Citate despre frumusețe și sperieturi, pagina 2
Luptătorul pe două fronturi
Vine un copil și-mi spune:
- Tăticule, a căzut Troia.
- Du-te și spune-i mă-ti.
Se întoarce:
- Tăticule, a căzut Tyrul.
- Du-te și spune-i mă-ti.
Puțin mai târziu:
- Tăticule, a căzut și Ninive...
- Da?
- Da. Și Ninive și Susa și Babilonul...
- Și i-ai spus?
- Nu.
- Du-te și spune-i mă-ti. Da' repede.
Se întoarce copilul cu o carte de istorie în mână
- Tăticule, s-a fundat Roma.
- Du-te și, spune-i... Și dacă tot faci drumul,
Spune-i că a căzut Cartagina...
Și dacă tot faci drumul, spune-i că a căzut și Bizanțul,
Se întoarce copilul speriat:
- Tăticule, a căzut mama!
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspuns
cald
tăcerea nu mai e un răspuns
rece ca gheața
peste ape tulburi
azi a fost soare
lumina ești tu
dincolo de cele luminate
sunt eu
cea de toate zilele
ascunde-mă în tine
să speriem ploaia
să înnebunim frumos
cald
rece
cald
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la frumusețe și sperieturi, dar cu o relevanță mică.
Ofelia
I
Pe unda neagră, lină, în care stele dorm,
Ofelia cea albă plutește-ncet, culcată
În lungile ei văluri. Și pare-un crin enorm.
Chemări de corn răsună-n pădurea depărtată.
De ani o mie trece pe lungul, negrul râu,
Ofelia cea tristă, ca o nălucă pală.
De ani o mie, dulcea-i sminteală, fără frâu
Romanța și-o îngână în briza vesperală.
Ca pe-o corolă vântul îi desfășoară, lin,
Gingașul văl pe apă, și sânul i-l sărută,
Plâng sălcii pe-al ei umăr, iar trestiile vin
Asupra frunții sale, în vise-adânci pierdută.
Mototoliții nuferi suspină-n juru-i, blând;
În vreun arin ce doarme, ea sperie ca un crainic
Vreun cuib din care o clipă se-aud aripi bătând.
[...] Citește tot
poezie celebră de Arthur Rimbaud (1870)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
De-o fi să plec
De-o fi să plec, în faptul serii
Să nu regreți, să nu suspini ;
În noaptea grea să nu te sperii
Câ nu vor fi pe cer lumini!
Să nu-ți iei chip de întristare,
Să nu dai lacrimi fără rost
De vise dulci plutind ușoare,
De tot frumosul ce ne-a fost!
Să-mi spui un zâmbet de-mpăcare
În seara-n care negreșit,
Îți las iubirea la picioare
Căci în picioare m-a strivit...
Privindu-mi ochii, să te-apropii
Să mă îmbrățișezi ușor
Să nu prindă de veste plopii,
Nici pașii pierduți pe covor.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (13 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-o fi să plec
De-o fi să plec, în faptul serii
Să nu regreți, să nu suspini ;
În noaptea grea să nu te sperii
Câ nu vor fi pe cer lumini!
Să nu-ți iei chip de întristare,
Să nu dai lacrimi fără rost
De vise dulci plutind ușoare,
De tot frumosul ce ne-a fost!
Să-mi spui un zâmbet de-mpăcare
În seara-n care negreșit,
Îți las iubirea la picioare
Căci în picioare m-a strivit...
Privindu-mi ochii, să te-apropii
Să mă îmbrățișezi ușor
Să nu prindă de veste plopii,
Nici pașii pierduți pe covor.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (13 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice fes are un înțeles
moto: S-a făcut prea multă larmă
C-au să vină gunoierii
Inimă, să nu te sperii
Că tu n-ai permis de armă!
-----------
Sluga care nu e slugă
Nu știe cuvântul rugă -
Ce frumoasă ești în păr
Cu atâtea flori de măr:
Delicată și involtă
Păcat de biata recoltă!
Cine câștigă primul rund
În al doilea, se duce la (p)fund
Când cade un barosan în groapă
În urma lui poți să scoți apă!
Grangurii, lichelele
Sperie și ielele
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pandele
Bunicuța lui Pandele
După strada Ghica Tei
A băgat discret de seamă
Cum că nepoțelul ei,
Când nu-i observat de nimeni
Nici de Tone și nici de Rodica
Se cam joacă cu puțica.
Și i-a spus: Pandele dragă,
Vai de mine, nu-i frumos
Vezi pe domnul cel de colo,
Ăla gras și burtos?
Tot așa o burtă mare
I-a spus tainic bunicuța
O să-ți crească, de vreodată
Ai să te mai joci cu puța!
S-a speriat grozav Pandele
Și oftă cu-nfrigurare
Când gândea că o să-i crească
Tot așa o burtă mare.
Dar primind cadou o tobă,
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bună dimineața, Camelia
Pentru ce mi-ai zis pe nume, că se întâmplă să vorbesc mai repede pe limba ta?
Sau pentru că ești foarte mirositoare de parcă cineva a vărsat peste tine paradisul?
Cred că dacă mi-aș lăsa păpușa din mână s-ar adăposti
sub tine ca să n-o fure vântul.
Să nu te sperie copacii că tremură,
ei vestec vântul și nu e interesat de păpuși.
E aducător de nori și ploaie.
Avem nevoie de prospețime, deci spălare...
Mai rămân o vreme.
E tot ce îmi doresc la câte bogății mi-ai dezvăluit;
pun și păpușa lângă tine că s-o fi săturat de când merge pe deasupra pământului
Uite...
Dar câtă prospețime se amestecă cu ierburile și copacii!
Bună dimineața, Camelia!
Ți-am spus pe nume pentru că devii mai înțeleaptă pe clipă ce trece.
Prețul prospețimii mele este înțelepciunea omului de a mă avea împrejurul lui.
Aha! Stai să mă scarpin un pic în frunte ca să pricep cât de prețios e acest lucru.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din WordPress.com (5 mai 2019)
Adăugat de IoanAIonut
Comentează! | Votează! | Copiază!
Irespirări
Îmi pun probleme de conștiință,
viața nu este o necunoștință,
la drept vorbind, nu e nici o scofală
să te prefaci că mergi și la școală,
să te-ntâlnești cu doi drumeți,
unul e Sfântul, cel-alt - glumeț,
dar este Domnul, te sperii nițel,
cine ești tu să vorbești chiar cu El?
Dar Domnul spune " Ești creația mea,
Fii demn, te rog, spune ceva,
Acolo, un fel de mărturisire",
i-am spus că nu am trăit în neștire.
Între-un general și un cioban,
Nu este nici o deosebire
De formă, doi ochi, cinci membre, o inimă,
Cam așa spunea Jean Jacques Rousseau,
Iar frumusețea femeii
Nu cunoaște opreliști,
Ești prea familiar, spune birjarul,
[...] Citește tot
poezie de Boruis Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e imposibil fără tine
Nici nu mai știu dacă erai frumoasă
Și nici în ce culori îți sta mai bine,
Știu doar că amintirea nu mă lasă
Și că mi-e imposibil fără tine.
Vizionez femei nenumărate,
Femei interesante mă mai sună,
Dar rece și străin mă simt de toate
Și nu mă văd cu ele împreună.
Nu pot nici să-mi explic întreaga dramă,
Care-a decurs din întâlnirea noastră,
Dar vechiul dor al dragostei mă cheamă
Și tu îmi faci cu mâna la fereastră.
Subtile explicații cui i-aș cere?
Tot prostul face pe interesantul
Și-n condamnarea asta la tăcere,
Mai conversez de-a surda, cu neantul.
Și cum să transformăm iubirea-n ură,
De ce nu noi, ci solii să lucreze,
Și să pătăm simțirea cea mai pură,
Punând incendiul tot în paranteze?
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agramatul și frumoasa
Adeseori, La Adormirea Serii, sufletul ei primea
față de munți o ușurare, cu toate că ziua de azi
era dură și cea de mâine necunoscută.
Dar, când se-ntuneca bine și mân a preotului se
ridica peste grădina mică a morților, Ea
Singură, Dreaptă, cu prea puținele ființe familiare
ale nopții- adierea rozmarinului și funinginea
de la coșuri- la marginea mării veghea
Într-altfel frumoasă!
Vorbe abia șoptite de valuri sau pe jumătate ghicite
într-un foșnet și altele care seamănă cu
ale morților și se sperie printre chiparoși
ca niște zodii ciudate, învârtindu-se în
jurul capului ei magnetic i-l aprindeau. Și una
O limpezime de ne-nchipuit lăsa, în adâncul lăuntrului
[...] Citește tot
poezie clasică de Odysseas Elytis din Variațiuni pe o rază (1977), traducere de Ion Brad
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se sperie oarecum, fiul de împărat, când auzi pe broască vorbind. Ar fi rupt-o d-a fuga, dară graiul ei era dulce și viersul cu lipici ce avea îl făcu să-i rămâie tălpile lipite de locul unde sta. Broasca se dete de trei ori peste cap și se făcu o zână gingașe, și plăpândă, și frumoasă; cum nu se mai afla sub soare. Îi venea flăcăului, de drag, să o soarbă într-o lingură de apă. Dară se opri, și nu făcu nici o mișcare, ca să nu supere ori să îndărătnicească pe zâna a veni după el, căci simți că, de aci înainte, fără dânsa nu va putea trăi. Se puseră la vorbă, și nici ei nu știau ce vorbesc. Aci începeau una, aci lăsau alta, până ce se pomeniră că amurgise. Și fiindcă a doua zi era să vie frații cu logodnicele lor, spuse zânei că se duce să înștiințeze și el pe tătâne-său că o să-și aducă și el logodnica. Broasca intră iarăși în eleșteu, iară dânsul plecă la curtea împărătească. Mergea el, dară parcă-l tot oprea cineva în cale. I se părea că-l trage cineva de la spate de haine. El se tot întorcea de se uita înapoi. Nu vedea nimic, însă el își tot întorcea capul și se uita. Noroc că i se scurtase calea și ajunse acasă, căci, de ținea drumul mai lung, te miră de nu rămânea cu gâtul strâmb, de atâta uitat înapoi.
Petre Ispirescu în Broasca țestoasă cea fermecată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Disprețul
Pentru anii mei amorul încă nu e! N-am iubit!
Am tot râs de chipu-i rumen, până-acum necontenit;
Fața lui trandafirie e curată născocire
Spusă poate-odinioară de-un poet, așa-n neștire,
Căci mai toți amorezații, care-n cale mi-au ieșit
M-au făcut să-mi piară pofta și dorința de iubit.
Fața lor este sau pală sau deodată înroșită
De-o roșeață ca de friguri, iar privirea rătăcită,
Ba aruncă-n orice parte fulger crunt, răutăcios,
Ba e fixă, sperioasă, neavând nimic frumos.
Într-a lor timiditate, dacă știu ca să roșească,
Mutra lor este stângace și încep să se prostească;
Gura lor nu zice-o vorbă, căci se tem c-or zice rău,
Halul acesta-ntotdeauna, m-a făcut să râd mereu.
Sunt prea tânără acuma! Poate mai târziu, vreodată
Să am milă și-ndurare de privirea lor speriată.
Iar baladele lor blânde, poate-odată să le-ascult,
Astăzi însă îmi par proaste și mă fac să râd mai mult.
Mi se spune că Amorul, mă va pedepsi odată,
Că târziu sau mai devreme, pe-o figură adorată,
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă naivă
Doamne! Mai lasă-ne ochii minții limpezi
Să pieptănăm cu privirea
Perucile anotimpurilor împădurite încă de frumusețe,
Iar soarele să salte jucăuș printre povești nemuritoare
Și prin păduri de timpuri bune înveselite.
Doamne! În drumul vieții noastre scoate-ne în cale
Cascade de oameni minunați,
Răceala indiferenței fadă și molipsiroare
Vitalitatea lor unită s-o destrame.
Doamne! De trandafirii dragostei să nu ne lipsești
Și-n cuibul familiei nu-i lăsa să se ofilească,
Adună în jurul ei prieteni sfinți,
Călăuze bune pe drumul vieții stropit cu atâta otravă.
Doamne! În supărările tale nu tulbura limpezimea mărilor,
Tabloul viu al artei tale, deși prea multe nu merităm,
Dar asta va fi hrana noastră viitoare.
Mai bine ridică punți de curcubee între tine și noi
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Virginitate
alb, simplu de alb
roșu tradafir desfăcut
și cuta ivită în alb
mă sperie de roșu
tresar îngândurat
este impietate?
și totuși este alb
frumos de alb
și simt în zbucium
tresărire de iubire
eu, ea, amândoi
albul ce ne înconjoră
ne leagă...
câ timp oare?
a fost ieri, a fost adevărat?
pe stradă trece un chip îngândurat
este ea? sunt eu?
am fost amândoi?
am rămas oare eu alb?
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul
Ieri m-am visat pe culmi cu cerbi
Ce-n pante-și caută culcușuri
Iar lupi în cete gri veneau
Parcă mânați de duhuri
Eu m-am speriat și am fugit
N-am vrut să văd dezastrul
Și m-am ascuns sub ram de pin
În loc oprindu-mi pasul
Pe-o stânca-abruptă se-nalță
Frumoasa mănăstire
Încerc să urc, dar Dumnezeu
Dă ora de trezire...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timelapse
au aprins chibriturile / au dat foc mării de petrol
flăcările s-au extins peste pământul reavăn
raportul de forțe între dragoste și frică s-a echilibrat
un gondolier împreună cu iubita lui au ars / dar ce este asta decât o ardere încontinuu
ploaia n-a putut stinge focul
noi doi am rămas aproape unul de celălalt
muream încet aproape unul de celălalt
/
dar ce e moartea decât o dansatoare prin pădurile siberiei
care a început și ea să ardă
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un duel
Eroii mei sunt doi cocoși
De rasă, pintenați, frumoși
Ca ofițerii la paradă.
Doi cavaleri aristocrați.
Dintr-o privire ofensați
Încep duelul fără spadă.
Au martori puii speriați.
Teren o parte din ogradă,
Dar n-au motiv de sfadă,
Căci nu se știe-a cui e vina -
Misteru-nvăluie pricina, -
Deci: căutați găina...
Din amândouă părțile
Se-ncep ostilitățile.
Ei stau o clipă față-n față
Cu ciocurile la pământ,
Apoi deodată-și iau avânt
Și lupta-ncepe săltăreață:
Sar deodată,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbaților le plac femeile de nota 10, dar amantele de zece îi sperie, deși sunt dorite. Nu prea ai curaj s-o curtezi și din cauza asta pot rămâne singure. Cunosc cazuri. Celelalte "de zece" nu au nicio problemă, sunt minunate. A, mai sunt și femei de afaceri de zece... Independente, inteligente, culte și frumoase. Se spune că n-au suflet. N-am încercat!
Florin Zamfirescu în interviu (2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul și porumbelul
Pe cumpăna de la fântână
S-a oprit un porumbel.
A vrut o clipă să rămână,
Să mai răsufle nițel.
Când am vrut să-i dau din mână
Mâncare la porumbel,
A poposit la fântână
Și o cioară lângă el.
Era neagră și urâtă.
Porumbelul, alb, frumos.
Am zvârlit cu o ciosvârtă
Ca să dărâm cioara jos.
Și cioara și porumbelul
De mine s-au speriat.
Și, după cum le este felul,
În zbor lin s-au avântat.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (29 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre frumusețe și sperieturi, adresa este: