fluvii şi suflet

Înţelepţii antici erau subtili, adânci şi pătrunzători. Înţelepciunea lor era aşa de adâncă încât nu putea fi cunoscută. Astăzi este greu de a-i prezenta şi înţelege. Ei erau prudenţi precum cel ce străbate iarna un fluviu, prevăzători precum cel ce se teme de vecinii săi, gravi precum se cuvine să fii înaintea străinilor, modeşti ca gheaţa care se topeşte, simpli ca lemnul (în lucru) la lucrat, goi ca o vale armonioasă, nepătrunşi ca o apă tulbure. Cine deci ar putea astăzi să-şi purifice sufletul întocmai ca o apă tulbure lăsată să se limpezească? Cine ar putea să însufleţească un mort, redându-i mişcarea? Cel ce şi-a însuşit cu adevărat Tao nu are dorinţe. El este despuiat de toate şi nu caută cu ostentaţie să fie desăvârşit.

Lao Tse în Tao Te King, 15
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesia

aţipind uneori
îmi apare în faţă
o hartă animată
cu toate durerile lumii
pâraie de suferinţă
se adună în râuri
în fluvii
şi se varsă în
oceanul din sufletul meu
odată
când nu mă voi mai trezi
pe pământ
voi lua cu mine oceanul acesta
şi lumea va rămâne
în urma mea
în sfârşit
fericită

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc nebun

Se-ntâmplă ca în memorie
să capeţi aură stranie,
trup de plumb încătuşat.
Semnele zilei le adun
cu migală
lângă melcul încifrat.

Veşmânt străin,
odisee a tristeţii
Sufletul acesta
a îmbătrânit timpuriu
lângă fluviul mereu răzvrătit.

Zilnic, eliberându-ne
dintr-o taină adâncă
ne absoarbe-n alunecare
jocul nebun
al refuzului.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astarte

când treci cu carnea lucitoare
prin încăperea sufletului meu
o sete lactee mă doare
tăioasă
profundă
mi-e greu...

totu-i statornic
poate sunt
blasfemice ulcioare zidite în pământ
credinţa însă
credinţa nu mai este
ascund la sân o tânără poveste
şi ruga ce te-ntreabă
ce răspunde
şi floarea-n care voi pătrunde
cum urcă cerul scara amăruie
cu amintiri din fluviul ce se suie
şi înfioară găsita rătăcire
de sânge crud

[...] Citeşte tot

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri strivite

... Port în sufletul meu
Limbile de foc ale dragonului azuriu
Încolăcindu-se în ritmul păsării Phoenix.
Incandescente, fluvii fumegânde,
Mă cuprind sadic, storcându-mi vlaga din mine.

Simt ucigaş trăirea fizică prin exterior,
Ca pe o povară, incomensurabilă
Cu sentimentul libertăţii absolute,
Şi numai în aceste momente,
Spaţiile imaginaţiei mele
Se strâng vijelios într-o sferă fără graniţe,
Dar insignifiantă faţă de măreţia veşnică a gheţii...
......................................................

Cobor acum, printr-o supremă sforţare
În adâncurile vulcanului,
Şi mă ustură lacrimile de foc
Ale destinului.
Nu, nu voi putea lupta cu el,

[...] Citeşte tot

poezie de Leonard Sandor
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedoritul zbor

Durere port în suflet şi-o rugăciune mută
Privindu-te cum zaci în somn neiertător,
Aş vrea să fiu cu tine în lumea-ţi neştiută,
Să te întorc degrabă din nedoritul zbor.

Încerc să te găsesc pe ţărmul fără nume,
Să-ţi oblojesc o rană ce încă sângerează,
Mă lupt cu aripi negre, năluci din altă lume
Privind icoana care tăcută stă de pază.

În drumul meu răsare o poartă ferecată
Pe care o deschid cu fluviu din privire,
Sunt pentru-o clipă-secol de lacrimi înecată,
Dar ştiu că nu am vreme de altă tânguire.

Paharul deznădejdii îl sparg de un hotar,
Luptându-mă din greu cu piatra de-ncercare,
Am să-ţi aduc potirul, să bei din sfânt nectar,
N-am să te las nicicum să zbori spre altă zare.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria-i un fluviu...

Istoria-i un fluviu cu-nvolburări spumoase,
O bandă-ncet rulantă ce-alunecă etern
Venind din ceruri parcă să curgă-n văi pâcloase,
Iar azi e-n dreptul nostru... Putea-voi s-o discern?

E-atâta frământare în tulburele-i valuri
Când orizontul negru o-apasă-n chingi de fier,
Când lungi ruine cară lovindu-se de maluri
Şi sufletul ni-l sfarmă privind spăimaţi spre cer.

Nimic nu ne desfată când undele-s cu sânge,
Când umbre de rechini las urme fumegând;
Când fluviul se revarsă şi tot ce-i viu înfrânge -
Istoria e-o dramă ce nu piere nicicând!

Şi totuşi, câteodată - dar rară-i întâmplarea -
Fluviul se-mbracă-nuferi şi-i clar - multicolor!
Cerul coboară-n ape schimbându-le culoarea
Şi-atunci din nuferi zboară îngeri cântând în cor...

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se deschide

ca să se închidă
din nou fără baghetă
stăpâna fluviilor fosforescente
dă munţilor râpe în poziţii indecente
e vagaboanda apusului meu
de soare întârziat în taverne negre
mizere cum sunt sufletele noastre
adorm fredonând în calda-nfiorare
mă face să mă simt un smochin uscat
m-aş urca pe un soclu
de bazalt azvârlit în mare
se deschide în gesturi autoritare
şi-mi porunceşte să mă ascund
în braţele cu lună plină

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erotica (VII)

Eşti culmea, măi femeie,
cu mersul de gazelă
păşeşti prin lumea noastră
dând rost la toate, clar,
din sute de condeie
te-mbracă în dantelă
poeţii-ntr-o orchestră
cu fluvii de nectar...

Eşti culmea, măi femeie,
cum te fixezi în cuget
şi, de-acolo, regină,
pluteşti peste supuşi,
că-i palat ori bordeie
aluneci până-n suflet
şi ne faci viaţa plină,
o lume de seduşi...

Eşti culmea, măi femeie,
cum ne ţii pe la uşi...

poezie de Petre Conceatu (9 septembrie 2002)
Adăugat de Petre Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul

mă apasă cuvântul şi timpul e rece
un joc de clipe în scorburi
ascult foşnetul timpului
printre frunzele vestejite ale sufletului
cuvântul a tăcut
se aşterne vecia peste gânduri prăfuite
fulgerul s-a ascuns în rana cerului
ca o lumină fugară
pe tălpi purtam văpăi în freamătul zilelor arse
felinarele atârnau strâmbe pe aleile lumii
căutam un fluviu să învăţ nemurirea
cu foc îngeresc
peste livezi de măslini înfloriţi
sub cerul descătuşat de gânduri
sunt mugure de ţărână
respir sălbatic, visând să renasc
ca o petală întinsă peste ţărmururi de suflet
acolo, în larg, lângă mare
căutând lumina vieţii în neguri străbune
sunt trup din sângele mării

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara de polen

Pe freamătul cântecului de păsărele,
Pe câmpul cu ape şi umezeală de vânt,
Vorbeşte luna prin crudele rămurele
De un suflet gingaş, neînţeles cuvânt;
Se clatină, părând că, nu mai încape
Un gând ce geme, atins de-albastru cer,
Îşi pierde pasul în dulcea insomnie
Ce-aprinde farul dragostei-mister;
Inimi valsând gustă din fluviul din Eden,
Trupuri înmiresmate de flori de iasomie
Se contopesc în primăvara de polen,
Adună din floarea vieţii, fascinanta magie.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am zâmbit

în ziua aceea
două raze evadau din soare
iluminându-ne ceruri
întrebări exclamaţii furtuni
ascultam privirile
ne vorbeam uimirile
aşterneam trăirile
captivi dorinţelor
în fulger arzând
ne-am zâmbit
plângându-ne mâinele solitar
din altă dimensiune
norul de fluturi
învăluia virgulele noastre
zburându-le în noi
nespuse fluvii de cuvinte
curgeau pe suflete şiroi
bancă de căldură
în arealul speranţelor
atunci

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

nimicul lumii

ne-am privit, iubite
prin zăbrelele gândului
tu ai văzut în noroi
un şarpe lung de foc
eu am văzut stelele toate
scăpărând în enigmaticul joc
am rămas singuri, doar noi
şi sufletul nostru miraculos
şi fluviul verde maiestos
mestecenii reflectă în apus
doar irizări de suflet şi ceaţă
şi ne iubim şi scriem poeme
cu sânge pe suflet şi buze
ne atingem trupurile flori de gheaţă
împarfumatul prier ne tot răsfaţă
şi trandafirul a înflorit timid
în carnea roză de meduze.
ne dăruim lumina zălog pe buze

[...] Citeşte tot

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Când sunt îndrăgostită,
Iau celelalte-nfăţişări
Şi mi se alungeşte sufletul înaltul,
Într-o parte şi-ntralta
Şi cresc pe dânsul ţevi
Cu flori halucinante şi verzi,
Şi mări de marmara unde-mi azvârl trupul
Acesta lent, cu genunchi vorbitori

Războaie cu soldaţi albaştri
Împung în irişi
Fluvii de păsări de pradă
Rănesc ochii deschişi.
Printre aceste miezuri de lumină
Înot, într-un plutitor
Şi transparent ocean vorbitor.
Şi tu eşti prima mea uimire
Primul meu fulger nimicitor.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul fluviului

În preajmă, sufletul fluviului,
palpitând,
sufletul fluviului, împărţind egal
pe maluri, daruri ierbii şi mărăcinilor,
tufelor cu fructe otrăvitoare şi arbuştilor
cu frunze mustoase, mici boabe de rouă;
bucuraţi-vă, parcă spunea, şi nu vă învrăjbiţi,
aceasta-i doar apa,
ci restul în voi căutaţi-l,
malul al vostru e şi voi, toate,
ale lui sunteţi.

L-am văzut ieşind din adâncul undelor,
era tânăr şi neîncoronat,
puţin adus de spate,
mergea gânditor şi încet,
călugăr al apelor...

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Factori decisivi

pasiune, performanţă, perseverenţă
trei factori perfect decisivi
cu parfum de poezie fac prezenţă
printre autorii zilei inventivi.

mă hrănesc cu poezia persuasivă
las timpul să se scurgă în condei
vremea inspiraţiei este cursivă
ca un fluviu străbătut de idei.

sensibilă emoţie ca floarea de nufăr
atrage-ntre petale fluturi visători
inec dezamăgiri ce mă fac să sufăr
în sufletul meu poposesc călători.

anii creativi sunt ordonaţi în cufăr
la şcoala viitorului vor fi luminători.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transparenţe ideale

viaţa mea durată efemeră de scânteie
cu invazia nestăpânită a iubirii nebune
când m-au nins petale de măr şi orhideie
amploare de destin ce-a trăit o minune.

n-am dezrădăcinat păduri de vis
gândurile mele s-au convertit la soare
se scurg spre veşnicia acestui Paradis
ca un fluviu ce aleargă spre mare.

calităţi de vis s-au pogorât din stele
leagăn de lumini şi de revelaţii
gânduri imortalizate în acuarele
expresiile fericirii răspândite în spaţii.

graţie reflexivă priviri spre curcubeie
colorând frumos sufletul de femeie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţii perfecte

mirabile emoţii un fluviu de adrenalină
trece prin suflet ca vechiul Danubiu
valuri de optimism în ritm de mandolină
îmi frânge mâhnirea fără nici un dubiu.

cu versul aproape timpul mi-e aliat
pot prin rugăciune să fac un colţ de rai
să mă simt puternic precum Goliat
cu rădăcini înfipte adânc pe-acest plai.

în lume e chaos, nu e a mea culpă
sunt doar o rimă plutesc pe un verb
fiori de cuvinte îmi zvâcnesc în pulpă
şi am pe creştet coroană de cerb.

trăiesc în mileniul fascinant superb
învăţ să-nving demoni cu spirit acerb.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te voi găsi Ilia-Silvia

Ochiul meu, fluture transparent,
pluteşte în lungul fluviului,
te caută în oranjul din ora netedă a după-amiezei, în gestul
scurt
al sălciei, în aer,
traiectorie aripilor fragile,
în şoapta rătăcind de secole, căutând
urechea ta de fecioară, mistuită în muzica dintâi din izvorul cerului.

Nu se ştie niciodată adâncimea
singurătăţii
– citeam printre liniile palmei tale unduind,
în unica noastră atingere, atunci
când tu presărai, fără ca eu să ştiu, în mustirea sângelui,
miracolul mâinilor goale,
din care, în toate naşterile mele succesive, m-am nutrit.

Nu te voi găsi!
Nodul dezamăgirii, uscat mă strânge, plâng, am înţeles:
Se pierde o singură dată,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezonanţe sublimate

poezia mă transpune în revelaţii ample
versuri sofisticate sufletul mi-l străbat
gânduri fluide pot cerul să-l contemple
clarităţi irezistibile care m-au schimbat.

în flux nemărginit trăiesc stări sublimate
bucurii câştigate în lupta cu neantul
ploaia de fericire sub lumini fermecate
gânduri devin aurore înconjoară cuvântul.

slove care curg în fluviu de speranţe
când soarele se scaldă în apa cristalină
adâncimile vieţii in mii de nuanţe
în care se reflectă scânteia divină.

trăiesc avânt sentimental cu rezonanţe
care urcă sus la steaua hermelină.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!