frumuseţe şi machiaj

Emancipare

Dracul s-a emancipat,
S-a rujat şi-arată bine,
E adeseori machiat,
Dar de el tot nu-mi convine.

Minte şi când spune drept
Şi de nicăieri apare,
Cu un aer, aparent,
De căldură şi culoare.

Dacă vrei să-l contrazici,
Chiar cu-n argument solid,
Dintr-o dată face plici
Şi devine iar morbid.

Astfel, de o lună-ncoa,
Să vedem cât e de tare,
Ne-a adus virus Covid.
De la el, din plin, se moare.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii din întreaga lume sunt prea concentraţi pe aspectul lor fizic. Prea mult! Este normal să aibă grijă de modul în care arată, dar folosirea excesivă a machiajelor, a steroizilor şi a botox-ului a ajuns să ne transforme în personaje ridicole. Lumea a luat-o razna! Filtrarea oamenilor prin această prismă de frumuseţe artificială este... cel mai urât lucru din lume. Este într-adevăr dezgustător! În loc să ne ajutăm pe noi înşine pentru a trăi prin adevăratul nostru potenţial, aceste industrii ne blochează în închisori imaginare doar din cauza esteticii. Şi nici măcar a unei reale estetici, a uneia naturale, ci a uneia forţate. Nu contează cât de bine arăţi, dacă eşti urât în suflet, vei fi mereu urât. Nu contează cât de urât arăţi, dacă sufletul tău străluceşte, atunci eşti un om deosebit.

citat din Julia Roberts
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără resentimente doar scârbă şi întuneric

nu-i aşa
că ţi se face milă de ea
cum stă în ploaie
cu prezoanele
atârnând ruginite
cu janta strâmbă
lovită de gard
zici că e o gură ştirbă pocită
pneurile îi erau prea bătrâne
şi sfărâmicioase
plină de fisuri
de bube urâte
de negi albicioşi
de crevase
de întuneric

nimeni nu mai ştie de câte ori
a fost recondiţionată
vopsită roz
sau chiar nichelată

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de Paradis

Dincolo de Paradis
Cerul pare mai închis,
Pe o coajă de banană
Poţi ajunge pe-altă strană,
Dar odată, într-un râu
A fost agăţat de brâu
Un cadavru uriaş,
Venit dincolo de Blaj,
Nimeni nu-l putea cunoaşte,
Avea palme ca la broaşte,
Ochi holbaţi, frunte îngustă,
La culoare, o langustă,
Nalt de circa metri doi,
Nici dihor şi nici vulpoi,
Un artist? Era machiat?
Aşi, uriaşul s-a sculat,
A distrus uşi, mese, scări
şi s-a dus spre nicăieri.
Amintindu-l, am uitat
Să vă spun – eram eu beat.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!