flori şi vişine

Poartă albastră

N-am ajuns să cunosc iubirea.
Nici nu cred că există...
Ce eşti tu, poartă albastră?
Şi cât de ninse sunt tâmplele mele,
Acum e miezul nopţii
Sunt clipele ce ard,
Dar nu se mai ridică la lumină.
Rămân ancorate, într-un stindard,
Care-şi apleacă pânza.
Vei înţelege cum, peste ani lumina va pătrunde
Ca o singurătate dintr-un cireş înflorit
Nu vei vedea că ninge
Şi se ascund ochii tăi în ochii mei,
În umbra de oglindă
Şi atunci ca niciodată
Într-un poem te voi zidi,
Mă vei zidi, îmbrăcând-ţi trupul în flori de vişin.
Ca pentru totdeauna să ştii că te-am iubit.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moldoveanul...

pe piaţa Florenţei ning trandafirii
cu albe petale din liniştea firii
şi dorul de casă imploră, imploră
să intru cu albe petale în horă

în centrul Parisului scârţâie scrumul
şi plânge a jale când cerul când drumul
şi sufletul parcă-i călcat în picioare
de vânt ce adie a raze de soare

pe când la Toronto tot plouă şi plouă
cu stropi ca o pulbere fină de rouă
şi inima scaldă în farmecul serii
ca ploile noastre din mijlocul verii...

Hamas-ul din Gaza împroaşcă rachete
aiurea ţintite în Plânsul Perete
şi stau cu o teamă ce-mi mângâie ceafa
de parcă-s Hristos anchetat de Caiafa

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (8 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucătăria dragostei

Văzută de sus gura ta are culoarea
siropului crud de vişine
mai ales când gemete dulci o deschide
iar limba şerpească întinde pe buze
licoarea putred de dulce
de parcă-ar fi salivă stoarsă din stafide

Sub ochii-mi injectaţi de mireasma grea
de dragoste îndelungă
umerii tăi sunt carne catifelată şi fierbinte
zvâcnind în palmele-mi de piatră
ca respiraţia ta la respiraţia mea să ajungă

Sânii-ţi de nea cu vinişoare ca cicoarea
rotunzi ca irişi dilataţi de somnul fără vise
cresc ritmic în crunta-mi lovire
ispitindu-mi vigoarea
şi-nflorind ca în noapte miresme încinse
de-argintate narcise

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Radu Văcărescu din Gnoze (2004)
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nori lăutăreşti

Pe un sâmbure de sân
buze late, buze moi
buze cu miros de fân
ba pe unu
ba pe doi
ba pe oale
trupuri goi.
Se aud surcelele
cum se flacără în fân
se aud cum sforăie
între sâni
deochi
cu stăpână la
stăpân
şi cu sfântă la păgân...
Se vinos din vin cu vişin
se aude
cum se ruşin
doi fiori
sub dud

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădina mea

În gradină n-am legume
Numai mere, pere, prune
Zece vişini şi un cais
Un gutui şi la un pas
Un cireş posomorât
Şi un piersic amărât
Zmeura s-a cam trecut
Un alun e la-nceput
Smochinul mi s-a uscat
Corcoduşul... l-am uitat.

Nucile n-au nicio vină
Sunt o sută pe tulpină
Coacăze s-au înrosit
Vara este la sfârsit.
Crizantemele aşteapta
Floarea larg să o desfaca
Struguri mari la un cerdac
Mi-amintesc strămoşul dac.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana de Bucovina

bunica mea a fost o amforă ferită ochilor lumii de către un stăpân gelos,
vinul băut din ea avea gustul amărui al strugurilor descântaţi cu roua de Bucovina.
pe degete purta inele de iarbă scânteind a tinereţe veşnică
iar cuvintele ei sărbătoreau o fericire promisă, aşteptată, neuitată.
dacă ar fi ştiut să scrie poate ar fi descris cum se adună negurile deasupra munţilor străbuni
sau cum se strang flacaii satului înainte de a pleca în cătănie.
dar în sătucul meu, femeile învătau să scrie abia la bătrâneţe,
literele lor erau şchioape, urâţite de aşteptare şi adeseori cu adevărat triste.

bunica mea nu a avut niciodată inel de aur sau brăţară de argint,
poate că pielea ei nu rezista la răceala acelor podoabe.
singura ei bucurie a fost aceea de a păzi lângă focul iubirii,
numele neamului meu.
anii s-au succedat ameţitor în Ţara de fagi.
pârâurile au secat iar râurile au devenit nestemate pe cer.
copiii sătucului au plecat în războaie,
mulţi nu s-au mai întors.
cu toate astea, preotul satului îi strigă pe toţi în fiecare duminică
ca un apel continuu la neuitare,
ca un apel continuu la conştiinţa colectivă.

[...] Citeşte tot

poezie de Eduard Dorneanu (24 iulie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba a adormit profund

Hai să aprindem noaptea cu cântecul de greier,
În loc de luminar
Să punem stele în foc.
Să spunem că iubirea a semănat cu vântul
Sau cu o adiere a frunzelor de plop
S-au liniştit caişii şi vişinii în roşu orizontal
Şi iarba a adormit profund.
Cuvântul nu mai strigă la tine, universul la mine,
Răsăritul pe drumuri să ne prindă când alergăm desculţi
Şi ce alegorie de flori tot mai suave au păsările-n aripi!
Când vântul parcă-i stins.
Ne caută un miracol cuvânt sau întrebarea
De ce în tinereţea noastră a nins?

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

Zăpuşeala nopţii se prelinge încet... peste gânduri,
în ritmul impus de frică
al timpului care-ţi va da fiori
atunci când îl vei căuta până-n zori,
printre vişinii, de lângă mormântul cu amintiri....

Căutăm timpul în neant
noi avându-l mereu în buzunare...
Iar azi picură mărgăritare,
presărând mormântul cu amintiri,
de diamante strălucitoare..

Sufletul pur de copil,
s-a strecurat tiptil,
într-un trup bătrân de om....
Asemenea unui pom,
care astăzi înverzeşte,
mândru, falnic, înfloreşte,
timpul retezându-i viaţa,
ofilind încet, speranţa.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fata...

Sunt fata de pe splaiul de Turnu Măgurele,
Cu plete lungi şi negre rostogolind inele
Peste rochiţe albe, din flori şi vişinele...
Cu ochi mari cât iubirea de Turnu Măgurele!

Sunt fata de pe digul de Turnu Măgurele...
Şi-n portul cu tot visul copilăriei mele,
Trimis-am către lume-n bărcuţe mititele,
Zâmbete largi cât cerul de Turnu Măgurele!

Sunt fata de pe grindul de Turnu Măgurele...
Iubirea-mi e Danubiul cu cerul plin de stele,
Cu anotimpuri blânde, când eu străbat prin ele,
Că-n piept inima-mi bate cât Turnu Măgurele!

De-aş căuta iar poarta destinului spre stele,
Aş vrea-o-aici pe cheiul cu blânde vălurele...
Londra, Paris, Viena, New York îmi sunt zăbrele,
Căci dorul meu e tihna de Turnu Măgurele!

poezie de Iulia Mirancea (27 februarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cămaşa

De câte ori plouă, voi să-mi sădiţi un vişin
Cămaşa să mi-o ştergeti de sânge şi de pete
Lăsaţi-mi orizontul deschis să mă îmbete!
Şi flori de iasomie ca să dorm
Şi pupi de maci în plete să plouă numai iarna
Un strop să se dezgheţe să mă întorc în iarbă
În galbenul de lut din chilimbare pietre
Să-mi spune-ţi adevărul, iubire
Şi ce arde mai mult în noapte decât stelele?
Care-i oceanul vieţilor deşarte?
Şi care nor e piatră de început?
Şi ce e nemurirea, dar moartea?
Când să înnoptăm?
E prea târziu să ne trezim
E noapte, se întorc din raze stelele ca un deliciu de culori.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişor

Ne trezim depărtişor, dincolo de dor,
Dumnezeu păşeşte, vizibil, pe muguri,
Miracolul vieţuirii e-un sfânt mărţişor,
Ca semn al iubirii, în tine ard ruguri...

Enigmatic, un vişin tresare în floare,
Înlăuntru, îmi revine, năvalnic, iubirea,
Bătrâna mea mamă croieşte răzoare,
Un zarzăr cucernic îmi cată privirea.

Penumbra dispare, lumina-i pe ram,
Nu vreau, preacurato, o altă femeie,
Caut doar sensul femeii pe care o am,
Exilul îl caut, pe-o-ndepărtată glameie...

În momentul când răul devine inapt,
Preaverdele crud îţi încântă privirea,
Ce vrei, magnifică, Doamnă, de fapt,
Sămânţa divină sau doar înflorirea?

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt lalea!
Laleaua voastră albă, roşie, galbenă
mov, roz...
Înfloresc în aprilie
şi stau cu voi până când
se deschide liliacul, salcia,
caisul, cireşul, vişinul, mărul!
Stau cu voi,
până cînd voi îl răstigniţi pe Isus
şi încă un pic, până înviază!
Pe urmă mor şi trebuie să aşteptaţi
o sută de zile, ca să mă vedeţi din nou!
Sunt drăgălaşă, zglobie, sensibilă!
Vă iubesc!

Eu sunt urzică!
Răsar la prima înviorare
a razelor de Soare
şi aştept să mă culegeţi
ca să vă tonifiaţi sângele,

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi spectator

în joia asta mare te regăseşti
în nepoatele tale. cu ele,
sub ninsori de petale din vişinul înflorit,
îmi pari că te lepezi de tine, de timp...

ce poate fi, mă întreb, în revărsarea tumultoasă
de verde, viaţă izvorând din pământ,
mai frumos decât, pe portativul vieţii,
în săptămâna de patimi să fiţi împreună un cânt?

cu ochi de miel neştiutor de cuţit
te privesc nepoatele tale.
vântul adie şi-mi pare că tu
în pupăceală cu ele redevii un copil
suflet livadă-nflorită...

mai târziu faci ochii mari când te chem:
vino aproape de mine April
să ciocnim paharul cu sângele celui
ce mâine va fi răstignit.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nudul culcat al lui Modigliani

ocrul cu reflexe portocalii
se logodea cu maroul crud al cafelei,
vişina putredă cu verdele tinereţii abia trezite,
pielea aurie a nudului se răsfăţa languroasă
plină de nurii înfloriţi ai virginităţii răspândite
pe aşternutul roşu de culoarea rubinului
şi pe verdele primăvăratic al pernei,
acolo îşi legănase dorurile nemărturisite
acum femeia îşi deschidea braţele de culoarea marmurei
parcă a rugă sau a chemare
într-o expresie a dăruirii totale
ochilor păgâni ai pictorului
căzut parcă într-o ataraxie
şi melancolie visătoare,
într-o linişte a sufletului.
doar ritmul tainic al liniei trupului
tânjea după expresia naturalistă
a nudului culcat în tonuri calde...
trăia, vezi bine, în culori, maestrul,
totdeauna între mărire şi decădere,

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crochiuri la sărbători pascale

Isus a înviat acum din morţi
dar reânvie, splendid şi natura,
cireşi şi vişini albi la porţi
de iarbă verde-i plină bătătura.

Chiar gânduri verzi înmuguresc,
paşii mă duc către păduri virgine,
adun puteri să-ţi spun că te iubesc
şi că. iar, sunt îndrăgostit de tine.

Trăim alături un nou vis
după evadări din pandemie,
prin ani, un nou volum am scris
fără să fac, la bani, economie.

Cu sânii dezveliţi, azi, primăvara
revine cu multe abundente ploi,
cresc flori de vis prin toată ţara
şi-au revenit şi berzele la noi.

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica

Gârbovită de povara
Anilor ce te apasă
Traversezi cu greu cămara
Şi trudită ieşi din casă.

Cu mişcări grăbite, scurte
Îţi freci ochii la lumină
Apoi o porneşti prin curte
Cu paşi mici, către grădină.

Toate florile te-aşteaptă
Să te plimbi pe lângă ele,
Irişi cu tulpina dreaptă,
Gura-leului, pansele...

Lângă poartă, teiul mare
Umbra-şi lasă peste tine
Şi a lui sfântă răcoare
Se revarsă-n valuri line.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (19 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua Ei

Natura pentru ea a inventat cerceii
Cu primăvara în cozi de vişin, de cireş
Şi florile la fel, să-i facă fără greş
Miresme ce-i adulmeci; misterele femeii!

Şi trupu-i de chitară şi sol, volupta, cheia,
Îşi aşează lied pe strune ciupindu-şi coarde fine
Să încânte-n unde lungi coralele divine
Trecând sunet sublim peste Univers; femeia!

E amanta nesfârşită, păşit în zbor pe alee,
Degete fine în păr cu mângâieri de griji.
E caldul pat ce aşteaptă să vindece din schiji
Iertând o părăsire. Tot ea-i un nimb, femeie!

Deliciul nici n-ar fi de n-ar fi ea scânteia
Să aprindă sori din zâmbet, să nască dor ideii
De-a atinge fremătând, rug, buzele femeii!
Cu ea-n nopţi de voiaj şi-n zi visând femeia!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când soarele apune

Atunci când soarele apune
Într-un sfârşit de luna mai,
Oamenii buni să se-adune,
Bucuroşi, într-un colţ de Rai!

Să vadă vişinii în floare
Purtând rochii de mireasă,
Când pe-a cerului culoare,
Curcubeele se lasă!

E protecţia divină
Ce-ntr-un semicerc se-arată,
Cu un zâmbet de regină,
Pe cupola ei bombată.

Da cât suferă pământul...
E permanent exploatat,
Arşiţa, gerul şi vântul,
De-atâta timp l-au maltratat!

[...] Citeşte tot

poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delete

la intervale neiertătoare
tăcerea devenea insuportabilă
atunci încercau din răsputeri
să-şi amintească
dar nu... nu exista memorie!
orice experienţă se închidea probabil
în spaţiul şi momentul ACELA

jivine de-o zi mult prea fragile
să descopere iubiri să gestioneze drame înaintau
mai mult returnau unor halate invizibile
cu formă de oameni
cv-uri compuse din acum şi aici

fiecare dimineaţă le punea la dispoziţie
chipul necunoscutului căruia cu spaimă şi nepricepre
se apucau instinctiv să-i dezlege uitătura să-i străbată drumurile
ajunse la finish cu mult înainte de a începe

se năşteau ei... se năşteau alţii?!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul invizibil

(la sfârşitul viitorului)

1.

căzute din cer, cuvintele mesagere, găzduite-n inima ta
tare de dimineată, înainte de răsăritul soarelui, te cheamă la mare
aerul dimineţii se umple de lumea invizibilului
care-i mult mai bogată
ca cea a vizibilului
cu îngeri şi cu oameni invizibili
ca omul de ieri şi ca cel de alaltăieri
între cei invizibili şi imposibili fiind şi tu
celcarezicecă "între acum şi atunci
se intinde o clipă lungă
ca o punte între a fi şi a nu fi"
trăite deodată-ntr-un punct cu proprietăţi
care descrie locul geometric
de prin alte locuri şi alte dăţi

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!