Citate despre fericire și numismatică, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la fericire și numismatică, dar cu o relevanță mică.
Nu poți să fii sigur că moneda nu se devalorizează, deci dacă ai bani deoparte, nu poți sta complet liniștit, pentru că nu ești 100% în siguranță. Nu poți să fii sigur că partenerul sau partenera de viață nu te vor părăsi, deci nu ești 100% în siguranță nici la capitolul acesta. Nu poți să fii sigur că vreo boală cruntă nu te va lovi, deci nu ai siguranță 100% nici aici. Asta ne învață că nimic din ce este în exterior nu este sigur, iar securitatea, siguranța și confortul pe care ni le dorim atât de mult, nu există decât într-un singur loc. Acel loc din tine care știe că poți să pierzi sănătate, iubire și tot ce este material și totuși, stând în curul gol printre ruine, poți să te bucuri că mai respiri. Acel loc este singurul loc pe care te poți baza, este singurul loc "real" și "palpabil", este ceea ce îți dă liniște și siguranță. Întoarce-ți privirea din afară înspre înăuntru și onorează, hrănește și îngrijește acel loc pentru că de acolo izvorăște fericirea. Păstrează-ți privirea în afară și mori de frică, stres și inimă rea, copleșit de suferințele zilnice.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp și liber
ei nu știu să-și așeze viața
ca un covor peste o constelație
plicuri cu adresele strâmbe ale străzilor
unde copilăria are strălucirea
unei monede ieșite din circulație
am aruncat din tren ultimele rânduri
sunt atâtea bălți în care poți îneca
ultima promisiune că vei schimba
ceea ce stă lipit de tine de-a pururi
ca o omidă de frunză ca o cruce de seva
din care, întâmplător, un vierme se naște
cad din cer buruieni, un șarpe de brumă
pe linia orizontului cerne făina
semințele de neghină din pâinea bogaților
și carnea săracilor se amestecă
în dumicatul de pe urmă al pământului
continentul african o geometrie a destinului
în palma celui care plătește la zi
taxele pe fericire chiar dacă în totalitate
îți aparții câteva ore te plimbi ca o minge
[...] Citește tot
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărțișorul, bată-l fericirea și norocul
În drumul său cu oile la munte,
printre raze firave și stele amurgite,
cu gând înțelept așezat pe frunte,
baba Dochia toarce cu mâinile-i bătătorite,
funia anului, din două fire răsucite.
Contrastele a pus în ele
luând din viață albe și roșii fărâmele
înșirate ca mărgele.
Frigul gândului de frică
se transformă în furnică,
alb și roșu-n caligramă,
valori pitite-n criptogramă
ne transmit în versul dulce
căldura iubirii din cruce
și deschide-n plină iarnă
poarta către primăvară.
E Mărțișorul, bată-l fericirea și norocul
ce-aduce-n suflet bucuria strălucirii din crepuscul.
Îl poartă femeile legat de-ncheietura mâinii,
în stânga pieptului îl pun codanele alungând erinii
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Turist american
Într-un oraș făcut din ierburi de mare
noi dansăm pe acoperiș,
mâinile mele sub sânii ei. Extrăgând
o zi din altă zi, adaug gleznele acestei
femei zilelor mele de ispășire, buza ei de jos,
oasele feței ferme.
Facem dragoste întreaga seară
I-am spus povești,
ritualul ploilor din aceste povești: da, fericirea
poate fi cumpărată cu bani, dar numai cu monede mici.
Ea mi-a cerut să mă rog, să fac plecăciuni
către Ierusalim. Ne-am întors spre stânga-n reverență,
am văzut două brutării, un magazin de pantofi; miros de fân,
miros de cai și de fân. Când Moise
a despicat cele zece tăblițe pe Sinai, cei bogați
au ales tăblițele pe care era tăiat în piatră:
"adulter" și "omor", și " furt",
cei săraci s-au ales doar cu "Nu" "Nu" "Nu".
[...] Citește tot
poezie de Ilya Kaminsky din Dansând în Odesa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima prezentului
Pruncii noștri sunt prea tineri și mor, Doamne, prea curând.
Ce pedeapsă viața asta! Ce orori pe-acest pământ!
Sufltul mi se-nfioară și ca clopotul se zbate...
Boli și suferințe, Doamne, iar ne adâncesc în noapte.
Ni se-mpiedică privirea, ne sunt pașii tot mai stinși,
Dar visăm la fericire - robi păgâni, cu ochii-nchiși.
La tot pasu-auzi de crime, suicid, bătăi, violuri...
Și-au pierdut credința-n Tine și în suflete au goluri.
Sunt roboți plătiți de diavol, nu au dor și sentimente,
Nu mai știu să se închine, le dă Iadul dividente.
Sunt promisiuni deșarte, își duc viața în noroi
Și își vând eternitatea pe un pumn de euroi.
N-au monedă în iubire, sexul este lait-motiv,
Își trăiesc viața prin cluburi - modul lor recreativ.
Emit legi contra naturii, strică legile umane
Și-s săraci, săraci cu duhul... Oameni simpli, prin canale,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i așa?
Nu-i așa,
că de mi-aș pune sufletul în palma ta
ca să-i citești holograma,
așa cum ai pune o monedă în palma unui sărac
ai înnebuni de fericire
și darurile cerului ai binecuvânta?
în coșul vieții noastre,
bucurii fără număr ai aduna,
inima mi-ai săruta, în fiecare zi,
ca pe o icoană, m-ai săruta...
dar cândva, din capricii imature ale firii, ai plecat,
ca o frunză în calea furtunii m-ai lăsat,
vrerea plecării ți-am anticipat
și înapoi nu te-am mai strigat.
Dacă ți-aș spune cât de mult te-am iubit
și ce vise surpriză pentru tine am făurit,
nu-i așa, că plângând acum,
nu ai mai privi în oglinda trecutului niciodat*
de frica mustrările de conștiință
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 iulie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revederea
Te mai văzui o dată, prietină iubită,
Te revăzui și viața acuma o iubesc!
Tu azi mi-ai arătat-o cu flori împodobită:
De-ar fi ca azi și mâine, aș vrea să mai trăiesc!
.
Mai ții acum tu minte, câți ani de-atunci trecură,
De când noi în grădină la tata ne jucam?
Căci fruntea-mi viscolită nu poate da măsură
Cât e de când de ruje cunună îți făceam!
Ce de dureri d-atuncea pe noi nu năvăliră,
Ce de ființe drage pământul ne-a-nghițit!
Ce de doriri plăcute, ce de nădejdi pieriră
Ce lume de fantome, o cer! ne-a ocolit!
De-am fi bătrâni ca timpul, eu nu crez că se poate
Mai mult decât atâtea ruine să călcăm,
Și nu crez cum că crime, vânzări, prădări și moarte
Mai mari pot fi în lume decât în care stăm!
Moneda și femeia pe oameni cârmuiește,
Săracul și cinstitul e-n veci gonit de ei;
Și muma-și vinde fiii când preț mai bun găsește
[...] Citește tot
poezie de C.A. Rosetti
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crez de vis... la Rege
De la bunica ascultam prin'70
Povești cu o Regină din alt timp
Ce cobora-n calești, cu har și nimb
Pe-n drum de colb, la fel ca azi... poteci.
Și tatăl meu, copil desculț, vedea
Alai regesc în Câmpina natală,
Încununat de-o sfântă, o vestală...
Era Maria, o Regină, a țării stea.
Mă doare timpul, am în carne totul,
Mă prăvălesc în gânduri de copil,
Înverșunat la minți ce-au dat exil;
La venetici de suflet de-un popor, netotul.
Aveam acasă, în sertare-n cărți,
Monede de argint sau bani-hârtii
Cu chip frumos, cum visul de copii...
Să fiu cum un Mihai! Chiar cu aceiași sorți!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A cincea elegie
Dedicată doamnei Hertha Koenig
Spune-mi, însă, cine sunt ei, călătorii aceștia puțin mai
trecători ca noi înșine, pe care-mboldindu-i din vreme
îi stoarce, de dragul cui, ah! al cui
o mereu neostoită voință? Ci, iată îi stoarce,
îi încovoaie, îi răsucește și-i amețește,
îi aruncă și-i prinde din nou, ca printr-un aer
dat cu ulei, mai neted, prin care se lasă iar
jos, pe covorul subțiat, ros de
veșnica lor săritură, pe covorul acesta
pierdut în univers.
Lipit ca un plasture, parcă cerul
de mahala ar fi durut pământul. Și abia căzuți
în picioare, aici, iată-i: literă mare a prezenței... îndată bărbații
cei mai puternici sunt rostogoliți din nou, în glumă, gest
mereu repetat, ca al lui August cel Tare la masă
cu farfuria de cositor.
Ah, și-mprejurul acestui
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Elegiile din Duino, traducere de Ștefan Augustin Doinaș și Virgil Nemoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul și marinarul
O pereche de bătrâni simpatici, bunicii mei,
Și drăguți cu toate lucrurile prostuțe; ei vedeau în Rai
Mielul pe care Isus l-a mângâiat când era copil;
Credința lor n-a fost niciodată umbrită de îndoieli: pentru ei
Moartea era doar un curcubeu pe cerul Eternității,
O promisiune că va veni curând lumina nepieritoare.
Era un bărbat care bătuse toate mările; un bătrân aspru,
Dar binevoitor; și păros ca o castană
Plină de lapte dulce.
Pe țărm, toată ziua supraveghea
Vânturile și le spune soțiilor de navigatori care nave
Au avut parte de vreme bună și care nave au întâmpinat furtuni;
Privind cerul, putea spune fără greșeală
Cum vor fi după-amiezile care urmau unor dimineți furtunoase,
Dacă nopți liniștite vor urma după-amiezilor turbulente.
Evita cu înverșunare orice scandal,
Iar dacă vreo șoaptă răutăcioasă-i mai rătăcea prin minte,
O îndepărta blestemând-o de parcă-ar fi fost ciumată.
[...] Citește tot
poezie de W.H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre fericire și numismatică, adresa este: