Citate despre frumusețe și vioară, pagina 2
Frumoasă ești
Cu frunze galben-arămii, tu toamnă scumpă ne-nvelești..
Și picuri picuri mii și mii, pământul rodnic îl stropești.
Cu nori cenușă de albastru, cu vânt în păr, cu poame multe
Tu ne aduci din timp povești, aflate pe cărări uitate de munte.
Când turturelele-au plecat,
Se simte fum de paie
Pustii sunt horele din sat
E liniște-n odaie.
Și rolul tău de mii de ani, neîncetat îl joci la timp,
Aduci copiii de prin lan și îi trimiți furiș la școală,
Ești ca o mamă an de an, ce nu cunoaște oboseală.
Esti toamnă, tu in pământ întorci comori
De gură hrană pentru muritori,
De dor, de Dumnezeu cel sfânt,
Țiganii scot viori si cânt...
O, tu, frumoasă toamnă
Ce te comporți precum o doamnă,
Miroși frumos, a lemn de pin udat
Te porți cu straie vechi, ce lumea nouă le-a uitat.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Capotă (6 octombrie 2014)
Adăugat de Ionuț Capotă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe valul credinței
frumoasa credință ce ajunge la stele
pe străzi azure de sfinți bătătorite
modelează toate gândurile mele
în zile de dor, în ore primenite.
această credință care cântă în suflet
o port cu mândrie pe urme de magi
să întâlnesc splendorile prin umblet
să fiu o bucurie pentru cei dragi.
nobilă credință învăluită-n raze
ca o primăvară îmbrăcată cu flori
murmură în spirit valuri de turcoaze
în simfonia vieții creată de viori.
sursă de iubire înșiruită-n fraze
care sfarmă decepții și destramă nori.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eulalie - un cântec
Trăiam sihastru
Pe-un jalnic astru
Și sufletu-mi apă era stătută, cețoasă,
Până ce blânda, frumoasa Eulalie îmi deveni
Îmbujorată mireasă,
Până ce-auria fată Eulalie îmi deveni zâmbitoare mireasă.
Ah, stelele-n-nalt
Mai palide ard
Decât ochii fetei scânteietoare
Și nicicând fulguiri,
Selenare aburiri
În tonuri de purpuri și mărgăritare,
Nu s-ar putea asemui cu-ale modestei Eulalie bucle-smerite la-nfățișare,
N-ar putea cândva prețui cât-ale limpedei Eulalie, bucle umile la-nfățișare
Îndoială și chin
Nu, nu mai revin
Căci sufletul ei în suspine mă va-nsoți,
Și, cât e ziua de mare,
[...] Citește tot
poezie celebră de Edgar Allan Poe din Din lirica de dragoste a lumii, traducere de Maria Banuș
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Armonie în amurg
E vremea când pe lujer, în seara ce se stinge,
Vibreaz-asemeni unei cădelniți orice floare;
Acum parfum și sunet de-a valma-ncep să zboare,
Vals trist și moleșeală ce farmecă și-nfrânge!
Vibreaz-asemeni unei cădelniți orice floare;
Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge;
Vals trist și moleșeală ce farmecă și-nfrânge!
Frumos și grav e cerul ca bolta din altare.
Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge;
Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare!
Frumos și grav e cerul ca bolta din altare;
Și soarele în zare s-a înecat în sânge...
Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare
Vestigii luminoase din vremi trecute strânge!
Și soarele în zare s-a înecat în sânge...
În mine amintirea-ți e-o lacră cu odoare!
poezie celebră de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Limba Română
În limba română a sculptat Brâncuși,
Și și-a vărsat tot dorul Eminescu,
A plans pe corzile viorii, a lui Enescu arcuș,
În limba română a pus viață-n pânze, Grigorescu.
În limba română cântă așa duios privighetoarea,
Și tot în limba noastră toți stejarii povestesc,
În limba română strălucește-n razele de soare marea,
În limba română toate florile iubesc.
În limba română lumea este mai frumoasă,
Și tot în limba noastră rugile se înalță către stele,
Limba română pentru mine e "Acasă"
Limba română, limba visurilor mele.
poezie de Marius Alexandru (9 august 2021)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți multumesc!
În primul rând,
Îți multumesc!
Ca te-ai oprit puțin,
Din mica ta călătorie,
Prin această viață,
În gara fără trenuri!
Doar litere amestecate,
Vei găsi...
Un curcubeu,
Ce eu l-am transformat, în poezie!
În care litera, îmi este notă muzicală.
Un sunet de pian,
Vioara sau poate-o notă răgușită de contrabas.
Oricine poate scrie pe portativul sufletului meu...
În gama poeziei,
În care frumusețea, iubirea, speranțta și absurdul,
Alcătuiesc culorile... penelul... literelor mele,
Ce dau seva, vieții și scrisului!
Mie imi e de ajuns o clipă, un cuvânt.
Minut ce pentru tine, poate fi chiar aruncat în vânt...
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la frumusețe și vioară, dar cu o relevanță mică.
Sisif pe orizontală
Să nu mă nasc a doua oară
să-mi placă ziua-n care m-am născut
să-mi fie pieptul Doamne o vioară
iubirea cu arcușul ei să-mi dea sărut
Să-mi placă locu-n care m-am născut
ca satul meu nimic nu-i mai frumos
să am Carpații-n brațe și pe scut
când merg spre fericire vai pe jos
Ca satul meu nimic nu-i mai frumos
să-mi fie pieptul Doamne o vioară
să-ntorc și fericirea chiar pe dos
să nu mă nasc a doua oară
Îmi place neamu-n care m-am născut
și dacă e nevoie o iau de la-nceput
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (18 ianuarie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descendență
Cât încă îți mai iei din timp să privești mersul de furnică,
să te gândești că are gând, c-o vezi cum cercetează glod,
cum din atingeri schimbă mers, nu pare c-ar avea vreo frică
să te atingă, un uriaș, să te parcurgă ca pe-un pod
și să se piardă apoi în iarbă, departe, fără a-și pierde casă...
rămânând răstignit pe sol, pierdut așa, parcă-ntr-o doară,
doar contemplând deasupra cer, prun cu-a păianjenului plasă,
tot ascultând, uitat de sine, triluri mai scumpe de-o vioară...
să știi că n-ai pierdut din tine, din tot ce ți-au transmis strămoși,
cei care n-au avut vreo carte, care-au iubit pământ, furnici,
ce munceau mult, plini de sudoare și se îmbrăcau în alb, frumoși,
pentru la slujbă, sărbătoare... cei ce trăiau de mult pe aici
și ți-au lăsat și ochi și gene și inimă, să fii sensibil
și trup, să te faci scut de țară și minte, din aceea pură,
să știi salut, să dai binețe și la vecin, străini... teribil
de dârz să fii-n iubiri, de tot, de-ai tăi, de patrie, natură...
... poți să te scoli de la pământ, poți vieții să mai dai o tură!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portul artiștilor nostri
Ce frumusețe și splendoare
Aveți când apăreți pe scenă,
Purtâd din cap pâna-n picioare
Miracolul produs de-a nostră gena.
Poporul nostru vechi și bine stabilit
N-a recurs la razboi pentru a deveni imperiu,
și-a folosit razboiul de țesut
Creînd costumul popular, devenind geniu.
Femeile pe timp de iarna
Pe câmp nefiind pra multe de facut,
De dimineata până-n seara
Concepeau noi modele de țesut.
Cu acul și suveica tot lucrâd,
Se întâmpla s-apară-n fiecare an,
Costume și mai frumoase înbrăcînd
Fiecare devenind costum National.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Răscol (2015)
Adăugat de Rascol Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de nuntă
O să zic pe drum de seară,
pe o strună de vioară,
o istorie șucară,
că-i cu boală rea, amară;
o istorie c-un crai
de la nunta cu alai,
și de-ai da cât o să dai,
nu e una mai dihai!
Trist e cânticul, uitat,
de jale și lăcrămat,
cu un fante de gagiu,
trist, și vechi de nu-l mai știu.
Spune-l, inimă, de poci,
scoate-l tu, ca din găoci,
și-l sloboade-ncet, subțire,
cânticul cu tristul mire!
[...] Citește tot
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Cântice țigănești
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintr-un copac
fantastic cioplește o vioară
pentru pacificare cu vecinul
taie în marș cu toporul
cireșul care-i aducea un venit
frumos
lustruiește corzile cu arcușul
timpul se oprește puțin
ascultă și el îngândurat
tace dalta și suflă așchiile
cât să treacă notele către suflet
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici se aruncă zaruri
Uneori mi se-ntâmplă să ies din mine,
mi se-ntâmplă așa
cum o pasăre mare, foarte mare,
din zbor, se lasă la picioarele unui om singur.
Poate nu chiar atât de singur,
dacă ține strâns la piept o vioară
frumos lustruită, dar care nu cântă,
care nu cântă, dar care se-aude
departe, în lunci neștiute de nimeni,
sau poate, într-un soare care nu încălzește,
dar care strălucește în inima lui
și în inima mea, totuna
și focul se-aprinde singur, pe dealuri, a viață
și care nu arde, căci frumoase femei
încă adună spice
și tineri bărbați cu iarba în dinți
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucruri simple
Acuze reci sunt peste tot...
Nu mai lăsa să treacă
O zi din viață, ca un joc,
Căci nu se-ntoarce, pleacă!
Și n-o vei mai vedea vreodat',
Iar lucrurile simple
Sunt cele care viața, bat,
Deci, fă-le să se-ntâmple!
Un gând frumos, o lacrimă,
De-i limpede și clară,
Un zâmbet fără patimă,
Un cântec de vioară...
Atâtea lucruri simple sunt
Ce ar putea să-ncânte
Trecerea noastră pe pământ
Și nu să ne-nspăimânte...
[...] Citește tot
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis minunat
Frumoasa mea, cuvânt divin,
Aleargă sub cerul senin,
Cu pașii ageri, tocuri cui,
În căile norocului.
Respiră rar, respiră-adânc,
Te uiți la ea, parcă-i un prunc,
O prinzi în brațe s-o iubești,
În inimă să o călești.
E-un fel de candelă aprinsă
De dor și farmece cuprinsă
De lungi căderi și ridicări,
Pe vârf de munți, pe val de mări.
Este frumoasa care știe
Că viața este-o melodie
Cântată pe corzi de vioară
Care te dor, te înfioară
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-aș fi trist?
De ce-aș fi trist, că toamna târzie mi-e frumoasă?
Pridvoarele-mi sunt coșuri cu flori, ca de mireasă.
Fereastra mi-este plină
De iederi împletite cu vine de glicină.
Beteala și-o desface la mine și mi-o lasă,
Când soarele rămâne să-l găzduiesc în casă.
O prospețime nouă surâde și învie
Ca de botez, de nuntă și ca de feciorie.
De ce-aș fi trist? Că pacea duioasă și blajină
Mă duce ca o luntre prin liniști de lumină?
E un surâs și-n vraful de cărți, să mă alinte.
Vieți noi tresar vioaie din foste oseminte.
Văd frunza că scoboară din ramuri câte una.
Le ruginise bruma, le argintase luna.
Aud și grânguritul de dragoste cu jele,
Oprit cu porumbeii pe coama casei mele.
Luceferii de noapte, scăpărători, i-adun
Din cerul ca o coadă deschisă de păun.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu
Gândesc că-am fost cândva un gănd
răsărit din roșu de asfințit și răsărit
Gândesc că-am fost cândva o sclipire
o clipă de timp în trecere prin lume
Gândesc că-am fost creuzet al iubirii
în nopțile cu umbre de pași, amintire
Cred că undeva cândva prin ceva
am răsărit floare-n piatră în calea ta
Cândva am cântat prin nopți și zile
vioară fiind prin razele soarelui și-ale lunii
Acum gândesc că sunt în mine
eu și a mea, frumoasă amintire
Acum secundele încep încet să picure
în șiruri ordonate prin razele găndurilor mele
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezii
Cuvintele frumoase sunt frunze care cad,
O ploaie de matase, ce ne mangaie seara,
Cand peste strada goala, infiorat, vioara
Ne scalda cu iubirea dorintelor ce ard,
Nu-mi multumi, doar cerul in noapte iti saruta
Adancii ochi de patimi si pielea ta de jad,
Si gura ta de floare, inca nedesfacuta,
Si pleoapa ce tresare, pe perina ta, cald.
Vartej de intuneric din galaxia oarba
Ma zamisleste iata dintr-o tacuta stea,
Ca cerul sa ma cheme si dorul sa ma soarba,
In ploaia care cade pe frumusetea ta.
Ne asteptam de-un secol, si ne sfarama veacul,
Ne-amesteca tacerea in umedul nisip,
Singuratatea trage in inime cu arcul,
Pe strada unde inca nu s-a-ntamplat nimic.
poezie de Ion Vanghele (3 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Rugă târzie
... gingașia cuvintelor tale mă doare, mai adânc decât răul din ele
parcă-i pasăre pornită aiurea să zboare dintr-un lan de albastre lalele
parcă-i liniște țesută-n stative de lemn de păianjeni frumoși la statură
așternută pe jos să despartă solemn o cenușă de ultima zgură...
adâncimea privirilor tale trece-n fiori care zguduie alter ego-uri
și daltonic scot note pustii din viori și le trec pe abstracte tablouri
și din gama cuvintelor mele erup oceane sinistre de lavă
și cu focul cu care mereu te astup, te avânt în nuanțe de slavă
puritatea sentimentelor tale o simt ca un deget cu sare în rană
ca pe-un greu și adânc și teribil instinct mai ușor și mai alb ca o pană
ce aleargă mereu susținută în zbor de suflările vântului rece
înspre veșnicul nostru murmur de izvor auzit și de mine cum trece
iar plecarea ta dură spre lumile drepte, presimțită în nopțile noastre
mă impun, nebunatic să mai urc niște trepte și buchet de lalele albastre
să arunc la picioarele tale stelare ca pe-un ultim omagiu adus la vecie
printre lacrime seci, uneori de rigoare, ca o ultima rugă. Târzie...
poezie de Iurie Osoianu (6 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Eram doar noi
Probabil în iubiri mai sunt uitări,
El însuși, timpul, uită a lui cărări.
Dar trupul tău e ca o vioară
Și uite că iar, plouă afară.
Eram frumoși, eram doar noi
Curgeau afară triste ploi
Eram desculți, ce întâmplare
Și am ajuns din nou în soare.
Plouă în film o altă dramă,
Purtai pe tine o naframă.
Plouă rar, dar plouă mult
Și eu pe tine te ascult.
poezie de Eugenia Calancea (1 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valsul frumuseții
Hai să valsăm, IUBITE, în ritmul fericirii!
Ajunge cât am plâns de dorul împlinirii!...
Da, viața e frumoasă și sufletul curat
Hai să valsăm, IUBITE, că nu e un păcat!...
Pe sunetele nopții, în parcul adormit,
Ne-om prinde-ntr-o IUBIRE, ruptă din infinit...
Viorile celeste or luneca arcușul,
Pe strune așternând, când obosim, culcușul...
Hai să trăim, IUBITE, în amintirea vieții
Și să plutim ca-n vis, în valsul frumuseții!...
De lună mângâiați cu dor și nenuntiți,
Rămâne-vom amanți și-n zori de veci, IUBIȚI!
Privighetori geloase vor plânge-n glas de foc
Iubirile apuse, ce n-au avut noroc,
Și dorurile stinse în șoapte nerostite
Vor fi-ngropate-n Ceruri...
Hai să valsăm, IUBITE!...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre frumusețe și vioară, adresa este: