Citate despre feline și ochi, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la feline și ochi, dar cu o relevanță mică.
Dincolo de deal
Plec pe jos de la fântână
Cu Bunică-mea de mână,
Eu, cu pașii mici, mărunți
Ai bunicii, obosiți.
Peste deal, ca-ntotdeauna
Ne însoțește lumina
Caldă și îmbietoare
Dată de raza de soare
Lacrima dată de rouă
Umezește ochi de floare,
Ne mai transmite și nouă
Ambianța de răcoare.
***
Zarea, până-n orizont
Cu al florilor tumult
Farmec și parfum mai mult,
Aducând la fiecare,
Voie bună, încântare.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căciula de blană
Ce nor alb ca o felină neagră
Ce orizont în ochiul vertical
Cât timp împrăștiat de timpuriu
cu limba aspră secunda își linge cutia de pantofi
în care stă așezată
un ghemotoc de păr stacojiu
din coadă
își ciulește urechile
la fiecare hârleț neascuțit ca o felină cu simțuri
ascuțite
cade o frunză mieunând
crengile copacilor strănută răcite
moartea dă drumul din lesă
la un ultim gând
ghearele fug rătăcite
într-o salbă de nori negri ca o boală albă
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dilemă
Cine ești tu, vânzător de speranțe,
Ce șoapta-și respiră prin sângele meu?
Ești suflet-pereche, cu drept de creanțe,
Sau demon ce-și vinde păcatul cel greu?
Tu, ești vrăjitorul privirii pierdute,
Uitată de vreme, în goluri de timp,
Îmi scaperi scântei pe tâmplele-abrupte
Și-mi faci din iubire un alt anotimp?
Felina ce-atacă, mereu la-ntâmplare,
Gustând carnea dulce de-un alb nepătat,
Drumețul ce-oferă, zâmbind, la plecare,
Sărutu-i și-o floare, c-un gest elegant?
Năluca din noapte, cu buzele-i calde,
Și-atingeri divine'ntr-un joc voluptos,
Ce-mi mângaie cerul, nădejdilor moarte,
Și-mi toarnă în suflet iubirea-i prinos?
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toți priviră spre laptop; în imagine apăru o femeie tânără, sumar îmbrăcată, semănând oarecum cu o amazoană de pe Terra, din vremurile de demult uitate, stând, ca o mare șefă, cu arcul și săgețile în mână, cu părul verde, ochii galbeni, sticloși, ca de felină, spunând clar, cu un glas autoritar: "En Nuria, Ara Candua..." Tăcură iarăși, câteva clipe, privind spre imaginea acelei femei, așa cum se oprise pe monitor, ca o învingătoare, cu părul verde fluturând în vânt...
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu strivesc corola
Motto: De Blaga nu ne despărțim
La fel ca tine, eu n-am strivit vreodată
Corola fragedă, staminele luminii,
La fel ca tine simt lumina,
Eu m-aș juca sub razele feline,
Lumina poate fi mai crudă ca un tigru,
Așa cum bezna e mai tare ca un zimbru,
Iar eu mă tem să calc trei clopoței, trei îngeri,
Prea sfântă-i primăvara, aud plânsul
Celor ce nu au apucat să vadă echinocțiul,
Frumoase mâini ai primăvara mea,
Altfel ți-s ochii,
Uitând amurgul, mă desprind de toate,
Frumoase mâini și coapse încordate.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cascadoria timpului
Rătăcitorul de corăbii pe spatele peștișorului
Face spume de aur la îmbrățișarea uitării,
Se piaptănă prudent cu sideful dinților solari
Apoi dă foc orizontului de pe coamele zării.
E o cascadorie prelinsă tumultuos în viață,
Mărul discordiei mușcă din inimi hapsân,
La izvorul fierbinte de mirt îngerii se-nchină,
Strigătul tău aduce suferințe ochiului stăpân.
Noaptea lăcrimează stelele ascunse în nori,
Felinele umane sub lună pornesc să doboare
Fânul nopții reavăn înțesat cu bunurile lumii
Înveșmântându-se cu noi nestemate, odoare...
E cascadoria timpului nostru veșnic rapace,
Dintr-un slugoi supus, cu ochii în pământ,
Se ridică înotând prin scârnă și prin sânge
Un borfaș politic, aiurea, el se crede sfânt.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mușcă-mă
Mușcă-mă, cu zâmbete senine
Să mă molipsești cu dragoste de viață
Ca să râdă visele în mine
De cu seară până-n dimineață!
Mușcă-mă cu ochii tăi de foc
Ca să-mi înfierbinți sângele-n vine,
Prinde-mă c-o glumă de mijloc
Într-un dans nebun printre suspine.
Să palpite dimineața-n mine
Languroasă zorii să-i privesc,
Să te-nvălui cu mișcări feline
Prizonier în suflet să te-opresc.
Mușcă-mă cu disperarea sorții,
Fă din trupul meu o jertfă vie,
Ca în nepăsarea rece-a morții
Să-ți fiu scut de dor pentru vecie.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pisici
Pisici, pisici, cartierul este plin
De-a lor deliruri citadine,
Cu tremurări în glasuri vin
Alesele seratelor feline.
Când luna se pogoară la ferești
Întregul lor popor înnebunește
Și-n suflet îți scrutează, ca-n povești,
Cu ochii luminoși, dumnezeiește.
Suindu-se pe garduri și-n perdele
La geamuri bat neliniștite,
Dar mersul lor sub perne moi ferit e,
Să nu le simți când trec prin preajmă-ți ele.
Parc-aș păși și eu pe două perne
Atât mi-s pașii de ușori,
Când le aud cum torc eterne,
La capul meu, făcându-mă să zbor.
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cool și felin
Cool și felin, black mandoline,
Prieten, sfârșitul sforăie lin,
In dim light, o raită în right,
se conturează obiect ce optează,
Ochiul răsare din nimicul ce doare,
Omul pe gură, moartea din șură,
Pedepsiți vederea, ochiul ca mierea,
Orbul deveni un clarvăzător,
Mortul este astăzi atotștiutor,
faci în interior tot ce vrei matale,
dar cu temei bea din trei pahare,
ochii genitali, copii de cristal,
the eye is a hungry mouth,
a fi vizionat de draculi, of course,
zâmbetul tău sare mereu în argilă,
viața remanentă, te agăți de milă,
ne acoperim cu vise, decent,
visele conțin mereu un ferment,
the doors dai la-ntors,
cristal ship, un șip,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascult
fojgăitul șobolanilor pe corabia
care se scufundă adânc
în marea ochilor tăi
n-au părăsit corabia
scriu în jurnalul de bord
cu vin roșu și ketamină
n-au unde să plece
nimeni nu le dă adeverință
de vaccinare în murdăria lor
cenușiu deschis pe săturate
dau bacșiș unui vameș
să-mi lase un regiment de feline
să atace la baionetă
eu beau lacrimile tale adunate
seara trecută într-o cocoașă milostivă
stau întins lângă tine
toată toamna și o bucată
serioasă din iarna ta
ne iubim sub luna coclită
pendulul doarme buștean
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin booking, dumnezeu
ia urma femeii ce se strecoară,
felină, pe străzile pavate cu lumină
spre un univers de sex preafrumos
ia urma femeii-republică
da
veneția a fost o mare putere maritimă
o leoaică cu ghearele ascuțite cândva
pe dale de marmoră
și
nimeni nu pricepe acum noua putere turistică
noile sentimente pliate
-n pliantele viu contemplate
(?!) ah, ia
urma creației sale, prin booking, un dumnezeu
ars de soare în tricou marinar
scufundând o gondolă ca nouă
cale de imersie-n picătura de rouă
din colțul ochiului trimbulind
ah, lovind
fundul bărcii ușor cu călcâiul
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără tine
Fără frumusețea ta ochiul meu ar fi sărac,
Printre griurile terne știu c-aș fi mereu posac!
Ca o umbră călătoare fără scop și fără rost,
Poate c-aș trăi cumva, aș trăi, dar foarte prost.
Fără zâmbetul tau larg, care-ți migdalează ochii,
Când imi scapi ca o felină, șolduri legănând sub rochii,
Alergând ca o copilă plină de dorinți tu parcă
Te-ai născut să te ador, părul când pe spate-ți joacă.
Când vorbești fără cuvinte, radiind de patimă,
Între inimile noastre vreau să pun o cratimă,
Însă tu, nevinovato, îmi pui semnul de-ntrebare,
Iar privirea-mi lacomă se transformă în mirare!
Fără tine parcă sunt, când nu ești, tot mai sărac,
Și te plăsmuiesc în gând și în mintea mea te fac
Câmp cu flori înmiresmat, ziua, iar în noapte-mi ești
Steaua mea strălucitoare de prin bolțile cerești!
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (28 ianuarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miros de mere coapte
Suavă cu mersu-i de felină
Cu ochii triști înlăcrimați
Căuta iubirea trăită pe colină
În amintirea unei zile de marți
În dogoarea zilei fierbinți
Persistă parfum de trandafir
Iubire venită prin maci înfloriți
Speranță ești prețiosul zefir
Miros de mere coapte promiți
Și locul ierbii cosite de noi
Ramase urme la amândoi
Lanuri de grâu asteaptă cuminți
Am văzut umbra trecând
Agățată de o rază din soare
Te-am strigat încet râzând
Să nu-mi vezi lacrima ce doare
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cinci strofe
Treceau pe drum femei cu chipul alb,
Era un șir de dame și copile;
Treceau în bustiere și cu plânsul alb-
Acelea erau femeile fertile.
Priveau șiret pe unde trec alene,
Mergeau în șoaptă ca umbrele când mor
Precum niște feline mânate rău de lene
Sau berzile grațioase conduse-n zborul lor.
Dar printre nimfele gingașe și păgâne
Am oservat și biata mea copilă
Mult prea frumoasă și pură-ntre bătrâne,
Prea suferindă și tristă ca să vină.
Cu părul lung și des și drept privea
Cu ochii roșii, goi... o lacrimă amară,
Și lacrimi triste de pe obraz, ea le-nghițea
Visând un soare de speranță c-o să apară.
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Andone
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metamorfozele vampirului
Femeia langa mine se zvarcolea salbatec
Asemeni unui sarpe zvarlit pe un jaratec
Si framantandu-si sanii molatec si barbar
Cu gura ei de fraga rosti dulceag si rar:
- Am buze moi si-n ele am tainica stiinta
De-a pierde-n orice clipa, pe-un pat, o constiinta.
Adorm orice durere pe sanii mei zglobii.
Batranii vin la mine cu zambet de copii.
Si pentru-acela care ma vede-o data goala
Sunt cer, sunt soare, luna si neliniste astrala!
In voluptati atata de priceputa sunt
Cand pe-un barbat in brate il strang si il framant
Sau cand imi darui sanii sa-i muste si sa-i suga,
Timida sau lasciva, puternica sau sluga,
Ca-n patul care geme de-ncolaciri feline
Toti ingerii nevolnici s-ar pierde pentru mine!
Cand din ciolane vlaga si maduva mi-a stors
Iar eu cu lenevie spre dansa m-am intors
Sa-i dau o sarutare de dragoste, zarii
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nu înțelegea ce dorea să spună cu aceste cuvinte. "Dao... Deo..." Ce însemnau, oare?! Habar n-avea! Și nici nu exista vreun interpret, să-i traducă. Tăcu. Femeia se opri drept în fața lui, privindu-l, nu cu teamă, nici cu ură, nici cu agresivitate; doar plină de curiozitate, ca un copil ce descoperă pentru prima oară ceva nou, inedit; o jucărie pe care n-o mai văzuse până atunci. Dădea însă dovadă de un curaj ieșit din comun, sau poate doar curiozitatea excesivă îi alimenta acest sentiment de curaj. Părea chiar mai îndrăzneață decât el. Însă Lucian nu se intimidă; o privi și el fix în ochii galbeni, ca de felină; iar el, privirea lui de vultur, de pasăre de pradă... Oare acum avea același efect, de intimidare, asupra celei din fața lui?! Sau nu?! Oare cum se simțea ea, în prezența lui?!
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simțindă
Te-oi mai gândi la mine, cu ochii duși în pâclă
Din pleoapele adunate un pic, să nu mă pierzi,
Ascunsă, c-un creion ce dinții-l țin să rupă,
Palpitând piept de-atins, de sâni... Te-oi mai dezmierde?
Te întinzi sub soare cald pe-așternut de felină,
Un iar, de dimineață, plăpând, retrasând visuri
Pe oglinda în cristalin, ce-o poză îți anină,
Încolăcită nod, în zbor... planând abisuri?
Tresari o clipă, scurt, crezând că vezi aievea,
Pierdută regăsești arome în suveniruri,
Când s-a oprit și timp și epileptic vrerea...
În spasm de aer, stând, în tâmple... simți deliruri?
Te-ai vrea să întinzi mâna și să atingi trecuturi,
S-auzi șoapte pe piele, simți dinte înfipt în buze?
Ai șoldul moale, pântec și pubis în săruturi...
Și într-un târziu răspunzi, la soț... minciuni confuze?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia din mine
Pe sub pielea-mi de copilă, țin ascunsă o femeie,
Cu privirea de felină și cu-n ruj ciudat pe buze.
Pregătită să atace viața când va fii nedreaptă,
Să ucidă și să moară, să renască-n a mea șoaptă.
E atât de rafinată că aproape nu exista,
Uneori îi sunt nedreaptă, și devine atât de tristă.
O lipsesc de mângâiere, de amor, și ochii căprui,
Și o-ngheț cumva în mine pentru moartea nu știu cui.
E un vis erotic parcă când în mine se arată,
Nu mai știu de sunt copilă, de-s soție sau amantă.
Mă tot ceartă ca o mamă, dar mă-ndeamnă la păcat,
E un demon într-o rană, ori sunt eu cu-adevarat?
Mă ucid în orice clipă, dar revin cu ea la viață,
O tot țin înlănțuită și lipsită de speranță.
Prea puternică-i femeia ce o țin ascunsă-n mine,
Totodată prea firavă, să o las liberă-n lume!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lanțul Trofic
Lanțul trofic
Din taina unei nopți de vară,
În pădurea deasă, la izvor,
Se desprinde încet, din umbră, o fiară,
Pândind o căprioară, în luciul curgător.
E tăcută și ageră felina,
Cu ochii scânteind a moarte,
Hotărâtă să ucidă-n zori, haina,
Hrană către puii ei să poarte.
E ceas de pace-n cer de stele,
Și vântu-i adormit prin ramuri,
Dar în pădure sângele-i mărgele,
Jertfei închinându-i hramuri.
A fost ucisă o fecioară,
Nevinovată de organizarea firii,
Ce-a trebuit în zori să moară,
[...] Citește tot
poezie de Marck Nessel din Nerostitele Cuvinte, Versoterapii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2019 (5 ianuarie 2019)
Adăugat de Marck Nessel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pantofii membrilor echipajului erau plini de noroi, care se uscase între timp, dat fiind că pe cărarea spre satul Nuriei, pământul nu era umed. Intrară în sat. Priviră spre colibele cătunului; erau destule. Construite primitiv, din lemne, bârne, paie, pământ uscat; cu acoperișuri confecționate din crengi, nuiele, paie, ramuri întregi, frunze mari, uscate; intrarea fiind constituită efectiv dintr-o gaură, desupra căreia erau agățate mai multe plante, ca niște liane subțiri, ce alcătuiau un fel de perdea, pe care localnicii o dădeau la o parte cu mâna, pentru a intra în interior. Semănau cu niște colibe, bordeie, sau corturile unor triburi amerindiene din trecut; cu noțiunea de "case", membrii echipajului nu le puteau asocia, deși pentru locuitorii cătunului, în mod clar asta erau! Evident, nu aveau lumină în interior, decât ziua, când stăteau mai mult pe afară... Femeile, războinice și îndrăznețe, erau conducătoare și în cadrul gospodăriilor micuțe. Dar văzură și câțiva bărbați, retrași, care nu îndrăzneau să li se înfățișeze. În fața femeilor din trib nici nu-și ridicau privirea; era clar că erau marginalizați, disprețuiți chiar. Aveau bărbile lungi, neîngrijite; probabil nu se bărbieriseră niciodată. Privindu-i, constatară că toți aveau părul fie verde, fie bleu, iar ochii galbeni, ca de feline. Se întrebau în gând dacă vedeau și noaptea, pe întuneric, aidoma felinelor... Nuria îi conduse mândră spre cea mai impunătoare și mai mare dintre colibe; foarte probabil a ei.
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre feline și ochi, adresa este: