femei şi speologie

Şcolară

La ora de Geografie,
Demult, când eram şcolari,
Învăţam pe rând de toate,
Câmpii, dealuri, munţii mari.
Învăţam de lacuri, râuri
Şi de Dunărea bătrână.
Aveam "Geogra" Marţi şi Vineri
După ora de Română.
Eram toţi prezenţi la ore,
Nimeni nu era absent.
Profesoara era nouă
Şi era cam exigentă
Şi de cum intra în clasă,
Rând pe rând ne asculta.
Aveam voie cu ATLASUL
Şi să folosim hartà.
De ştiam era drăguţă,
De nu?-ne sancţiona
Şi ne dădea note proaste
Ce ne stricau media.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Vălean
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă durdulie

Durdulie toamnă!
Hoţii de cai au împletit coşuri din copite
în care femeile să ducă ştergarele
la tăiat.
Mi-am pus candele în ochi
să îmi ţină de iarnă.
Printre prune afumate îţi dau zâmbetul
de-o parte
să-ţi văd peştera cum cască
un liliachiu căscat
când cu ochii
toropiţi de fructe
pari o durdulie toamnă...
Doamnă!
Caii hoţi mi te-ai furat!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă sunt DJ într-o peşteră

milioane de stalactite îmi ascultă vrăjite compilaţia
platanele se lasă supuse ca nişte sâni de femeie coaptă
ecoul natural se împleteşte crud cu reverbul
precum un sărut peşterian de tip coloană
în timp ce muzica şi lumina dansează
un liliac a înnebunit
pe când altul ar fi vrut să înflorească

tot un fel de pierdere a minţilor
numai bună de adus primăvara

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

III

"Jur că această femeie mi-a frânt creierul,
Pentru că iese şi vine ca un glonţ nebun..."
Gonzalo Rojas

Această fată nu este glonţul nebun al lui Gonzalo,
Nu este glonţul care intră şi iese,
Nu este glonţul care explodează
Şi muşcă
Şi rupe fructul, carnea, osul, steaua.
Când o priveşti,
E o oglindă rece,
O piele care apără un incendiu,
dezastrul,
nimicul.
Fata aceasta mă lasă să înot în apele ei,
să mă scufund în umedul ei,
şi eu mă las purtat
ca un speolog,
ca un scafandru
care coboară în gol.

poezie de Cristian Marcelo, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vacanţa mare!

Dintre anii mei de şcoală
Alegând la întâmplare,
Mi-a plăcut, fără-ndoială,
Cel mai mult... vacanţa mare!

Nu aveam clipe s-aud,
De citit, de studiat,
Ori vreuna să asud
C-aş fi prins la copiat,

Cărţile, de le-atingeam,
Fin, cu deştele, un pic,
Se-ntâmpla când mă-ncingeam
La vreun poker sau şeptic...

Uitam zile ce-am chiulit
De la ore de poveşti,
Şi de şuturi ce-am primit
După meciuri pe Giuleşti,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie înecată

El îmi va fi viitorul temnicer,
Cel care mă va elibera din strânsoarea
Cătuşelor fragile ca mugurii în luna lui prier,
Pentru ca apoi să învolbureze marea.

El îmi va fi dascăl, cel care cu nobleţe
Va striga "Capul sus, nu-ţi fie frică"
Unei creaturi plângăreţe
Dintr-o peşteră cu pereţi de sticlă.

Dar el îmi va fi adevăratul frate,
Cel ale cărui batjocuri în dezinvolt plonjeu
Se-avântă şi se sufocă disperate
În bălăriile părului meu.

poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna

Vreau să fiu fântâna gurii tale, desprinsă din salcia mamă
Cu lacrimi mă-mbii la Peştera Muierii
Ce mă-ndeamnă la vis,
Din coastele mele vei gusta fructul oprit
Nedesluşitei iubiri, îi va risipi moartea tot arsenalul din dotare
În iarna de argint, aurul s-a risipit în pământ
Cu tot cu zilele mele, cu freamătul codrului şi cu visele spulberate de zei
O cămaşă din mătase mă va acoperi în gândul opac
Am să scurtez ritualul, devenind lumină lină.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contractarea minţii

Omul face un gest nedemn şi periculos, iese din peşteră
Din osul masiv al unui mamut ciopleşte-un târnăcop isteţ
Şi-i arde una în ţeastă semenului să vadă cum merge unealta
Îi ia femeia şi porţia de carne, ăsta e curat progres
Îşi aprinde o ţigară de la un trăsnet căzut din ceruri
Mulţumeşte prietenului de sus pentru foc
Coloana infinitului se dilată iluminist şi renascentist
Apoi se contractă în holocaust şi inchiziţie
Îmbracă costume englezeşti, cravată de mătase
Mănâncă carne crudă se gândeşte numai la prostii
E omul crescut altoi din omul din peşteră
Coborât din pom stă drept cu picioarele pe pământ
Găseşte din evoluţie un patefon cântând ambrozie
E curios din fire, cercetează, nu înţelege, se enervează
Îşi ia vechea unealtă şi-l crapă de căpăţâna încăpăţânată
Ne cheamă peştera cu glas dulce de mamă

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovăţie fără vină

Eu te iubesc, femeie - epocă glacială
Departe, rece, a tutror, străină
Şi nebunia-mi cânt, în versuri, cu sfială
Şi-ţi cânt vinovăţia ce n-are nici o vină...

Eu te iubesc, femeie a primului meu foc
Păzit cu străşnicie în peşteri mohorâte
Te mai iubesc, femeie a mutului noroc
Ce l-ai adus iubindu-mă - ştiindu-te iubită...

Eu te iubesc, femeie a veacului de bronz
A primelor războaie purtate pentru tine
A primului colac de grâu râşnit din orz
Şi-a primului lătrat neîmblânzit de câine...

Eu te iubesc, femeie a tristelor milenii
Pentru neprihănirea jertfitului Hristos
Şi pentru modestia de-a-mi naşte numai genii
Când parcă, iată, parcă... când gata, nu mai pot...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (23 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ludmila

Iar un drum, iar o amintire
trec peste ele nu mă uit înapoi
simt oraşul cu oamenii lui indiferenţi
ca pe un vânt la marginea cerului,
şi umbra turnului cu ceas
căzută ca o taină imperfectă
în cercul strâmb al singurătăţii.

Totul se schimbă
voi pleca în parcuri cu alei drepte
cu oameni mulţi dezinteresaţi
care vor lăsa în întuneric copacii
şi teama va sta cu mine pe bancă,
ca o toamnă târzie aşteptând
lumina sclipind în ochii femeii singure.

Am fost în noapte mirat
de umbra mea frumoasă
pe peretele galben al camerei
lânga alte umbre statice de obiecte,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (27 octombrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică din Târgu Jiu

Pocnind din praz pe lângă Jiu
Nici urmă de tristeţe,
Cu bravi olteni, din tată-n fiu,
Aprinşi de frumuseţe.

Priveşti Coloana lui Brâncuşi,
Vezi Peştera muierii,
Cum varsă lacrimi celor duşi
Pe Scaunul tăcerii.

Trec pe sub Poartă, stau la Masă
Ca sus, pe cer, o dublă stea
Perechea: mire şi mireasă
Sărutul dragostei să-i dea.

Dar tot mai sus în raiul-dor,
Când dă în suflete dezgheţu'
Îşi toarce-al cântului fuior
Prin flori Maria Lătăreţu.

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grăbindu-mă

Grăbindu-mă adânc
Să te patrund,
Pe iarba crudă
Ca o sărbătoare,
Iubito, am pierdut
Şi nu confund,
Ceva alunecos şi dur,
Ca o-ntâmplare.

L-am căutat
Acoperit cu tine,
Cu mâinile-n contur
Pe trup de foc.
Pe tălpile de rouă
Încă pline,
Pe sânii tari
De patimi şi noroc.

Speram pe buze
Să-l găsesc în noapte

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grăbindu-mă

Grăbindu-mă adânc
Să te pătrund,
Pe iarba crudă
Ca o sărbătoare,
Iubito, am pierdut
Şi nu confund,
Ceva alunecos şi dur,
Ca o-ntâmplare.

L-am căutat
Acoperit cu tine,
Cu mâinile-n contur,
Pe trup de foc.
Pe tălpile de rouă
Încă pline,
Pe sânii tari
De patimi şi noroc.

Speram pe buze
Să-l găsesc în noapte

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eowyn: Aragorn! Mă voi alătura femeilor în drumul spre peşteri.
Aragorn: Este o misiune de onoare.
Eowyn: Voi avea grijă de copii, voi procura mâncare şi pături până când se vor întoarce bărbaţii. Ce este atât de onorabil în asta?
Aragorn: Domniţă, va veni o vreme când curajul nu va conta pentru nimeni. Ce-i va inspira atunci pe oameni în ultima bătălie?
Eowyn: Lasă-mă să rămân alături de tine.
Aragorn: Nu este în puterea mea să ordon asta. (Aragorn se îndepărtează de ea)
Eowyn: Dar celorlaţi nu le ordoni să rămână. Ei luptă alături de tine pentru că nu pot sta departe de tine! Pentru că eşti foarte important pentru ei. (Aragorn se opreşte, iar ea îşi dă seama să a spus prea multe.) Îmi pare rău.

replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Cele două turnuri, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien (5 decembrie 2002)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neanderthal (3)

Bărbatul ei nu mai era
Nici prost, nici bleg, cum îl ştia,
Şi, chiar atunci când încerca
Pe plac să-i facă, ea vedea
Că nu-i deloc atent la ea,
Iar mintea-i e... altundeva.

Şi s-a gândit, s-a perpelit,
Dar, iată, ziua a sosit
-eu nu ştiu cine-a ciripit-
Când o idee i-a venit
Şi cerului i-a mulţumit
Că ruga i-a-mplinit.

S-a dus şi-a reuşit, cumva,
Ca sapiensa blondă, rea
De muscă sau de altceva,
Să fie de acord cu ea
Că sigur-sigur, i-ar plăcea
Cu amândoi alăturea.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geograful

Când pleacă în concediu de odihnă
Chiar dacă merge prin păduri, prin praf,
Ori stă la soare pe o plajă-n tihnă
El nu-i turist, el este geograf.

La munte când se duce să schieze
Se mai opreşte-n pantă pe furiş
Ca nu cumva din grabă să rateze
Vreo creastă mândră sau vreun grohotiş.

Când pe la deal şi-a început voiajul
Şi ca amicii să nu-l creadă tont
Le-arată plin de sine peisajul
Spunându-le că e un piemont.

Nici la câmpie nu se potoleşte
Deşi nu e nimic spectaculos,
Dar nu se lasă până nu zăreşte
Găvane, crovuri, padine şi loess.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (2 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ar fi dacă

cea mai frumoasă zi e atunci cînd îmi pun dimineaţa zălog
la picioarele tale
iată drumul mătăsii începe de aici
doar atât îmi amintesc din trecut să mă ierţi
acum caut cea mai scurtă cale între pământ şi cer
nu e cinstit să mă încred doar în ape
tu nu vezi ce mică sunt strânsă în cercuri
ca pasărea prinsă în propriul ei zbor
spune-mi dacă eu aş fi femeia ta
m-ai lăsa la cina cea de taină
aş îndrăzni eu să rezem scara de trupul tău
entităţi
se nasc vieţi disperate prinse în şuruburi de cruci
pe marginea drumului cresc oameni transformaţi în iepuri
aleargă dezorientaţi
pietrele au gustul acela de nerostit
precum omul care şi-a lăsat vorba într-o peşteră
şi melcul saliva pe iarbă
departe un lan de grâu îşi seceră singur spicele
recolta miroase a metal încins

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Templu

stă inima în peisaj arid
templu cu soarele pe-acelaşi orizont
o sferă suferindă
un sfinx înţepenit în taina lui
cu faţa către mare

nava de unde vine
unde vrea să plece
cu pete mari de nori pe ea,
cu alge

zgomot egal se-aude-n ea cum bate
suiş de nuri
prăvăliri de lavă
săli suprapuse o străbat
scări în spirală
şi-acolo unde sângele făcea vârtejuri
tăcute zeităţi de piatră lustruită au rămas
pereţii ard de scene mari de luptă
de cavalcade lungi de vânătoare

[...] Citeşte tot

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tâlharul

Când citeşti Scriptura Sfântă şi rămâi pe gânduri dus,
parcă vezi prin ceaţa vremii cum, pe Golgota, Isus
înălţă spre cer privirea, dornic pironind văzduhul,
până pleoapele-I căzură peste ochii buni. Iar Duhul,
dezlegat, porni în grabă jos, în închisoarea morţii,
în Şeol, să frângă-n două, pentru-ai Săi, zăvorul porţii.
Şi te-nalţi apoi ca gândul în Eden. Şi vezi în zare
o cetate de lumină cu oştiri în sărbătoare.
Vezi pe porţile înalte de cleştar dintr-o bucată
heruvimi cu patru aripi şi cu spada-nflăcărată,
înălţându-se ca zorii peste floarea primăverii.
Dar deodată, din trompete dau un lung semnal străjerii.
Da... Departe, printre stele, ca un fulger ne´ntrerupt,
un convoi străbate largul bolţilor de dedesubt.
Şi curând, de cântec falnic cerul cerului umplându-l,
iată-i... cete după cete, ca-n oştiri ţinându-şi rândul,
vin în haine de lumină şi se-nalţă ca un stol
zecile de mii de duhuri ridicate din Şeol.

Izbăvit de sub pedeapsă, vine primul om, Adam;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce spunem poveşti ( pentru Linda Foster)

1
Pentru că suntem obişnuiţi să trăim sub frunze
şi în zilele ploioase
muşchii noştri simt un tremur,
de-acum dureros, din vremea când rădăcinile
ne trăgeau în pământ

şi pentru că avem copii care cred că
pot zbura, un instinct rămas
de când oasele braţelor noastre
aveau formă de ţitere şi se îndoiau
cu eleganţă sub penele aripilor

pentru că înainte de a avea plămâni
ştiam cât de departe este fundul mării
în vreme ce pluteam cu ochii deschişi
ca nişte eşarfe pictate într-un scenariu
de vise, şi pentrum că noi ne-am trezit

şi-am învăţat să vorbim

[...] Citeşte tot

poezie de Lisel Mueller,1924 -,laureată a premiului Pulitzer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!