fotbal şi prezent

Colind

în lumea plină de femei, în lumea plină de păcate
în scrumuri scocioram scântei să ardă viciile toate
şi să rămînă dintre ele doar cele veşnic elegante
chiar dacă au venit ca stele, chiar dacă vor pleca bacante

în lumea plină de bărbaţi, în lumea plină de himere
prin wal-uri căutăm cârnaţi la soiul preferat de bere
mai căutăm şi adăpost să pot privi fără prihană
un meci de fotbal pe de rost, şi el sătul de-atîta hrană

în lumea plină de femei, în lumea plină cu bărbaţi
sorbii din plin amarul ei şi din dulceaţa ei nesaţ
am fost cândva şi Don Juan şi soţ amarnic înşelat
am fost la funduri de ocean şi cerb de coarne spânzurat

dar am rămas acelaşi eu cu suflet tânăr şi hoinar
de copilaş hazliu, de zeu, de cel din urmă boschetar
şi azi impovărat de ani şi dus cu pluta uneori
în viaţă asta de doi bani, mai ard în sine meteori

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (5 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amprente vizuale

miroase a ziar a stârvuri politice
ador să circul cu metroul să aud vocea aceea neutră cum anunţă piaţa victoriei
iar eu să cobor la următoarea
lumina difuză se opreşte pe volanul încins
la trecerea de pietoni aşteaptă femeia vieţii tale
are pantofi galbeni şi un smart phone care poate identifica amprenta vizuală
sigur nu se mărită nici vara asta simte de la distanţă rataţii şi preferă să stea în zona
de unde poţi să faci un selfie fericirii ce îţi erupe prin toţi porii ca vulcanii noroioşi

la poşta din titan era mereu coadă trimiteau la post-restant vederi cu un text laconic
Vă îmbrăţişăm din Herculane, ai voştri 1 2 3
eu nu am văzut oameni mai stupizi ca cei
ce postează instant voiajuri
după cortina de fier s-a inventat cortina virtuală
cu cinci mii de corifei iubiri nestatornice şi colorate
plus o extrafericire sezonieră

cărţile aceşti dinozauri preistorici vând
omul
imaginea astăzi face cât o mie de cuvinte

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cool şi felin

Cool şi felin, black mandoline,
Prieten, sfârşitul sforăie lin,
In dim light, o raită în right,
se conturează obiect ce optează,
Ochiul răsare din nimicul ce doare,
Omul pe gură, moartea din şură,
Pedepsiţi vederea, ochiul ca mierea,
Orbul deveni un clarvăzător,
Mortul este astăzi atotştiutor,
faci în interior tot ce vrei matale,
dar cu temei bea din trei pahare,
ochii genitali, copii de cristal,
the eye is a hungry mouth,
a fi vizionat de draculi, of course,
zâmbetul tău sare mereu în argilă,
viaţa remanentă, te agăţi de milă,
ne acoperim cu vise, decent,
visele conţin mereu un ferment,
the doors dai la-ntors,
cristal ship, un şip,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotbalul şi vaca

În Mexic, vreo trei tauri,
De minge-mpătimiţi,
Bătând-o pe coclauri,
Însă mai mult "chibiţi",
Aflând ei că se pune
De un campionat
Cum n-a mai fost, se spune,
S-au pus pe adunat
Un pesos peste altul,
(Adică bani se-ai lor),
Să poată face saltul
Peste ocean, în zbor,
Acolo unde ursul
Domnea şi a dorit,
S-arate că-i şi unsul
Acestui sport vestit.
Dar, iată, la plecare,
În Mexic s-a produs
O mare supărare:
Fiind vacii supus,

[...] Citeşte tot

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neil (îl găseşte pe Todd singur pe acoperiş): Bună!
Todd Anderson: Bună.
Neil: Ce s-a întâmplat?
Todd Anderson: Nimic. Azi e ziua mea.
Neil: Ziua ta e azi? La mulţi ani!
Todd Anderson: Mersi.
Neil: Ce-ai primit?
Todd Anderson (arătând spre trusa de birou de lângă el): Părinţii mei mi-au dat asta.
Neil: Nu e aceeaşi trusă...
Todd Anderson: Ba da. Da, mi-au dat acelaşi lucru ca anul trecut.
Neil: Ah.
Todd Anderson: Ah.
Neil: Poate s-au gândit că mai ai nevoie de încă una.
Todd Anderson: Poate că nu s-au gândit la nimic. Ceea ce este ironic e că nici prima oară nu mi-a plăcut.
Neil: Todd, cred că subestimezi valoarea acestei truse de birou. (O ridică.) Adică, cine ar vrea o minge de fotbal sau de baseball sau...
Todd Anderson: Sau o maşină.
Neil: Sau o maşină, dacă ar avea o trusă de birou atât de minunată? Dacă ar fi să cumpăr o trusă de două ori, probabil că aş cumpăra-o pe aceasta. În ambele cazuri! De fapt, forma ei este... aerodinamică, nu? (Merge până la marginea acoperişului.) O poţi simţi. Trusa asta vrea să zboare! (I-o dă lui Todd.) Todd? Prima trusă de birou zburătoare din lume. (Todd o aruncă de pe acoperiş – foi de hârtie zboară peste tot şi toate lucrurile se izbesc zgomotos de pământ.) Vai! Ei bine, nu-ţi face griji. Ai să primeşti alta la anul.

replici din filmul artistic Cercul poeţilor dispăruţi, scenariu de Tom Schulman
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către străbunicul meu

Nu ştiu cum o fi în rai,
Dar la noi, ca tot săracu',
Străbunicule să ai
Pile şi tot dai de dracu'!

Nu-s poveşti, nici nu bârfesc,
Dar ţi-o spun fără perdea,
Câte şuturi eu primesc
Personal pe pielea mea,

Nici nu îţi imaginezi
Prin ce cazne poţi să treci,
Nu e timp s-o fredonezi,
Sau ridichea s-o mai freci,

Ca să vezi de ce am parte,
Mama ei, azi, de belea!
M-a pus dracu' să-nvăţ carte
Şi-am un post de muhaia,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacey: Când am sugerat să ne întâlnim azi, nu asta aveam în minte.
Jen: Crede-mă, ştiu asta, dar din păcate, petrecerea lui buni de Ziua Recunoştinţei este mai importantă decât viaţa noastră sexuală înfloritoare.
Pacey: Corectează-mă dacă greşesc, dar încă nu avem o viaţă sexuală, nu-i aşa?
Jen: Şi ce, crezi că e vina mea?
Pacey: De fapt chiar cred că tu eşti de vină.
Jen: Îmi pare rău, Pacey. Doar că îmi este greu să mă uit la tine cum mă mângâi cu... (Chicoteşte.)
Pacey: Cu preludiul nu e de râs. Cum vrei ca un băiat să dea ce are mai bun când este dispreţuit şi luat în derâdere?
Jen: Suntem prieteni, nu? Şi suntem prieteni, prieteni care... o fac... o să îmi ia ceva timp ca să mă obişnuiesc. Deşi poate găsim un moment prielnic mai târziu?
Pacey: Nu pot. Cred că trebuie să merg la ai mei pentru Ziua Recunoştinţei.
Jen: Bine.
Pacey: Îmi pare rău. Trebuie. Bânuiesc că aşa e corect ţinând cont de faptul că ei m-au adus pe lume şi toate astea.
Jen: Pari atât de entuziasmat.
Pacey: Este un moment atât de vesel. Imaginează-ţi femeile Witter muncind ca nişte roabe în jurul unui cuptor încins toată după-amiaza doar ca să li se spună de către un tip ce stă în fotoliul lui, se îmbată şi se uită la un meci de fotbal că sunt prea uscaţi cocoloşii de unt.
Jen: În ciuda cepelor cu cremă, o iubesc pe buni pentru că oferă şi alternative.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foot... ball

Nu facem, categoric, parte din primul bol,
Deşi tot cu picioare, gândim la fel, mereu
Şi doar arar lovim cu capul... tot mai greu!
Oricum suntem de plâns sau râs şi la "football"

Poate tocmai de-aceea avem cuvânt "halal",
Că ştim că nici piciorul, nici bila nu le-avem;
Şi-am transformat din fotă, "fot" un cuvânt de lemn
Şi-n râs, cutumă veche, de horă, sârbă, în... "bal"?!?

Şi-atunci, ca-n toate, avem la "prost"... joc, explicaţie;
Că nu-nţelegem tot, ce-n lume-i lexical,
Că "foot" nu-i mascul-fotă... nici actul sexual,
Iar "ball", nu-i nici de supă, nici la cămin... "dansaţie".

Din joc al minţii, şah, ce-aproape-i o sosie,
Atacu-i apărare, înspre-a nu se trezi "gol";
Cuvânt ce-l adorăm, cum buzunar c-un pol
Scuipând gazon, băloşi, să crească, într-o prostie!?!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!