mi
Sus pe o colină –
Unde-i stepa nesfârşită,
Scumpa Ucraină.
Pe câmpiile întinse
Niprul între dealuri
Să se vadă, să se-audă
Vuietul de valuri...
Şi atunci, când o să piară
Duşmanii din ţară,
M-oi trezi şi voi ieşi eu
Din mormânt afară.
M-oi urca eu până-n ceruri,
Unde Domnul şede,
M-oi ruga... Da' pân-atuncea
În Domnul n-oi crede.
Îngropaţi-mă, sculaţi-vă,
Jugul nimiciţi-l
Şi cu-al duşmanilor sânge
Sloboda stropiţi-o.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Taras Şevcenko (25 decembrie 1845), traducere de Iurie Barjanschi
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

De sărbători

Când eşti singur,
dac-o fi să mori,
sigur o să fie
în zi de sărbători.

Toţi ce-ţi fac timpul
să treacă mai uşor,
atunci, au alte treburi,
petrec la familiile lor.

Vrei să-ţi continui viaţa,
nici gând n-ai ca să mori,
nu sta singur acasă
în zilele de sărbători!

poezie de Nicolae Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea mă nelinişteşte foarte puţin. Fiindcă suntem între prieteni, pot să vă spun că mi-e frică de un singur lucru, de eventualitatea că n-am să mor. Nu văd moartea, propria mea moarte, ca pe ceva dramatic, ci mai curând ca pe o speranţă. Mă gândesc la un personaj al lui Stevenson, un bătrân care rătăceşte prin Anglia; e foarte sărac, toţi îl dispreţuiesc, îşi bat joc de el; dar el ştie că are undeva o comoară ascunsă. Şi eu am o comoară ascunsă: moartea mea. Dacă lucrurile nu merg prea bine aici, poate că vor merge mai bine dincolo, sau poate, ceea ce ar fi preferabil, că dincolo nu e nimic. Ar fi perfect. Ar fi trist pentru mine ca, după moartea mea, să mă gândesc că pe pământ mă numeam Borges, că am publicat câteva cărţi, că proveneam dintr-o familie de militari... Prefer să uit toate acestea, aşa cum prefer să uit epoca în care mă aflam în pântecul mamei mele. Sunt cam obosit să fiu Borges, şi după moartea mea voi fi poate cineva, sau nu voi fi nimeni, în orice caz să nu mai fiu Borges.

citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculptorul

Brâncuşi îşi ciopleşte gândul
peste inima pietrei
în forme de sărut

poarta se deschide
îndrăgostiţii trec
sculptorul moare

se aşează masa tăcerii
pe scaune doar doisprezece
cei care l-au iubit
Jiul doar murmură

spiritul său se înalţă
prin coloana fără sfârşit

apoi familia împuţinată
aşezată pe şase scaune
la masa de taină
varsă lacrimi în tăcere.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (21 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândesc că Pământul aparţine unei foarte mari familii din care mulţi sunt morţi, câţiva trăiesc şi nenumăraţi alţii sunt încă nenăscuţi.

proverbe nigeriene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei singuri

eu nu
am murit
tu nu
ai murit
el ea nu
sunt dintre ai noştri –
moartea
rămâne-n familia foarte restrânsă
viaţa
fie a străinilor singuratici: eu
tu
el
ea
nu
am murit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să te resemnezi

Toţi cei care nu-s lunatici, sunt de acord cu anumite lucruri:
Că-i mai bine să fii viu decât mort,
e mai bine să fii bine hrănit decât flămând,
e mai bine să fii liber decât rob.
Mulţi oameni doresc aceste lucruri doar pentru ei şi prietenii lor;
ei sunt chiar de acord cu ideea că inamicii lor trebuie să sufere.
Aceşti oameni pot să nu aibă organ pentru ştiinţă:

Omenirea a devenit într-atât de mult o mare familie,
încât nu ne putem asigura propria prosperitate
fără a asigura şi prosperitatea tuturor celorlalţi.
Dacă vrei să fii fericit,
trebuie să te resemnezi să-i vezi şi pe alţii fericiţi.

poezie celebră de Bertrand Russell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făgadă pentru viitor...

Nu plângeţi copii,
Viitoru-i în stele,
Visători sunt cei vii,
Nemurirea-i în ele.
Astăzi, plâng morţii cruzi
Şi familii se rup,
Doar un scâncet auzi
Peste fiece trup.
Nu mai este tăgadă acum,
Faceţi tot ce puteţi,
Timpul urlă-n postum
Peste trupuri şi vieţi.
"Adevăr şi dreptate" spun toţi,
Doar minciună-i în şoapte
Şi ne-arată pe hoţi,
Ce se pierd iar în noapte.
Bunătatea-i pierdută,
Regăseşte-o de vrei
Să trăieşti ani o sută
Printre semenii mei.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (1 noiembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

în patruzeci

am murit prima oară la sfârşitul
anului cu trupele germane
pe străzile bucureştiului şi
horia sima alături de antonescu
la putere. trebuia să mor. am dus
o muncă de lămurire cu mine,
cu familia, apoi am dispărut.
am murit prima oară în trepte,
pe datorie şi m-au radiat
de la evidenţa populaţiei.

pe atunci se murea foarte mult şi
dispariţia mea nu era demnă
de a fi remarcată. am reuşit să şterg
toate urmele şi lumea a constatat
că mă evaporasem. am fost mort
cinci ani. a fost prima mea moarte,
iar pe prima o ţii minte cel mai bine.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptul la diferenţă sau, mai pretenţios spus, respectul alterităţii ar putea să fie reclamat de orice slugă a securiştilor. Admit că nu ştiu cum să mă port cu aceşti colegi de specie. Nu îndrăznesc să-i iert, pentru că, iertarea fiind un act personal, nimeni nu are dreptul să ierte în numele altora, al victimelor, în primul rând. Ar fi imoral. Nu merită să-i urâm, pentru că nu merită să cădem atât de jos. Nici să le plângem de milă nu este cazul; nu suntem la fel de sentimentali ca ei. Autorilor atâtor vagoane de delaţiuni, care au contribuit cu succes la aruncarea în închisorile politice a milioane de cetăţeni oneşti, la moartea în detenţie a sute de mii, la răspândirea fricii în toate structurile sociale, la destrămarea familiilor, la terorizarea populaţiei şi la o mulţime de ticăloşii mărunte, nu le-ar strica puţin dispreţ.

Florin Pavlovici în Tortura, pe înţelesul tuturor (2001)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Află ce iubeşti şi lasă iubirea aia să te ucidă

Noi toţi vom muri, absolut toţi. Ce circ!
Numai asta ar trebui să fie de-ajuns
pentru a fi iubire între noi, dar nu-i.
Suntem terorizaţi şi turtiţi de trivialităţi.
Ne mâncăm în noi înşine pentru nimicuri.

Da, toţi vom muri. Tu şi eu. Tu şi eu şi toţi ceilalţi.
Într-o zi va sosi, implacabil,
acel fatidic moment care ne va alunga de pe pământ.

CÂND vom muri nu e nici măcar cea mai importantă întrebare,
mai ales că odată mort nu vei mai fi pe aici încât să conteze
sau să te îngrijorezi de ceea ce-ai făcut sau n-ai făcut.

Nu, interesantă e întrebarea CUM vei muri.
De cancer? Infarct? Bubă neagră? Înecat cu un covrig?

Eu? Trag nădejde că nu mi se va deschide paraşuta.
Sau poate o prăbuşire cu avionul.
OK, nici chiar aşa, dar uneori când sunt în avion

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu existam când te-ai născut

Nu existam când te-ai născut,
Erai deja femeie când m-am născut.
Regreţi că m-am născut târziu,
Regret ca te-ai născut devreme.
Nu existam când te-ai născut,
Erai deja femeie când m-am născut.
Mi-am dorit să fi fost născuţi în aceeaşi zi,
Ne-am fi petrecut toată viaţa împreună.
Nu existai când m-am născut
Eram deja femeie când te-ai născut.
Eram atât de departe de tine,
Era atâta distanţă între noi.
Nu existai când m-am născut
Eram deja femeie când te-ai născut.
Aş fi devenit o floare îmbrăţişându-şi fluturele,
Adormind în iarba înmiresmată noapte de noapte.

Poezia a fost scrisă in jurul anului 1075, când poetul Su Shi îşi visa soţia moartă. S-a căsătorit cu ea in 1054, cand ea avea cinsprezece ani. Din nefericire, a murit 11 ani mai târziu. Anul următor, a reînmormântat-o în cimitirul familiei din ţinutul Sichuan şi a plantat câţiva pini in jurul criptei.

poezie clasică de Su Shi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga

Cred, Doamne, ca esti atoatestiutor
Ar trebui sa sti ca de foame mor,
Mor mii de oameni, ce nu mai au familie
Mii de copii, ce n-au copilarie
Căci le-au furat-o mai marii oamenirii
Doamne, ar trebui sa sti ca asta-i contra firii.

Doamne, te rog, intoarce-ti chipul spre Pământ
Fie-ti mila si tranforma-l intr-un loc mai sfant
Sa nu existe oameni rai, arme si razboaie
Daca nu, incet-incet omenirea moare

De asta, Doamne, la tine in genunchi ma pun
Si cu lacrimi in ochii toate astea-ti spun
Căci poate tu nu vezi si-n lume mult te-ncrezi
Te rog din inima lumea sa o salvezi.

Ajuta-i, Doamne, pe oamenii amarati
Ajuta-i pe oamenii de soarta batuti
Tu esti zeul mare al planetei noastre

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Vintilă
Adăugat de Marius Vintilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Protectoare pentru ajutorarea familiilor celor ce şi-au aflat moartea într-una din minele soţului înseamnă să preiei patronajul serbării în scop de binefacere, înseamnă, înainte de toate, o toaletă fastuoasă comandată la Viena, pe urmă este nevoie să comanzi tablete pentru migrene, căci, fără doar şi poate, o să aibă loc şi nişte şedinţe de comitet, iar după încheiere să dai un banchet cum scrie la carte, să-i meargă vestea şi să plesnească toţi de necaz. Fireşte, treaba asta va costa, dar va avea grijă să vorbească cu soţul ei pentru a-l convinge să încerce o sporire a preţului la cărbuni.

Jaroslav Hasek în Abecedarul umorului
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e frig de frigul

Mi-e frig de frigul celui ce-o sa plece
şi nu va mai veni-napoi, în veci,
şi haina din cuier devine rece
şi mânecile la camaşi mi-s reci.

Mi-e frig de frigul omului pe care,
Îndata ce în glorie s-a frânt,
Familia l-a dus la-nmormântare
şi l-a lasat acolo, în pamânt.

Mi-e frig de frigul lui, acum, că ploua
si-n cimitir e apa cu prisos,
În timp ce viata ne e data noua,
El zace în sicriu acolo, jos.

Mi-e frig de frigul nopţilor de iarna,
Când respirând prin viscole, postum,
Nameţii vor începe sa se-aştearna
si el, sarmanul, se preface-n scrum.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familia "P"

Mintea bărbatului - fecioară,
Mintea femeii - copt bărbat;
Una-i ca perna de uşoară,
Cealaltă, grea precum un pat.

Perna femeilor - o piatră,
Patul bărbaţilor - un sân;
Iubirea trece, moartea latră,
Perna şi patul, soţi rămân.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veronica Mars: O să stau acasă cu singurul membru întreg la minte al familiei Mars.
Keith Mars: Cu cel care mănâncă din gunoi şi îmi tot aduce păsări moarte în casă?
Veronica Mars: Chiar el.

replici din filmul serial Veronica Mars
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă în jurul arhitectului castelului din Carpaţi mai stăruie îndoieli, nu există nici una cu privire la familia care stăpânea cetăţuia. Boierii Gorj stăpâneau ţinutul din vremi imemoriale. Au fost amestecaţi în toate războaiele care au însângerat provinciile transilvane, au luptat împotriva ungurilor, a saşilor, a secuilor; numele lor figurează în cântecele şi doinele, unde se perpetuează amintirea nenorocite perioade; aveau drept deviză faimoasa lozincă valahă: "Dă până la moarte!" şi-şi dădură, îşi vărsară pentru cauza independenţei sângele, acest sânge care le venea de la români, străbunii lor. Se ştie, atâtea silinţe, jertfe şi sacrificii n-au dus decât la cea mai nedemnă asuprire a urmaşilor acestei rase viteze. Ea nu mai are existenţă politică. Trei călcâie au zdrobit-o. Dar valahii din Transilvania nu deznădăjduiesc că-şi vor scutura jugul. Viitorul le aparţine şi ei repetă, cu o încredere de nezdruncinat, cuvintele în care li se concentrează toate năzuinţele: Românul nu piere!

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

În familie

Mama soacră m-a-ntrebat
Ce m-aş face dacă moare;
I-am răspuns îndurerat
Să mă pună la-ncercare.

epigramă de Dimitrie Jega din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!