fluvii şi munţi

Dromihete

Demult în vremuri zbuciumate
A trăit viteazul Dromihete
Întâi stătător în pământul drepţilor
Pe tărâmul strămoşesc
Căpetenia geţilor antici
La nord de fluviul Danubius
Stăpânul câmpiei milenare
Şi al codrilor seculari până la mare
Frate cu plaiurile şi cu munţii
Exemplu primordial de voievod
Total implicat şi înţelept
Diplomat şi vizionar
Temerar patriot şi tenace
În lupta cu Agatocle
El a ieşit învingător
În lupta cu Lisimah
El a obţinut victoria totală
De fapt el a făcut instrucţie
Cu cei care au invadat patria lui
A dat cea mai tare lecţie de istorie

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (19 ianuarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluviul nu mai poate curge înapoi

Se spune că înainte de a intra în mare
fluviul tremură de frică.
El priveşte înapoi spre calea pe care a străbătut-o
începând încă din piscurile muntelui,
lungul drum întortocheat traversând păduri şi sate.

Iar în faţa lui
vede un ocean atât de vast
în care, odată intrat,
ai senzaţia că vei dispărea pentru totdeauna.

Dar nu există o altă alternativă.
Fluviul nu mai poate curge înapoi.
Nimeni nu poate.
Aşa ceva este imposibil în realitatea acestei lumi.

El trebuie să-şi asume riscul
şi să intre în ocean,
numai astfel teama va dispărea,
pentru că acolo fluviul va afla

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când suntem despărţiţi

Eu care-am cunoscut bine marea...
cum aş mai putea naviga pe un fluviu?
După ce ai urcat pe muntele Wu
nu mai există alţi nori.

Aceste grădini elegant amenajate
nu mă mai impresionează;
iar asta datorită ordinii din mine, datorită ţie.

poezie de Yüan Chen, 779 - 831, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitalam

Anotimp de iubire al apelor lungi
sunând toropit şi prozodic în maluri,
când plouă cu astre-ostenite de vârstă,
întoarse în mâluri primare de fluvii...

Bogatele trupuri de carne lichidă
cu vinele verzi - somnoroase tulpine de lintiţi;
artere submerse - liane de nuferi clorotici;
nervoase vibrări de unde subţiri şi foşnite,
imensă-ncordare de fibre foind:
iuţi păstrăvi, plevuşcă futilă, bibani melancolici,
şi somnii placizi - acuaticii muşchi răscoliţi;
crap matur, viclean - o, monstruos biceps al deltei!

Periodic răstimp al apelor calme,
cu mari înfloriri germinale de icre:
maci roşii şi negre lalele - pretexte vitale;
şi sălcii sumare-aşteptând despletite
fecunda plecare-a polenului - ploaie
întoarsă în mâluri primare de fluviu...

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Romulus Vulpescu (1959)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura a trasat cu o mână grosolană, dar fermă, proiectul istoriei omului şi al revoluţiilor sale în liniile munţilor pe care i-a ridicat şi ale fluviilor pe care le face să coboare din vârfurile lor... Mările, munţii şi râurile sunt limitele cele mai naturale ale naţiunilor, obiceiurilor, limbilor, regatelor, tot atât cât şi ale teritoriilor, şi chiar în cele mai mari revoluţii umane, ele au fost linii directoare sau hotarele istoriei lumii. Daţi fluviilor un alt curs, lanţurilor de munţi o altă direcţie, malurilor mării alte contururi: nu este suficient pentru a schimba în întregime şi pentru totdeauna formele de dezvoltare a omenirii pe acest teren nesigur pe care se succedă naţiunile?

Johann G. Herder în Idei despre filosofia istoriei omenirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lostriţe în diluvii

Înainte de a se odihni
Dumnezeu a deliberat:
Lostriţa va urca muntele
Muntele va ascunde jivinele
Jivinele vor privi soarele
Soarele se va întuneca...
Apele vor creşte în diluviu
Va dispărea noţiunea de fluviu
Nevoie nu va mai fi de sabie
Apele vor legăna o corabie,
Iar NOE, alesul năier
Va arunca o ancoră-n cer
O alta în vârful de munte
Între ele dumnezeiasca punte...
Vor înota sub a corabiei chilă
Iuţi lostriţe ce pururi se-nchină.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea să fiu o pasăre-n zbor,
Sau frunza purtată de vântul uşor...
Aş vrea să fiu o dulce adiere,
Sau poate din stupi a albinelor miere.
Aş vrea să fiu mireasma din flori,
Un fir de iarbă, ori roua din zori.
Aş vrea să fiu o gingaşă floare,
Nisip, curcubeu, sau apa din mare.
Aş vrea să fiu o gâză, ori furnică,
Un fluture, peşte, sau chiar rândunică.
Aş vrea să fiu apă de ploaie,
Un lup, sau chiar doar o blândă oaie.
Aş vrea să fiu lumină, sau nor,
O rază de soare, un gând călător...
Aş vrea să fiu pom, piatră sau stâncă,
Un munte semeţ, sau marea adâncă.
Aş vrea să fiu o stea de pe cer,
Soarele, luna, sau un vis efemer.
Aş vrea să fiu spicul de grâu,
Izvorul limpede, fluviu, sau râu.

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterul...

de pe culmi de fantezie mai cobor din când în când
să văd lumea ce mai scrie şi poeţii rând cu rând
şi-ntr-o mare de cuvinte aranjate-n fel şi chip
intuiesc numai morminte şi castele de nisip

nici idei şi nici cadenţe numai iambi numai trohei
numai nobili excelenţe purtătoare de idei
numai versuri triviale numai ode curgătoare
numai albii fluviale de la munte pân-la mare

n-aud nici o melodie nici o notă nici un semn
nici o umbră de poezie- numai limba grea de lemn
e stăpână peste toate ce se scriu şi se vorbesc
de la mine-rupt în coate pân-la cei cu har ceresc

scot încet din cap căciula şi mă scarpin dur în pleş
mai drapez niţel şi nula trag un gât de Aqua Fresh
şi revin pe culmi stelare să continui procedeu
ba numit versificare ba misterul lui Orfeu...

poezie de Iurie Osoianu (10 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi cer bilet de călător pe ape

Nu-ţi cer nimic, dar dac-ar fi să-mi dai
Un râu aprins în apele polare,
Să-ngheţe-adâncul în frânturi de rai,
M-aş face ţărm pe chip de aşteptare.

De-ar fi să-mi dai oceanul tău de vise,
M-aş umple val pe unde-ameţitoare,
Sărut tăcut pe nopţile închise
În ochi uitaţi pe semne de-ntrebare.

Nu-ţi cer nimic, dar dac-ar fi să-mi dai
Romanţe vechi de fluvii infinite,
Voi adormi ades' cu florile de mai
Şi-n vocea ta mă voi trezi, iubite.

Nu-i clipă mai sfinţită-ntre regate
Decât cea strânsă-n alb de porumbei,
Biletul tău de călător pe ape
L-aş pune preţ de veghe în scântei.

[...] Citeşte tot

poezie de Gina Zaharia
Adăugat de Gina Zaharia
Comentează! | Votează! | Copiază!

(C) «Nefărtatul, văzând că Dumnezeu este "scufundat în profundul somn" şi dorind nespus de mult să devină singurul stăpân al turtei-Pământ, se hotărăşte să-l înece, împingându-l în hăurile Apelor Primordiale. Dumnezeu era greu de dezlipit de recenta-i creaţie, Pământul, "turta" de la axis mundi ; şi Nefărtatul Îi rostogoleşte corpul, mai întâi într-o direcţie, dar constată că Pământul de sub Atoatecreator se întinde / măreşte, ceea ce se petrece şi la rotirea-i în celelalte direcţii. Apele Primordiale sunt acoperite aproape în întregime – ceea ce le face să geamă / urle şi să trezească pe Dumnezeu din profundul somn postgenezic. Văzând cum stau treburile, Dumnezeu prinde Pământul de margini, îl turteşte, făcând să răsară munţii şi apele: Alpi, Carpaţi, Himalaye, bălţi, fluvii, lacuri, mări, râuri, pâraie etc.» ‒ (33) / 30 iunie 2022
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre croite stihuri inspirate despre elementul Pământ» ‒, Timişoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 206 sq.).

Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, capitolul «"Aforism-brazde" printre croite stihuri inspirate despre elementul Pământ» (30 iunie 2022)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miradoniz

Miradoniz avea palat de stânci.
Drept streşină era un codru vechi
Şi colonadele erau de munţi în şir,
Ce negri de bazalt se înşirau,
Pe când deasupra, streşina antică,
Codrul cel vechi fremea îmflat de vânt,
O vale-adâncă ce-ngropa în codri,
Vechi ca pământul, jumeta din munte,
Mâncând cu trunchii rupţi scările negre
De stînci, care duceau sus în palat
O vale-adâncă şi întinsă, lungă,
Tăiată de un fluviu adînc, bătrân,
Ce pe-a lui spate văluroase pare
A duce insulele ce le are-n el ­
O vale cât o ţară e grădina
Castelului Miradoniz.
Iar în castel de treci prin colonade,
Dai de înalte hale cu plafondul
Lor negru strălucit şi cu păduri
De flori. Păduri cărora florile

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pariu cu viaţa

Doamne, dacă mă vindeci,
Îţi promit că voi aduce
Diamantele
Din muntele bucuriei
Tuturor nefericiţilor
Care vor să biruie egoismul şi frica.

Voi bea din izvorul vieţii
Ce curge neştiut
De sub stânca părăsită
Şi vom curge împreună
Cu pâraiele, râurile şi fluviile către oceanul de fericire din fiecare particulă de eternitate.

Acum şi aici există iubire!

Vă rog să gustaţi puţin câte puţin.

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardealul

Fiii tăi îşi blestemară ziua naşterii, amară
întuneric şi ruşine, cazne grele şi omor
şi ca turme fulgerate din senin se-nspăimântară
prigoniţi de-un înger negru tocmai pe moşia lor
s-au lipit de stânci şi codri, şi în mlaştini se-adânciră
şi-au durat colibe-n râpe, tot prin peşteri au cinat
se hrăneau cu rouruscă, mânătărci şi calomfiră
peştele le-a fost tainul, jirul, trudnicul vânat
Fluvii tragice brăzdară chipul tău ca de icoană
ai trăit fără prihană un mileniu greu, de iad
te-au secătuit de vlagă, ţi-au supt sângele din rană
ţi-au smuls vintrele de aur, grâul, munţii verzi de brad
tu aveai aici cutume, ei – doar acte mincinoase
dreptul tău era vecia, traiul demn şi înţelept
în adâncul tău prinsese rădăcini un cer de oase
ei le-au profanat cu ura şi cu lipsa lor de drept
Aveai sanctuare dace, temple şi mulţimi de castre
mii de pietre funerare şi inscripţii vechi de rit
în întreg acest tezaur al eternităţii noastre
ei au răsucit cu poftă plugul lor cel ruginit

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din 101 poezii * 101 bijuterii
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se deschide

ca să se închidă
din nou fără baghetă
stăpâna fluviilor fosforescente
dă munţilor râpe în poziţii indecente
e vagaboanda apusului meu
de soare întârziat în taverne negre
mizere cum sunt sufletele noastre
adorm fredonând în calda-nfiorare
mă face să mă simt un smochin uscat
m-aş urca pe un soclu
de bazalt azvârlit în mare
se deschide în gesturi autoritare
şi-mi porunceşte să mă ascund
în braţele cu lună plină

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la înălţarea definitivă

E o neşansă a întâlnirii mele
când stăpânitoare nu mai eşti în trupul tău
mai zdrobitoare decât mine, decât ochii mei
pe care-i ascund sub ochelarii vremii
ca sub o ceaţă mereu străină.

Să ne împărţim bucuriile, să plângem durerile
să le cântărim ori să le spargem în bucăţi
până la despărţirea de noi şi de ele
cum răul de bine, frumosul de urât.
Du-mi prezentul pe buza prăpastiei
picioarele desculţe să calce pietrele
trupul să se înalţe drept din suferinţă
tot mai înalt şi mai subţire
să urce-n cer împiedecându-se de îngeri.

Să-mi spui că şi tu eşti o mirare
cu care mă minunez în faţa stelelor,
că suntem un fluviu ce desparte munţii
dealurile, câmpiile şi tot ce stă-n cale,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profa

Profa de geografie
vine cu părul pădure
şi catalogul
sub formă de Câmpia Panonică,

ne varsă nişte fluvii
prin oceanele minţii,
desenează curcubeie
deasupra Ceahlăului
şi ne trece prin strâmtoarea Gibraltar
cu grijă,
să nu ne udăm
picioarele de cretă,

după 50 de minute de plimbări
prin mapamondul transpirat
de ceţuri chimice (oh, nu,
asta e altă materie!)
profa se-mbracă în
Poiana narciselor

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ţoanţă din Rezervaţia de himere (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detalii

îmi trăiesc destinul simplu şi comod
în zbor de pasăre vreau să mă înnod
liberă şi fericită să plutesc pe vânt
de pe un curcubeu să îmi iau avânt.

visul mi-l trăiesc la marginea lumii
la confluenţa dintre mare şi fluvii
pe-un ţărm auriu să zidesc castele
să le lumineze mirabile stele.

iubesc în mers în amintiri în somn
răsppândind versul ca pe un semn
îmbrăţişez timpul ca pe un prieten
alearga prin mine frenetic şi sprinten.

doruri falnice ca munţii temperez
detalii migăloase convertesc în crez.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să fiu cinci minute poet

Aş vrea să fiu cinci minute, numai cinci minute, poet:

Unul dintre acei oameni extraordinari pe care zeii îi înaripează
Când vor să exprime în versuri o suferinţă sau o bucurie
şi-n acele versuri se recunosc apoi milioane de oameni,
iar generaţii întregi le ştiu pe de rost şi de câte ori le aud
sunt cuprinse de aceeaşi adâncă emoţie.

Aş vrea să fiu, numai cinci minute, un astfel de om privilegiat,
Pentru a ţese-, şi nimeni să nu-l găsească înjosit- vesmântul poeziei
în jurul celei mai banale întâmplări cu putinţă,
întâmplare ce pe mine m-a emoţionat la culme,
şi aş vrea că emoţia aceasta să nu se piardă, să o-ncerce
- o, de s-ar putea!- cât mai mulţi oameni.

Haideţi, degete ale mele, îndrăzniţi, încercaţi să ţeseţi
Veşmântul de aur al poeziei
Pe umerii răpănoşi ai acelei atât de prozaice întâmplări,

Când dimineaţa unei urâte zile de toamnă m-a prins într-un tren aproape pustiu,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

«Farmacia Ozonului dintre munţii cu vârfuri de dor şi logostele / m-anunţă – cu grai de înger-filomelă de-un rai de nai – / de înzorierea-mi, odată cu Măria Sa, Soarele, / ce-mi porneşte toate motoarele... // Farmacia Apei – dintre sirene-curcubeu – m-ademeneşte / în roş-verdele-abis, ori în marginea mării, pe fluvii, / pe râuri văluros-mieroase, ori spumegoase, / spre zenitu-mi, odată cu Măria Sa, Soarele, / ce-mi ambalează toate motoarele... // Farmacia din Cetatea-Lemn-de-Zăvoi, din prim-orga-pădure / mă-mbie în plai, cu cele agreste / şi cu toate cele sculptate în Lemnul din Ţeste, / la chindie, odată cu Măria Sa, Soarele, / aburindu-mi mie toate motoarele... // Farmacia Focului mă-nlămurează-n priveliştea brumărie a fiinţei, / în centrul spiralei de wolfram incandescent al galaxiei, / între struguri-de-stele din marginea cosmică a viei, / de-nserare, odată cu Măria Sa, Soarele, / de-mi odihneşte toate motoarele... // Farmacia Pământului mă-ntâmpină cu pâine şi sare, cu cristale-oase, / cu turle-carapace-de-ţestoase, / de miazănoptire, cu Măria Sa, Soarele, / sporindu-mi – la prima cântare-a cocoşilor – toate motoarele...» ‒ De farmacia fiecărui element din fundament...
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «Din "aforism-brazdă", în oglinda "farmaciei-poem"» ‒, Timişoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 7 sq.).

Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic», Timişoara, Editura Wa, Din "aforism-brazdă", în oglinda "farmaciei-poem" (21 septembrie 2012)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profa

Profa de geografie
vine cu părul pădure
şi catalogul
sub formă de Câmpia Panonică,

ne varsă nişte fluvii
prin oceanele minţii,
desenează curcubeie
deasupra Ceahlăului
şi ne trece prin strâmtoarea
Gibraltar
cu grijă,
să nu ne udăm
picioarele de cretă,

după 50 de minute de plimbări
prin mapamondul transpirat
de ceţuri chimice (oh, nu,
asta e altă materie!)
profa se-mbracă în

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ţoanţă din Rezervaţia de himere (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!