frânare şi iubire

De ziua ta femeie

De ziua ta femeie

O fiinţă a fost creată
Dintr-o coastă a lui Adam
Asta ar fi, o variantă
Este vorba de madam.

Fermecată e femeia
Ea este cea mai iubită
Are lacătul şi cheia
De bărbat e cucerită.

Femeia este perfectă
Hărăzită de natură
Toată lumea o respectă
Ziua ei cu drag sosiră.

E iubită de bărbaţi
De copii şi de nepoţi
Noi de ea suntem legaţi

[...] Citeşte tot

poezie de Angelin Leru din compoziţie proprie
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta femeie

De ziua ta femeie

O fiinţă a fost creată
Dintr-o coastă a lui Adam
Asta, ar fi o variantă
Este vorba de madam.

Fermecată e femeia
Ea este cea mai iubită
Are lacătul şi cheia
De bărbat e cucerită.

Femeia este perfectă
Hărăzită de natură
Toată lumea o respectă
Ziua ei cu drag sosiră.

E iubită de bărbaţi
De copii şi de nepoţi
Noi de ea suntem legaţi

[...] Citeşte tot

poezie de Angelin Leru din compoziţie proprie (8 martie 2021)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata craiului din cetini

Un colţ întreg de lume s-a fost înspăimântat
De spada şi curajul lui Tabără-mpărat,
Domn mare şi puternic din ţara cu nenorii.
El trece-n şir de taberi cum trec secerătorii
Prin holdele răscoapte; cu braţul său robust
Deschide-o cale lată pe unde-i drum îngust
Şi zboară fortunatec prin rândurile dese
Şi-n veci cu biruinţă din grele taberi iese.
Deci dusu-mi-s-a veste prin lume şi prin ţări
Şi s-a pierdut în umbră de-albastre-ndepărtări
Că, de-ai cerca prin lume de-a lungul şi de-a latul,
Voinic nu poţi să afli ca Tabără-mpăratul!
Dar totodată veste şi vorbă s-a pornit,
Că Tabără-i om dosnic şi-i trist necontenit
Şi cât e ziua dânsul cu nimeni nu vorbeşte,
Cât parcă ceva-l doare şi nu ştiu ce-i lipseşte;
Că-i tot mereu pe gânduri şi-i vecinic supărat.
Dar pentru ce?... De-aceea, că bietul împărat
Avea trei fii războinici, ca nimeni pe sub stele,
Frumoşi în zi de pace şi tari în zile grele

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greşind în compania altora

Motto: "Dacă am greşit, am greşit în companie cu Abraham Lincoln" – Theodore Roosevelt

Dacă înşir rime oarbe sau care sună anacronic,
Dacă scriu ameţit de-al drogului sirop
Şi-astfel poezia respiră-aritmic, cacofonic,
Păcătuiesc, dar împreună cu-Alexander Pope.

Dacă gramatica mea o mai ia pe arătură,
Şi limbii engleze i se mai rupe pe la tivuri câte-un fir,
Am un alibi care mă scuză cu-asupra de măsură:
Asta i se întâmpla şi bardului din Avon, Shakespeare.

Când, nu rareori, la strugurele din sticlă
Poftesc, uitând ispitei să-i trag frâna,
Recunosc, cârtitori pizmăreţi, că, la o adică,
Greşesc, dar oare-alături de Burns nu-mi dă mâna?!

Dacă din când în când oftez "Vei fi a mea! "
Pe nevasta altuia tânjind s-o văd fără jupon,
Amintiţi-vă, a învins şi pe-alţii dragostea –

[...] Citeşte tot

poezie de Franklin P. Adams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre încăpăţânare

Femeia aceea care m-a rugat să fim împreună
dar n-am iubit-o nicicând, de fapt am ignorat-o
ca pe un Cernobâl domestic şi infect,
căci temându-mă că depresia m-ar fi iradiat letal,
eu întotdeauna m-am ferit să intru în vorbă cu ea.

Calea pe care profesorul acela serios m-a îndemnat
dar pe care nu am mers niciodată, evitând-o,
ca pe-un tir cu frânele rupte ce se duce-n prăpastie,
deşi, lui, în expertiza lui princiară
i se părea predestinată mie.

Povaţa pe care înteleptul acela mi-a dat-o
dar pe care am uitat-o imediat
de parca ar fi fost un aisberg
trântit obscen în Deşertul Kalahari...
Şi ca într-un somn de moarte
eu nu mi-am mai adus aminte nicicând de aceasta,
deşi el, în bunătatea lui, chibzuise îndelung
şi se rugase pentru mine.

[...] Citeşte tot

poezie de Dorian Stoilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

Pământ de-ntins pe pâine cum e untul,
L-am frămâtat în valţuri către stele,
Din pulberi mi-am învolburat caiele,
Să-mbrac nemărginirea cu veşmântul

Am tors din fire pavezele grele,
Care-au frânat cu arşiţă avântul,
M-am aliat adeseori cu vântul
Să storc luciri din sufletele rele

Şi dacă-n şira mea de oseminte,
Tot răzbătând să fulger câte un car
Am dezbrăcat iubirea de morminte,
Ca cel mai ne însemnat misionar,

Acolo-n sfera mea, printre cuvinte,
Macin şi-acuma pământul milenar!

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memento mori (Panorama deşertăciunilor)

Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,
Când a nopţii întunerec - înstelatul rege maur ­-
Lasă norii lui molateci înfoiaţi în pat ceresc,
Iară luna argintie, ca un palid dulce soare,
Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,
Când în straturi luminoase basmele copile cresc.

Mergi, tu, luntre-a vieţii mele, pe-a visării lucii valuri,
Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,
Cu dumbrăvi de laur verde şi cu lunci de chiparos,
Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină,
Unde sfinţii se preîmblă în lungi haine de lumină,
Unde-i moartea cu-aripi negre şi cu chipul ei frumos.

Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite,
Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite
Tu încerci a stoarce lapte din a stâncei coaste seci;
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur,
Alta unde cerci viaţa s-o-ntocmeşti, precum un faur
Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!