Citate despre filme și moarte, pagina 2
Chiar și mai mult decât de moartea însăși, sunt speriată de schimbările, asemeni celor din filmele de groază, care i se petrec trupului uman pe măsură ce imbătrânșete. Cred că este un efect de genul caselor bântuite să trăiești înăuntrul unei structuri care se năruie, scârțâie, plină de fantome și care, într-o zi, se va prăbuși cu totul.
citat din Kate Christensen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conducea rapid
dar cu măiestrie dricul în care se lăfăia
sicriul cenușiu îl ducea pe tottenham court road
prin camden town unde era o scenă drăguță
cu o tânără subțire înfășurată într-un steag
britanic stătea în picioare și strângea în brațe
o pălărie mare și neagră și înainte de a conduce
prin cartierul hampstead hearth
o altă fată stătea cu o fustă trasă bine la spate
zâmbea în fața unei camere de filmare
o rază timidă de soare se strecură pe geam
în căutarea chipului celui mort
ocoli alt cortegiu funerar cu mii de oameni
ce pășeau pe caldarâmul proaspăt spălat
într-o suspectă stare de hipnoză
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, iartă-ne, că tare idioți mai suntem
punem mână de la mână și construim dezastre
ca pe niște fericite evenimente
ridicate la puterea piramidelor
vopsite decent în purpură
poleite apoi în foiță de aur
ca mai toate rahaturile ștampilate
drept marfă premium
doamne iartă-ne
că oricum nu suntem buni de altceva
am acoperit planeta asta cu plastic
și cu absolut toate nimicurile
de nu mai avem loc
în curând vom căra mizeria în cosmos
vom invada spațiile cu peturi
până și găurile negre vor sucomba
sub agresiunea firmelor de salubritate
și a molozului stelar
suntem precum gândacii din filmele sf americane
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu oarecare fast
chiar acceptase să moară în sfârșit
dar să nu i se dicteze de către cineva
și așa a sărit de pe patul aranjat
pentru o moarte demnă de un om
un fior cald îi străbătu corpul veșted
primise firicelul de viață și el a fost
la timpul potrivit pentru întoarcerea
din drum fără să se gândească prea mult
totul a fost mascat de o furie calculată
jucase teatru și ceilalți s-au supărat
de falsa lui moarte regizată ca un film
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la filme și moarte, dar cu o relevanță mică.
Moartea și nemoartea
Moartea nu te lovește mereu în cap,
Te sapă-ncet, ca un prieten de nădejde,
știați că ursul este-o grindă?
Solbancul e un element?
Navele sunt la răscruce,
Îmbracă-te, de poți, în fleșă, în canafas.
Abluțiune, pură dorință de a iubi.
Spune păstorul trăiește cu mine,
Fii mireasa mea, pădurea răspunde,
A mea, a mea, a mea,
Valea răspunde, a mea, a mea, a mea,
Norii filmează în liniște totul,
A mea, a mea, a mea.
Moare păstorul, trec generații
Marlow muri în duel,
trece iubita cu unghii făcute,
a mea, a mea, a mea.
Mireasă, unde ai fost, întreabă poetul,
Iubirea îmi bea sufletul,
Accent rodnic, fertil,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
După Păunescu...
Mă doare, amintiri mă dor,
Că tot se duc de-ai mei, iubiți;
Îmi pierd vedenii, actorii-mi mor...
Nu mai aud că sunt doriți!
Mă doare, gândurile-mi vor
Să zboare timpul înapoi
Și nu-mi pot ține artiști, ce mor...
Văz se tot scade... Ați plecat, voi?!
Mă doare, descărcat mosor
E rola filmului, ce aveam.
Mă doare că eroii-mi mor
Și moartea lor mi-e zid... un geam!
Mă doare, frică am, un fior,
Că știu, eternul nu e viu
Și întoarcere-i când o să mor...
Ne-am revedea, într-un târziu...!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte banală
Băusem prea mult în noaptea - aceea...
Era ora când totul ți se pare posibil,
chiar și învierea din morți,
chiar și schimbarea amintirilor pălite.
În mine se deschideau și se-nchideau într-una porți,
scârțiind între renunțări și ispite.
Era ora când totul și se pare simplu și posibil,
când crezi că un singur cuvânt
spulberă toate argumentele și nehotărârile celorlalți,
și totul îți apare clar și categoric,
ca într-o operă desăvârșită de artă.
Ce operă de artă
poate fi mai desăvârșită decât dragostea?
Ce om n-a încercat să facă din ea opera vieții lui?
Am spus și eu vorbe mari despre dragoste,
m-am simțit și eu pur, vorbind despre dragoste,
[...] Citește tot
poezie clasică de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara la țară
Locuința mea de vară
E la țară...
Acolo era să mor
De urât și de-ntristare
Beat de soare
Și pârlit îngrozitor!
Acolo, când n-are treabă,
Orice babă
Este medic comunal.
Viața ce aci palpită
E lipsită
De confort occidental.
Nu exista berărie,
Nici regie...
Doar un hoț de cârciumar
Care are marfa proastă
Și-o nevastă
Ce se ține c-un jândar'.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnul tău agitat
văzută din spatele ne-nașterii
viața e o moarte inversă
e ca și cum ai privi lumea
din spatele oglinzii de unde
tu vezi totul iar cei de dincolo
nu văd nimic
nu e un scenariu de film sau
o piesă de teatru
e doar somnul tău agitat
din cauza căruia te trezești
brusc căzut din pat
în lumea oamenilor de aici!...
poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un anotimp altfel
moartea
al o mie unulea anotimp
îți va povesti în fiecare seară câte ceva frumos
ceva de care va începe să-ți pese
vei afla multă iubire
spațiul ei va fi de factură julesverniană
fascinația se va derula pe o peliculă de film
lumina se va lăsa împărțită rogvaiv
îți vei alege oricare culoare
vei picta sufletul ei
cu buricele degetelor
multe planete se vor naște din inimă
vei apăsa pe o stea
cerul morții se va deschide atunci
farfurie zburătoare
vei trimite mai întâi un sunet alien pentru vii
apoi vei scrie pe cerul lor aflat dedesubt
sunt al o mie unulea anotimp
povestea voastră poate să înceapă
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul
american s-a spulberat în fumul
gărzii naționale și-n gloanțele
poliției aban
donate străzii nervoase
risipă de violență și rasism
au îmbrâncit democrația în orașe
visul tăiat în clișee hollywoodiene
cu morți adevărați ne
fardați de echipele de filmare
a ziariștilor țintă piept
s-a creionat vocea durerii
bande huliganice fac dez
ordinea în noul vis american
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu
ieșit dintre mistere,
pas de înmormântare și dispreț,
jucat la scenă mare,
efort actoricesc,
o grabă milenară de avizi,
cercuri pline de mojici,
nu vă împiedicați de ei,
săriți peste praf și mocirlă,
de-ar fi să sar peste cuvinte,
aș nimeri într-un haos de epitete,
un ritm infernal de inspirație,
scriu un scenariu de film
pentru un poet rebel,
un nemuritor în costum.
poezie de Diana Todea
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ar înțelege...
(așa am răspuns provocării d-mnei Ligia Diaconescu ❤)
Am plâns ca un copil în fașă
și inimii i-am spus să tacă,
să uite timpurile bune
ascunse în clepsidrele bătrâne!
Și am văzut ce nu aș fi
crezut în viață,
copii ce-și plâng părinți
în stradă,
båtrâni si tineri deodată
și moartea ce se-nvârte-n
case,
lăsând durerii omenirea pradă...
Mă simt, dar nu mă recunosc
la față,
învăluită în mister sunt
ca un nimb în film de groază,
[...] Citește tot
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visele mele...
Visele mele,
portal deschis, între pământ și stele,
realități paralele în viața mea și trăirile mele,
mănunchi de fiori în mii de pelegrinări,
vii culori în nopțile grele.
Visele mele,
cununi de amintiri, din vechi și noi trăiri...
scenarii de film, fără pereche sub stele,
frământări spre enigmatice dezlegări,
pe fruntea înrourată de sudori,
în dimineți fără stele.
Visele mele,
zbateri în tăcere,
cu premoniții bune sau rele,
nelipsite pe drumul vieții mele,
viața îmi împliniți, nu mă ocoliți!
Cât voi trăiți și eu trăiesc,
printre vii morți sau morții vii,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (17 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecție de istorie
Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o Țară și o Limbă și un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moșii mei
Că din ei răsare pâinea și prin mine trăiesc ei
Valuri tulburi de uitare peste morții mei se-așează
Limba nu ne mai e limbă, țara nu mai este trează
Azi ne-nvață imbecilii intereselor perfide
Cum să ne uităm eroii și să venerăm partide
Cum să cântărim istoria și s-o vindem pe bucăți
Cum să facem Mall-uri, vile, scoțând piatra din cetăți
Pe Vlad Țepeș cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează
Ne învață idioții că Bălcescu a fost laș
Si că Decebal batrânul a fost un sinucigaș
Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
Nesimțiți cât să-și permită a ne ponegri eroii?
Niște dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Si ni le aruncă-n față ca pe legi adevărate
Bieți defăimători de stirpe, lacomi si periculoși
Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoși?
[...] Citește tot
poezie de Radu Pietreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Inocentul
Inocentul, indecent, monument,
Anunță-mă, spuse nebunul și trecu prin zid.
Ați auzit o scară vorbind? Dar o ușă?
Trage-mă, spuse ușa. Draw the long bow,
Adaugă prezidentul Mao. You, cow, uite scriu versuri,
Cum altul ar face proiecte de rachete în trepte,
Noi avem nevoie de critici, ei au nevoie de franci,
CANCI, zise ăl mai tare, diferă subiectul,
prea multă lumină strică, precum smântâna,
reflectoarele acoperă popoarele și ponoasele,
prefer obscuritatea sălii de cinema,
semințele aruncate pe jos, mirosul sordid, de lemn putred,
sunt reale, sunt sincere, nimic nu se acoperă cu citate,
"Și tu, fiul meu, Brutus", cuvinte- prieten, iubire,
Un lătrat de câine uitat, bietul Hamlet, pradă școlarilor,
Scriu din sicriu, sacristie, ghepardul coleric trece prin sânge,
Spui că nu te cunosc, dar ce are rost?
Lăuntrul devine afară, urc timid trepte-trepte,
Acolo apare-un grifon, pardon, ile-ilala, echivoc,
Ne-aleargă un diplodoc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea Valpurgiei
Motto: "Ghicit în palmă. Bobi. Cafea. Tarot.
O să murim cu toții, asta-i tot."
Târziu am învățat, din școala vieții
Ce e oprit, ce n-ai voie să faci
Pictând cu semnul "Interzis" pereții
Tot timpul la respect să-i ții pe draci.
Nu-i bine să te duci la vrăjitoare
Puterea lor nu-i de la Dumnezeu
Tovărășia lor amăgitoare
Te osândește la păcat mereu.
Nu crede-n ele, fugi mâncând pământul
N-au ajutat pe nimeni, doar minciuni
Fii bun creștin, respectă-ți jurământul
Să nu sfârșești la casa de nebuni.
Țigăncile cu salbe mari, de aur
Îți află punctul slab de la-nceput
[...] Citește tot
pamflet de Corneliu Vadim Tudor (2 mai 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secunda
Secunda e un punct în viață,
Se topeste repede ca gheata.
Cu gandul la tine totu-i diferit
Parca trece-un veac pana aud tic.
Tac si tacerea sa-mi fie pedeapsa
Langa mine daca ai fi n-as regreta.
Cum te-am vazut, parca m-am schimbat
Nu e chimie, poate nici magie, e altceva.
Fiinte simple cu viata complicata.
Ceva mort in mine ai trezit,
Din piatra, aur ca un alchimist.
As vrea ca eu si cu tine sa fim,
Actori indragostiti intr-un film.
poezie de Alexandru Theodor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți jur pe o gură de rechin uriaș
că mi-ar fi mai simplu să culeg flori de pe cer
decât să ordonez gândurile poeților
oricum nimeni nu mi-ar cere vreodată să o fac
nici pe una nici pe alta
ba am să mor convins
că omenirea e perfectă și aproape minunată
înainte de a mă întoarce atom cu atom
în veșnicia minerală
îți jur frumos
ca într-un film clasic
pe o gură de delfin zâmbitor
că nimic nu e mai perfect decât nimicul
în timp ce îmi îndes în inimă
cioburi cioburi
luna
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din cronici
Că-mi trec nopțile ca fumul,
Dar și visele știu drumul,
Mă cunoaște iarba mută,
Gropile mă împrumută,
mi-am lipit urechea, na-te,
de tine, singurătate,
tu, femeie goală-ntreagă,
ne iubim fără de șagă,
precum păsările-n aer,
precum fiarele în vaier,
iar apoi pustiu, pustiu,
mai iubesc, o spun oricui,
iar oricine nu e nimeni,
fiecare face filme,
zilele se duc, ne scapă,
iarba a căzut tăiată,
morții se ridică-n coate
și ne strigă apă, apă!
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre filme și moarte, adresa este: