Citate despre frumusețe și tezaur, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la frumusețe și tezaur, dar cu o relevanță mică.
Aur vegetal
Atâtea chipuri aurul mai are,
precum l-am adunat din câmp ades,
cel din tăria verilor cules,
din liniștea amiezelor solare.
Acum lumina capătă-nțeles
cu mult mai spornic, mai adânc, mai mare
și fiecare boabă de sudoare
zidită-n truda oricărui cules.
Miraculosul gând învrednici minunea din
aceste-au rării, cum alta-n lume mai
frumoasă nu-i.
Lingouri strălucind la temelii doar
în tezaurele celor vii mereu sunt
roadele pământului.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste eternă...
Dragostea mea, de atâția ani,
Lângă tine sunt mereu și voi fi,
Chiar când nu voi exista,
Voi rămâne lângă tine.
Spre tine mă cheamă,
Glasul adâncului,
Misterios parcă.
Tunetul pușcăturilor de dinamită,
Când mă relaxez o clipă,
După efort, tu mă alinți,
Cu trosnete, din încheieturile,
armăturilor.
Întotdeauna când plec de la tine,
Soarele mă-ntâmpină zâmbitor,
E întuneric la tine,
Dar tu îmi zâmbești,
Prin gurile de galerii.
Ochii tăi sunt minuscule firicele,
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ipostaze
în dimineți de floare tânăr este
parfumul năvălind în om pe nară
și în grădini îs frumuseți ce cară
eternitatea dulce, de poveste.
tăcerile acolo-mi te visară,
tezaur de lumină stând în veste
în aer săvârșind mirare peste
sărutul ce ți-am dat pe vorbă-aseară.
zadarnic plângi de n-ai amaruri hâde
și nu înmugurești în tine spini
o jale să îți fie-n gânduri gâde.
spre senectute dacă urci tulpini
corola-nțelepciunii îți surâde
dar viața ta abia de-o mai suspini.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Pămpălăul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gloria Terrei
m-am lăsat sedusă de geneza frumoasă
este ca diamantul montat în aur
magică planetă Terra în veacuri glorioasă
miracol universal neprețuit tezaur.
minune născută într-un cuib de stele
te reprezintă cântul de privighetoare
angelice lumini te-mbracă în dantele
veșnic să strălucești iubită de soare.
magică grădina a Maicii Dumnezeie
în paradisul sufletesc mă crești
sfântă recunoștință curge din condeie
ești imortalizată în sacre povești.
miracol divin cu trup de femeie
la pieptul tău mirean mă ocrotesti.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doruri mistuitoare
mi-e dor de satul cu casa bunicii
de jocul cu cocoșul cu caprele cu câinii
de hora veseliei cu bătuta opincii
de cireșul din poartă și din fundul grădinii.
mi-e dor mereu de liniștea din sat
de rochia frumoasă din dantelată pânză
când la biserică mergeam la confesat
de Duminici răsfățate cu plăcintă cu brânză.
mi-e dor mereu de casa părintească
de părinții mei cu suflet de aur
sunt doruri care mă mistuie mă seacă
sunt amintiri de viață strânse în tezaur.
sunt gânduri care vin și apoi pleacă
mereu împodobite cu cununi de laur.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Expresii de vară
regrete de mierle se destramă-n triluri
în păduri și lunci vibrează bucurii
energia cântecelor animă aziluri
frumos se umple lumea cu mărturii.
pecetluiesc cuvinte cu pecete de aur
verbe niciodată n-am să le fac rebuturi
din fericiri mirene mi-am făcut tezaur
și visele s-au împlinit la răsărituri.
veștile verii vin pe aripi de fluturi
viața se desfășoară prin mii de expresii
știu, pentru fericire voi plăti tributuri
cu lutul speranței am să-mi fac compresii.
adun din univers infinite impresii
și învățăminte să scap de depresii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare târzie
marea vorbește sub zbor de pescăruși
corăbieri se-avântă pe întinderi albastre
de lumini stelare ochii sunt pătrunși
ne cheamă universul cu avânturi măiastre.
hai cu mine amice să visam frumos
splendorile vieții filigranate-n aur
valul fericirii e dulce și spumos
timpul creației poartă cunună de laur.
fii și tu amice remarcabil faur
poți din cuvinte să ctitorești un templu
cu boltă de stele noi să-i fim tezaur
farmecul nopții cu tine să-l contemplu.
trec de răspântii mă-ndrept spre ideal
printre zeci de miraje mă păstrez pe val.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conrad - Cântul al III-lea - Egiptul
Cunoașteți voi pământul ce Nilul a născut?
Ce crivățul cu coama de gheață n-a bătut;
În care sub cununa-i se-nalță palmierul
Și pare că sprijină cu mândra-i frunte cerul
Așa ca o columnă de marmur minunat
Ce sprijină un templu cu aur înstelat?
În care dulcea Ibis de zefiri legănată,
În silvele de cactus suspină amorată,
În care zea Isis c-un grațios surâs
În tristele deșerte crea un oasis;
Cunoașteți voi Egiptul ce n-are semănare
Cu nici o altă țară? Loc curios în care
Întunecoasa fiie a vechii Ethiopii
Contrastă cu evrea cu ochii azurii,
Și palida arabă, cu fruntea visătoare,
Cu copta cu păr negru și brațe de ninsoare?
Pământ ce fecondează în fiecare lună,
Și nici un timp n-abate splendida sa cunună!
În care frunza cade sub soarele de foc,
Și alta vine-ndată de ține al său loc.
[...] Citește tot
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către martirii români din 1848-1849
Dormiți în pace, umbre, martirii românimei,
Ce-ați îngrășat pământul cu sânge de eroi!
Bătrâni cărunți cu vază, voi floarea tinerimei,
Ce-n lupte sângeroase căzând, v-ați rupt de noi!
Pământul ne desparte, iar cerul ne unește
În patria cea sfântă, egală pentru toți,
Acolo nedreptatea și ura nu răzbește,
Nu cumperi cu vieața pământul de trei coți.
Voi v-ati plinit chemarea și sânta datorință,
Când pentru-a Patrii bine cu glorii v-ați luptat!
Păstrând viitorimei modelul de credință,
Ce Patria ni-l cere ș-augustul împărat!
A voastre brave fapte sunt scrise-n istorie,
Iar dulcea suvenire în inimi de roman!
Mihalțul, Luna, Bradul, au dat dovadă vie,
Că nu e laș românul, nu fuge de dușman!
[...] Citește tot
poezie de Andrei Mureșanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O călărire în zori
A nopții gigantică umbră ușoară,
Purtată de vânt,
Se-ncovoie tainic, se leagănă, zboară
Din aripi bătând.
Roz-alb-aurora, cu bucle de aur
Sclipinde-n rubin,
Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur
Pe-a florilor sân;
Răspânde suflarea narciselor albe
Balsamu-i divin,
Și Chloris din roze își pune la salbe
Pe fruntea-i de crin;
Iar râul suspină de blânda-i durere
Poetic murmur,
Pe-oglinda-i de unde răsfrânge-n tăcere
Fantastic purpur;
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Degetele de la mână
La-început de săptămână,
Degetele de la mână
Au vorbit în adunare,
Despre cine e mai tare.
Să le ascultăm ce spun,
Să vedem care-i mai bun.
- Eu sunt Degetul cel Mare
Și mă mișc fără sforțare
Și vă spun azi tuturor,
Sunt cel mai folositor!
Văd la microfon cum vine
Altul care nu-i oricine.
- Deget sunt, Arătător,
Sunt ca un judecător,
Când arăt ceva anume,
Nu mai este timp de glume!...
Mijlociul când vorbește,
Ați ghicit, el se fălește.
[...] Citește tot
fabulă de Gabriela Gențiana Groza (2 ianuarie 2017)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Regăsiri întru iubire
În lacrima ce va fi miez de înfloriri
Dumnezeu îmi este rugă și iubire;
Tăcerile ard în psalmi și-n înzidiri
Sufletul-flacără, lumină-n privire!
Iubirea arde-n miez de dor,
Prezență pentru orice verb: A fi;
Credință fiind poezia viselor
Înflorind speranțele zi de zi!
Martire sunt îndoielile care
Ating dimensiuni false când
Iubirea în fiorul cald tresare
Miezuri de trăire luminând!
Frumoasă e viața plină de iubire,
Gândurile au sens și noi rodiri;
Întregul univers arde-n orice mire,
Inelele de rouă-n zboruri și plutiri!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai frumos tezaur al vieții este sufletul.
aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
S-a stins un înger
Azi s-a mai stins un înger drag
De pe acest pământ pribeag
Ce sufletul ne-a mângâiat
Te-ai dus acolo, în paradis,
Să-I cânți lui Dumnezeu "Fata din vis".
În amintire vei rămâne
După ani și ani
S-a stins un înger, de boala îngenuncheat,
Ce oameni la rândul te-au aplaudat,
În muzica tezaur ai lăsat...
Toți Răcarii te vor iubi neîncetat,
Flori și lacrimi presărându-ți pe ultimul tău drum.
Din suflet, un drum bun îți spun...
Chiar Dumnezeu a creat că sa te cheme,
Probabil te-a iubit prea mult,
Îți va pune acolo un frumos loc
Să îi cânți și lui balade Rock,
Te-ai așezat acolo, printre stele,
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta
Tu, ființă dragă, iubitoare,
Ce ne dai viață pe pământ
Mă înclin în fața ta cu demnitatea
La numele tău drag și sfânt
Tu măngâi pruncii la durere
Le aduci pe față mângâiere
Cu trupul tău ai face scut
Femeie-mamă... Te sărut!
Ești pregătită pentru a muri
Pentru copiii tăi, văzând în suferință
La tine totul-i cu putință
Privirea ta-i smaralde și zefir
În fața ta, pios mă înclin.
Azi te sărut, măicuță dragă
Din toate colțurile lumii
Azi pentru tine Înfloresc toți trandafirii
Zeița frumuseții și mentorul iubirii
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gnomi
Regatul gnomilor din era-n care
luptau cu spiriduși sau vrăjitoare,
se întindea pe sub pământ departe,
în locuri neumblate și deșarte.
Trăia, pe-atunci, Dasufis, un goblin
c-un spirit liber, vesel și blajin
îndrăgostit de gnoma Anakis,
cu care să se-nsoare a decis.
Iar Anakis, frumoasă ca o zână,
a hotărât să-i fie lui stăpână,
căci lumea lor era matriarhat
în care n-avea funcții vreun bărbat.
Și, uite-așa, au pus de pirostrii,
cu invitații sub pământ, solii,
cu pregătirea vechilor costume,
și daruri adunate de prin hume.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
unde sa te iau
ca sa-ti fie bine..
un sarut sa-ti dau
ultim de la mine.?!
numai am nici casa
numai am nici paine
zilele mi-s sure
noptile haine
stau intro padure
blanda si frumoasa
de argint padurea -
cu poteci de ceata...
unde sa te duc,
ca sa-ti fie bine
unde se nasc zorii
zilelor de mine.?!
unde se gaseste?!.
- codrii de arama
cand vei trece -n fata
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (1 februarie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Săracul meu
Imi rascolesc memoriea și iarăși caut,
Sătucul meu frumos dintre coline,
Îl port în suflet că pe un tezaur,
Oriunde n-aș pleca il i-au cu mine
Cu oameni buni cu suflete de soare
Cu gospodari cu minile trudite
Numit din moși strămoși Hirtopul Mare
Aici mis rădăcinile înfipte...
Imi pare rău că astăzi sa schimbat
Si nu mai e nimic că înainte
Multi consateni în lume au plecat
Si au rămas doar case părăsite....
Si satul e cam trist, îmbătrînit.
Si nu mai sunt copii că altădată
Care făceau atita galagiii,
În mahalale seara pe la poartă
[...] Citește tot
poezie de Tatiana Frunzete
Adăugat de Tatiana Frunzete
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonie de toamnă
Astăzi îți dau să savurezi în culori,
o simfonie de toamnă
și o frunză de castan matur,
cu coaja strălucitoare în zori,
iar fructul fraged, ce savurat încet
nu te va lasa niciodată sătul...
E-atat de puternică aroma de toamnă,
că vreau să-i pun pe deget,
un inel fierbinte și-un sărut pe buze...
s-o las în soare fără vlagă.
Să crezi că esti din nou copil,
nascut din flori și frunze
cu leagănul pe pat de iarbă...
Perdea de baldachin din aripe de fluturi
sau frunze de aur de vânt dansat;
Laptele să-l bei, picurând pe barbă,
din struguri albi și limpezi...
cu degetele dulci de la ciorchine.
În simfonia toamnei să cauți mângâierea
în culoarea băncii pe care te așezi
[...] Citește tot
poezie de Dida Diana Cioponea
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea de decembrie
Pustie și albă e camera moartă
Și focul sub vatră se stinge scrumit
Poetul, alături, trăsnit stă de soartă,
Cu nici o scânteie în ochiu-adormit
Iar geniu-i mare e-aproape un mit
Și nici o scânteie în ochiu-adormit.
Pustie și albă e-ntinsa câmpie
Sub viscolu-albastru ea geme cumplit
Sălbatică fiară, răstriștea-l sfâșie,
Și luna-l privește cu ochi-oțelit
E-n negura nopții un alb monolit
Și luna-l privește cu ochi oțelit.
Nămeții de umbră în juru-i s-adună
Făptura de humă de mult a pierit
Dar fruntea, tot mândră, rămâne în lună
Chiar alba odaie în noapte-a murit
Făptura de humă de mult a pierit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre frumusețe și tezaur, adresa este: