fizică şi religie

Măsuracii

ne măsoară distanţa fizică
în biserică cal
cu
lează aura sfinţilor şi lungi
mea nasului de sub mas
că
trebuie opt metri dintre e
noriaşii cei catolici
şi
opt metri dintre cei ortodocşi
în autobuz calculăm distanţa
mănuşii stângi lăsată în staţie
şi
lungimea brichetei zippo
din buzunarul elevului ieşit
din carantină - stă la doi metri de oxigen -
distanţă de colega pe care a sărutat-o a
seară (?!) cu foc, dar focul o
moară virusul calculează
măsuracul cu un telemetru

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta Scriptură şi naraţiunea lui Moise nu ar fi stârnit niciun fel de obiecţii dacă nu ar fi păcătuit la fiecare pas împotriva legilor fizicii şi a cunoştinţelor noastre de astronomie şi geometrie. A afirma contrariul şi a spune că Dumnezeu este liber să denatureze ştiinţa umană şi a face din ea o inepţie înseamnă a socoti că el găseşte satisfacţie în a-l înşela pe om, a-l menţine în ignoranţă, că nu doreşte niciun fel de progres al raţiunii umane, al cărei creator suntem obligaţi să-l considerăm pe el.

Baronul d'Holbach în Cugetări despre religie (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă dragoste din adâncul inimii, fără a te gândi la grijile cotidiene, detaşează-ţi trupul şi închide robinetul minţii conştiente! Fă dragoste fără să ai habar ce o să urmeze, în următoarea secundă a vieţii tale şi admiră senzaţia pe care sexul o produce la tine şi la partenerul tău. Sexul este o experienţă Divină care, probabil, aduce cea mai mare şi cea mai intensă senzaţie fizică şi care este la dispoziţia oricui. Avem cu toţii acces la amor, indiferent de rasă, vârstă, religie, credinţe. Priveşte sexul ca pe o binecuvântare, nu ca pe un păcat.

Cătălin Manea în Totul din Întreg, Iubirea de sine, Iubind Iubirea
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoluţionarul trebuie să intre pretutindenea, în clase înalte şi mijlocii, în dugheni, în biserici, birouri, armată, în lumea literară, în poliţia secretă. Revoluţionarul cunoaşte numai o ştiinţă: distrugerea. Pentru ea şi numai pentru ea studiază el mecanica, fizica, chimia şi chiar medicina. Pentru revoluţionar nu există decât o plăcere, o mângâiere, o satisfacţie: răsplata revoluţiei.

citat din Mihail A. Bakunin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grilaj

înconjurată din toate părţile
de gestica
acestor vremuri
în plină filmare a gîndului meu barbar
stau pe un trepied –
ţintă perfectă a corpurilor
de iluminat

un copil cu ochelari
se uită atent
în interiorul meu de adult
aşteaptă un pic de suflet
unul din fier forjat sau măcar din
hîrtie

deşi
imaterialul acesta
necunoscut
folosit în mod eronat
pe post de USB

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre monştrii fizici

Monstruozitatea fizică ne-apropie
şi nu ne-ndepărtează decât ce se ascunde-n noi,
ce rău aduce un copil născut cu păr pe faţă?
Dar ciclopii? Un ied cu două capete?
Mai rea e o minciună. Centaurii erau mai înţelepţi
Decât atâţia fanfaroni bipezi.
Bieţii siamezi emoţionează lumea,
Dar omul rău, duplicitar?
Ne-amuză peştii şi balenele – giganţi,
Mai mult decât un bogătan ce nu mai poate
Încăpea în piele şi în ogradă şi-n oraş şi-n ţară.
Ce mult îl admirăm pe Hyeronimus Bosch,
Pe bijutierii prozei, pe poeţi, ei ce scornesc minuni,
Sunt monştrii sacri.
Iubiţi pe monştrii fizici, Divinitatea i-a creat,
Ne pune la-ncercare, strămoşul nostru nu a fost hermafrodit?

poezie de Boris Marian Mehr (11 februarie 2013)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boris Yellnikoff (către spectatori): De ce vrei să auzi povestea mea? Ne cunoaştem de undeva? Ne suntem dragi unul altuia? Să vă zic ceva, aşa, din prima... Nu sunt genul de persoană care să placă. Şarmul nu e o prioritate pentru mine. Şi să ştiţi că ăsta nu e un film care să te facă să te simţi bine. Deci dacă vă aşteptaţi la asta, mai bine mergeţi la un masaj.
Băiat pe stradă: Mami, omul ăla vorbeşte singur.
Mama băiatului: Haide, Justin.
Boris Yellnikoff (către spectatori): Ce naiba înseamnă toate astea până la urmă? Nimic. Zero barat. Toate astea nu duc nicăieri şi totuşi, numărul idioţilor care trăncănesc nu scade. Ei bine, eu am o viziune. Eu vorbesc despre voi, despre prietenii voştri, despre colegii voştri de serviciu, despre ziarele voastre, despre televizor. Tuturor le place să vorbească. E plină lumea de dezinformaţi. Moralitate, ştiinţă, religie, politică, sport, dragoste, serviete, copii, sănătate. Hristoase, dacă aş fi nevoit să mănânc fructe şi legume toată viaţa, eu nu mai vreau să trăiesc. Urăsc afurisitele de fructe şi legume. Şi Omega 3, şi banda de alergare, şi cardiograma, şi mamografia, şi sonograma pelviană, şi, of, Doamne, colonoscopia... şi cu tot cu astea tot vine ziua când te pun într-o cutie şi vine următoarea generaţie de idioţi care-ţi vor spune la fel totul despre viaţă şi ce ţi se potriveşte cel mai bine. Tatăl meu s-a sinucis pentru că îl deprimau ziarele de dimineaţă – poţi să-l condamni? Pline de lucruri îngrozitoare şi corupţie, şi ignoranţă, şi sărăcie, şi genocid, şi SIDA, şi încălzirea globală, şi terorismul, şi tâmpiţii ăia cu valorile familiei, şi tâmpiţii ăia cu arme. "Groaza", zicea Kurtz în "Inimă întunecată". "Groaza". Ce noroc pe Kurtz că nu primea ziarul "Times" în junglă... Şi cu siguranţă că vedea lucruri îngrozitoare. Şi voi ce faceţi? Citiţi despre nu ştiu ce masacru în Darfur sau despre un autobuz cu elevi care ia foc şi spuneţi "Dumnezeule mare, e îngrozitor!", după care daţi pagina şi vă terminaţi de mâncat ouăle de la găini crescute ecologic. Dar ce să-i faci, te copleşeşte! Eu am încercat să mă sinucid şi bineînţeles că n-a mers. Dar de ce-aţi vrea voi să ascultaţi toate astea? Hristoase, aveţi şi voi problemele voastre. Sunt sigur că vă obsedează câteva dorinţe şi speranţe. Vieţile şi iubirile voastre care nu vă satisfac, eşecurile în afaceri. "Ah, dac-aş fi cumpărat acţiunile alea! Dac-aş fi cumpărat casa aia atunci, dac-aş fi făcut mişcarea potrivită cu femeia aia..." Dacă, dacă... Ştiţi ce? Nu mai vreau să aud dacă şi cu parcă dintr-astea. Mama spunea că dacă bunica ar fi avut roţi, ar fi fost un troleu. Mama nu a avut roţi, dar a născut un copil cu o minte sclipitoare. Am fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Fizică, dar nu l-am luat. Ştiţi cum e, totul e politică. Ca orice altă onoare de abureală. Întâmplător, nu cred că am foarte multe regrete. Dacă ne luăm după standardele unei civilizaţii barbare şi descreierate, am fost chiar norocos. M-am însurat cu o femeie frumoasă şi bogată. Am trăit ani buni în Beekman Place. Am predat la Columbia. Teoria corzilor.

replici din filmul artistic Ce-o fi o fi..., scenariu de Woody Allen (22 aprilie 2009)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întinde-te undeva, relaxează-te şi şopteşte-ţi: "Sunt fiul lui Dumnezeu, care a creat Totul şi pot face orice îmi propun, deoarece scopul meu face parte din Natură, din Mine". Permite-le imaginilor mentale care exprimă reuşita să te invadeze, să te conducă şi elimină din start, orice încercare a eşecului de a-şi face loc în lumea imaginaţiei tale. Ignoră orice idee care nu este în conformitate cu sentimentul reuşitei. Descoperă puterea extraordinară a satisfacţiei interioare, pe care încă nu ai trăit-o în lumea fizică - şi conştientizează că, dacă poţi concepe un scop, automat poţi avea parte de concretizarea acestuia, deoarece atracţia se oglindeşte ca o manifestare în lumea fizică a gândurilor noastre zilnice. Niciun gând nu este ne-creator.

Cătălin Manea în Totul din Întreg, Iubirea de sine, Energizantul spiritual
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evanghelia după Marin

La început lui dumnezeU îi era frică de întuneric
şi gândul că această situaţie ar putea fi psihanalizabilă
nu-i dădea pace.
Şi dUhul sfânt se plimba singur pe deasupra apelor,
dar nu vedea mare lucru.

– Să fie nişte lumină, avu un impuls creatorUL propriului
sfânT întuneric. Şi veni lumină.
Pământul îşi scoase sexul din apă şi se întoarse ruşinat
cu spatele. Atunci apele se despărţiră de uscat.

Şi dUhul sfânT îi spuse lui dumnezeU că nu este
ştiinţific ceea ce a făcut.
Atunci domnUL inventă simultan fizica
şi psihica cuantică.

Într-un târziu porumbelul nostru plecă dezgustat
de faptul că şarpele îi şoptise la ureche că nişte
vietăţi ipocrite vor face din el doar simbolul păcii.
Într-un colţ al creaţiei Marin îşi bea liniştit cafeaua

[...] Citeşte tot

poezie de Petrişor Militaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bisturiu

Inveterat de adâncimi precise
de secţiune sigură,
fără greşeli,
sau tremurări de mână
absolut interzise,
ce ar putea tăia o vână
ce picură,
stoarsă prin mişeleli.

Un scalpel
mai cadaveric spus
la lama ucigaşă
intronizată aşa de un mânuitor
ce nu s-atinge singur,
un... mântuitor
sus pus,
învăţăcel...
cu cursuri ce-a făcut acasă.

Un blestemat

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am atât de multe să îţi spun. Sunt cuvinte goale, insuficiente, prinse într-un fior inutil. Şi astăzi coltul meu de lume, încărcat cu păcate şi dor şi-a îmbrăcat cerul în furtună. Mi-ai spus într-o doară ca timpul avea să umple cu amintiri frumoase, suspinul amar al despărţirii. Că ne vom regăsi mai buni, într-o clipă divină, dincolo de amalgamul acesta de suflete, fără însemnătate. Poate sperai că voi învăţa să-mi astâmpăr setea de tine cu dor, răbdare şi încredere în rugăciune. Ţi-am promis. Înţelegeam într-un sens că moartea era concretă şi venea uneori să-şi ia tributul, ca urmare a traversării fărâmelor de viaţă plăpândă, ca o lecţie definitivă a acceptării efemerului. Într-o contradicţie firească rămâne pentru mine un fenomen explicabil, doar printr-o detaşare fizică de Universul acesta imperfect. Îmi eşti veşnic şi timpul nu te va smulge din mine. Începusem să înţeleg cursul hazardului şi să-ţi aud glasul din adâncul unei inimi sărace. Să fac curăţenie şi frumos în sine, ca nu cumva într-o zi să-ţi fie ruşine cu omul acesta neînsemnat, rămas în urmă.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

TU EŞTI NENĂSCUT! Tu nu eşti corpul-minte, aceasta este doar fantoma de zi care pâlpâie în tine. Tu nu exişti, doar Dumnezeu este real. Nu, nu, faci o confuzie; corpul nu ţi l-a dat părinţii. Părinţii ţi-au dat doar o bucată de muci, adică un ovul şi un spermatozoid. Corpul ţi l-a dat supermarketul din colţ. Ce altceva e corpul decât pastramă, caşcaval şi ceva bulion? Iar mintea nu cumva e reamintire, deci memorie? Fără memorie poţi vorbi de o minte? Mintea înseamnă un tomberon de gânduri a cărui fermentaţie putridă se numeşte "eu"-l. Aşadar, să revenim: de ce eşti aşa de mândră de frumuseţea corpului şi de sclipirea inteligenţei, pentru că nu sunt chiar deloc tu şi implicit nu sunt ale tale. Tot ceea ce crezi că eşti sunt roluri pe care alţii le-au scris în scurgerea timpului. Dar la 80 ani frumuseţea ta fizică se va nărui, sclipirea inteligenţei va piei înlocuită de Alzheimer. Aşadar, nu mai bine te afli pe tine aici şi acum? Tu nu eşti corpul-minte, aceasta este doar fantoma de zi care pâlpâie în tine. Doar credinţa ta că eşti o formă, te-a rătăcit de întreg şi te-a izolat dureros într-o micuţă şi neputincioasă parte. TU EŞTI NENĂSCUT!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trecut, prin definiţie, ca să spunem aşa, războiul era un lucru care, mai devreme sau mai târziu, se sfârşea, de obicei printr-o inconfundabilă victorie sau înfrângere. Şi, tot în trecut, războiul era unul din principalele instrumente prin intermediul cărora societăţile omeneşti veneau în contact cu partea fizică a realităţii. Toţi conducătorii, din toate timpurile, au încercat să le impună supuşilor loro falsă viziune asupra lumii, dar nici unul nu şi-a putut permite să încurajeze acele himere care aveau tendinţa de a şubrezi eficacitatea militară. Atâta timp cât înfrângerea însemna pierderea independenţei sau cine ştie ce altă consecinţă socotită în general indezirabilă, trebuiau luate măsuri serioase împotriva ei: nu puteai ignora faptele concrete. În filosofie, în religie, în etică sau în politică, doi şi cu doi puteau face cinci, dar dacă proiectai un tun sau un avion, nu puteau face decât strict patru... Dar, atunci când războiul devine efectiv continuu, el şi încetează de a mai fi periculos. Dispare ceea ce se numeşte necesitate militară. Progresul tehnic poate stagna, iar faptele cele mai evidente pot fi tăgăduite sau trecute cu vederea.

George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină de soare şi trist

Îmi părea că narcisele toate înfloriseră că
pe jos se întinseseră drumuri de fizică veche
şi de ceai
lor!
însă nu înţelegeau înflorirea peste toate păcii pomilor dintâi
poate pomii nu mai sunt
şi
Adam e prea vechi
şi Eva de mult s-a-învechit
care pace care pace dumnezeul tău nu e nicăieri
în pieile noastre de animal în peşterile acelea vechi
se vorbea despre un soare străvechi şi însemne rupestre doborâte
de timp
şi
uitare
nedrept
ieşeam afară cu tine şi mă deznodam de trecut
pesemne dumnezeu începuse înainte de peşteri
se arătase cu mult dinainte însă noi nu L-am ştiut
vieţuieşte dintotdeauna în cer

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Mönchsberg (Pe dealul Călugărului)

Unde umbra ulmilor tomnatici pe cărări tocite cade,
Departe de colibele pline de frunze ciobani dormind,
Mereu urmează frigul întunecata siluetă a călătorului

Peste osificatul podeţ, glasul de zambile ale tânărului,
Încet povestind legendele uitate ale pădurii,
Mai blând un sălbatic vaiet bolnav al fratelui.

Deci atinge un verde sărac genunchii străinului,
Fosilizatul căpătâi;
Mai aproape susură albastrul izvor al tânguirii femeilor.

Comentarii

Mönchsberg (cel mai înalt punct la 508 m deasupra nivelului mării) este un deal din Salzburg (Austria), care formează panorama oraşului cu spatele său alungit.
Mönchsberg a fost numit după călugării din mănăstirea benedictină Sf. Petru.
O poezie iritantă, scrisă în septembrie / octombrie 1913, care pare destul de clară în titlu, care numeşte un loc, care este în mod clar de înţeles, Mönchsberg lângă Salzburg unde Trakl a poposit des. Dar tocmai în contextul acestei concreteţi, Trakl ne confruntă cu o mulţime de enigme care sunt greu de interpretat. Limbajul devine tensionat la maxim, înţelesurile încep să plutească acolo unde se arată mai subtil.
Să luăm, de exemplu, al treilea vers al celei de-a doua strofe: "Mai blând un sălbatic vaiet bolnav al fratelui". Avem de a face aici cu o elipsă: "Mai blând un sălbatic..."? Sau cu o elipsă a lui "încet povestind..." – referindu-se la verbul versului dinainte? Sau chiar de la "Mai blând... urmează frigul întunecata siluetă..." – referindu-se indirect la verbul celui de-al treilea vers din prima strofă (urmează)?

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteva ore de delir

În liniştitele mele zile uneori,
lentile imaginare mă zgârie rareori,
precum spinii trandafirilor în zori.
O lentă mişcare ne-a purtat
unul lângă altul şi ne-a-ngemănat nepremeditat.
Braţele-ţi puternice mă strângeau
ca şi cum lăsându-mă să plec,
raţiunea vieţii tu pierdeai
cum peştii îşi pierd viaţa-n lacul sec.
Ca o noapte întunecată în care mă pierdeam
erau ochii tăi negri când pe ai mei întâlneau.
E vie încă amintirea sărutărilor tale,
ale buzelor aspre ca lutul din vale,
a limbii tale dulci ce gura-mi explora,
furându-mi oxigenul tot
şi inima-mi în imponderabilitate apoi lăsa.
Fiecare geamăt ai dus cu tine,
picaturi de sudoare cu sărutări ai uscat,
orice mică palpitaţie ai căutat şi cu tine ai luat,
fără respiraţie şi speranţă de viaţă m-ai lăsat.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frântură din filonul sufletului meu

Mângâiată de razele binefăcătoare ale soarelui matinal
înconjurată de pacea râvnită de firea omenească
şi de miresmele florilor multicolore din jurul meu
care înfloresc mai frumos atunci când sunt fericită
deranjată plăcut de gunguritul agitat al rândunicilor
care dau lecţii intensive puişorilor
pregătindu-i pentru prima lor călătorie înspre tările calde
privesc cerul invocând Divinitatea
în primul rand pentru ocrotirea celor năpăstuiţi de soartă
apoi pentru a-i mulţumi şi a-i spune
că binecuvântez din toată fiinţa mea viaţa
cu toate miracolele ei enigmatice
a căror stopuri nu cred că sunt întâmplătoare.

Sorb liniştită din cafeaua fierbinte
cu acea aromă dulce amăruie
care îmbată primele simţuri ale dimineţii
şi deschide porţile zilelor pe un ton prietenesc
şi mă frământă gândul
cum să fiu recunoscătoare sorţii

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (6 iulie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XI

Pe culmea unei nalte râpi, clădită
rotund din pietre mari ce-avalma zac,
soseam pe-o culme-acum şi mai cumplită.

Şi-aici, siliţi de aburi răi ce fac
aduşi de jos o groaznică putoare,
am stat să ne ferim dup-un capac

al unui larg sicriu ce-avea scrisoare:
"Pe papa Anastasie-l ţin, pe cel
de Fotie tras pe căi rătăcitoare."

– "Aci ne cat-a merge-ncetinel
spre-a ne-nvăţa cu fumul ce-abureşte
şi nu ne-o mai păsa apoi de el."

Aşa Virgil, iar eu: – "Atunci gândeşte
cu ce-am umplea, spre-a nu ne fi răpus,
ăst timp de-aici." Iar el: – "Gândesc, fireşte.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nihil Sine Deo

Vin pe furiş în primăvara vieţii tale,
Să-i fac cadou, o rază de culoare şi splendoare,
Nu îmi doresc putere, faimă, ori bogăţie...
Lumea ar fi mai bună, doar Bunul Dumnezeu să le deţie.

Dumnezeul iubirii veşnice este lumina conştiinţei noastre,
Să Îl conştientizaţi trebuie să vă uitaţi în sufletele voastre.
Visele albastre şi senine îs blânde ca de vară,
Culoare ca nestemata de opal, tot sufletul îl spală.

Aduc comori culese dintre astre,
Lumea ca să se bucure de nopţile albastre,
Pe toata lumea aş vrea s-o fac ferice,
Oamenii niciodată ca să nu se oftice.

Femeia-i dulce de-ţi vine să-i dai Luna,
S-o cucereşti e imperativ să îi araţi şi să-i explici natura şi scriptura.
Frenetic zboară fluturi coloraţi şi albi prin iarbă,
Nunta de vis, nimeni în veac să nu le-o şteargă.

[...] Citeşte tot

poezie de Cînepă Ştefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grafem transcris pentru jacques derrida în memoria zeului egiptean teuth

multă vreme am înotat în apele îngheţate ale semenilor
de naşterea Fiului lui Dumnezeu mă întâlnisem
cu un mai vechi prieten al meu
atât de al meu
NUMAI al meu
el însuşi ştiind că ESTE NUMAI AL MEU
vorbind printre nămeţii de la polul nord
fiul lui
tăietor de lemne
pe 23 decembrie a. c.
semnalul telefonic
polul nord-zăpodeni
destul de bun
pentru a ne convinge
să tăiem porcul de crăciun
nimeni nu mai avea cuţit ascuţit
ignatul trecuse
trebuind să agăţăm porcul de picioare
cu o şufă din sârmă de la câmpia turzii
desigur putea fi desigur

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!