Citate despre fum și lumină, pagina 2
Spre primăvară
De-atâtea nopti, sub nouri prelungi, posomorâti,
Mai dorm păunii iernii, pe câmpuri coborâti,
Si-abia-abia din somnul de marmură mai ies
Când Crivătul cu goarna îi sperie ades
Dar mâine-au să pornească, pe-al cerurilor drum,
Păunii albi ai iernii în stoluri ca de fum,
Si s-or zări departe cum strălucesc avan
Peneturi cu lumină de soare african,
S-or auzi cocorii ajunsi la Helespont,
Cu pliscuri de mătase bătând în orizont.
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre primăvară
De-atâtea nopti, sub nouri prelungi, posomorâti,
Mai dorm păunii iernii, pe câmpuri coborâti,
Si-abia-abia din somnul de marmură mai ies
Când Crivătul cu goarna îi sperie ades
Dar mâine-au să pornească, pe-al cerurilor drum,
Păunii albi ai iernii în stoluri ca de fum,
Si s-or zări departe cum strălucesc avan
Peneturi cu lumină de soare african,
S-or auzi cocorii ajunsi la Helespont,
Cu pliscuri de mătase bătând în orizont.
poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii, 1964
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm de suspun metafizic
Ce mândră porți în lesă și-n ochi sălbatici, tigrii,
Zăludele safire bârfindu-te-n colan!
Banală? Nu! lascivă, chiar și atunci când vii, gri
Spre violet nostalgic penumbrei de mărgean.
În toate - Salomee, din sadic dans, plăcere...
Dă-i gloatei isterie, pâine și circ, și fumul!
Nu cu oțet prinzi zborul, ci cu-nșoptiri de miere,
Cum își dezbracă mintea de noaptea ei, parfumul.
E sete, foame, flăcări, când sfâșie felina...
Cherchez la femme? Dar unde, din scenă, e poetul?
De ce-ai dat frâul liber otrăvilor, lumina?
Metafora nu-i strâmbă, când ceri pe ea profetul?
Sunt curva ordinară, dar și Botezătorul...
De-ngăduit-ai tava, au n-ai uitat zăvorul?
sonet de Dumitru Ichim (14 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre lumina...
De-aș fi pasăre-n văzduh,
n-aș simți colbul sub picior,
spre lumina rece a stelelor,
m-aș înălța ca simplu duh...
Dar ce spun, e numai vis,
ce se destramă ca un fum,
stârnesc același colb pe drum,
rămas în cercul meu închis...
Rămas în cercul meu închis,
simt colbul moale sub picior,
spre lumina rece a stelelor,
voi urca la noapte-n vis...
Mă voi sui ca simplu duh,
spre lumina rece a stelelor,
numai în clipa-n care mor...
Voi fi pasăre-n văzduh!
poezie de Ioan Friciu (22 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbatul
Peste iarbă și prin oase
Trec numai lumini de coase
Și prin gene de izvor
Trec numai bărbați de zbor...
Peste fum și nopți de scrum
Trec numai lumini de fum,
Peste trecere de sapă
Trec numai lumini de apă,
Tremurânde, tremurând
Ca lumina de pa gând,
Tremurânde, tremurat
Ca lumina de bărbat...
Și la moară și la plug
Trec numai bărbați de rug...
Și pe zări și pe sub zări
Trec numai bărbați călări,
Și pe mări și pe sub mări
Trec bărbsați de luminări...
Când se crapă noaptea-n două,
Trec numai bărbați de rouă...
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dascălul
Moșneag senin, eu tâmpla ta curată
O cer pe veci nădejdii mele pază.
Din soarele copilăriei mele
Pe fruntea ta mai licărește-o rază.
În suflet simt cum negura se sfarmă
Și se-mpletește albă dimineață
Când ochiul tău în inimă-mi coboară,
Topind încet cetatea ei de gheață.
Azi, ca un sfânt dintr-o icoană veche,
Blând îmi răsai cu fața ta blajină,
Cu zâmbet bun, cu ochi cuminți și limpezi,
Strălucitori de lacrimi și lumină.
Cu tine-aduci atâtea nestemate
Din îngropatul vremilor tezaur,
Și amintirea-n țara ei mă poartă,
Cu pas încet, în carul ei de aur...
Mă văd în pragul zilelor mai bune...
O casă-n deal, cu strașine plecate,
[...] Citește tot
poezie celebră de Octavian Goga din Poezii (1905)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incendiu în turn
Turnul pe tabla de șah a luat foc
îmi redecoreză casa
cu fum
trebuia să-mi montez sistem antiincendiu
umblă prin cameră
cu pașii lui de cenușă
atrage pereții spre el
s-a urcat în patul nostru
captiv în proprii pioni incolori
nebunii cu rugăciunile lor
caută să-l exorcize
turnul nostru de alb
acum e negru
stă între mine și tine
nu acceptă rocada
șah mat
pe tabla întoarsă cu fața la tine
pătratele își sting lumina
piesele se strâng
în așteptarea revanșei
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Imn
Frumoasei, scumpei care-nparte
In inima-mi lumina vie,
Icoana, inger fara moarte,
Salutul meu in vesnicie!
In viata mea e risipita
Ca sarea-n aerul usor,
Si-n duhul meu,mereu ravnita,
Revarsa-al nemuririi dor.
Balsam ce umple cu parfumul
Vazduhul unui scump ungher,
Cadelnita naltandu-si fumul
Furis, in noapte, catre cer.
Iubire neclintita, haina
Sa-ti aflu-un vorbe as putea?
Tu, fir de mosc zacand, in taina
Si-adanc, in nemurirea mea!
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând ca firul de păianjen
Iată-mă înrădăcinându-mi picioarele goale
în pământul pustiu,
port acorduri sacre în catedrala inimii,
iar candela iubirii luminează zbuciumul ei
ca un far singuratic,
mă apropii de tine ca o umbră tupilată
și țes miracole-curcubeu,
dar încă nu le vezi,
atunci mă așez tăcută în contemplare
privind spre necuprins
și invoc în rugă mută un înger călător
să-mi dea cu-mprumut aripile sale,
pășesc, apoi pe un gând ca firul de păianjen
spre ochii tăi treziți de o minune,
sting lumina minții să pot atinge prin ei,
sufletul tău speriat și
murmur printre amintiri tăinuite:
-Privește-mă, iubite, sunt șuvoiul
ce-ți va sculpta dorințele împietrite
până vor deveni un lotus cu-o mie de petale,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Purta-voi rugăciune pe-o frunză de măslin
În împietrirea visului cel fără de simțire
duc grelele poveri pe umerii cei doi
ei, anonimii, oamenii străini în lume, goi,
de vise, idealuri sunt fum ce prin lumină trece
iar ceața lumii, deasă, doar umbra o petrece.
Sunt veștejite flori pe cale și catrene
pe foile de ziar zac ude, în zadar, de vreme.
Mustesc azi bălțile de frunzele prea terne
Ce galbene un soare ucis-au în trista lor cădere.
E dezolantă, cenușie, udă,
azi piatra caldarâmului crăpată-n urmă
de pași ce-au vrut lumina să răsară
dar întunericul le-a-nvăluit privirea-n seară.
Mai vino, Doamne, răsai din vise seci
cu Înălțarea Ta la ceruri o lume să salvezi
de pieritoarea viață. Al nemuririi glas
răsună peste inimi și-n veci nu da răgaz
tristețea mea să fie o pildă de urmat.
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Văpăi
Nu seamănă cu tine,
nimic din ce-am iubit,
nimic din ce iubesc,
n-a-nlocuit parfumul,
scriu alchimii de gânduri
mințindu-mi c-am murit,
dar, nasc lumini și umbre,
'nălțîndu-mă ca fumul.
Nebănuite aripi,
din ochi și coaste-mi cresc,
stă noaptea, o felină,
la pânda-nfiripării.
plutesc cuvinte-n rime,
și-n slove'ți încropesc
răvășitoare-arome'n,
veșmintele obstinării.
Îmi rupi cerul în două,
răstălmăcind tăcerea,
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mi, toamnă...
Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,
Uite, ochii mei ți-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.
Lasă-mi, toamnă, cerul lin.
Fulgeră-mi pe frunte mie.
Astă-noapte zarea-n iarbă
Încerca să se sfâșie.
Lasă, toamnă-n aer păsări,
Pașii mei alungă-mi-i.
Dimineața bolta scurse
Urlete de ciocârlii.
Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi
Fructele și lasă
Urșii neadormiți, berzele neduse,
Ora luminoasă.
[...] Citește tot
poezie de Ana Blandiana din A treia taină (1969)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arome viclene
luna bate cu degetu-n geam
niște frunze urcă pe umeri
ispitele gem în pahare arzând
liniștea pleacă-n mătase de fluturi
cer cu uși închise
arome viclene
sfinți din icoane în haos
printre vitralii lumina virgină
nu vrea să devină adaos
prăpăd în inimi și beznă-n priviri
cuvintele atârnă deasupra de gând
pe cupola plină de fum și cafea
orașul invadează-n lumini.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
nu'i lumină pe drum
soarele se târăște
urcă, se întinde
uneori surâde într-o oglindă spartă
stau palide stele pe ziduri bolnave
pictez amintiri pe pereții uscați
totul, un tablou șters
umbre se strâng, se adună, să spună
în lumina diurnă, un fum care piere, în marea durere
poetul a murit demult, nebun
vorbeau ieri prin târg
cuvântul lui a rămas
un gest inutil de bun rămas
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina o ultimă scăpare
nu mi-au rămas prea multe din primăvara mea
amintiri prăfuite visele și poezia
o cale directă precisă spre o stea
scânteia care ține aprinsă fantezia
calea-mi pare îngustă prin fumul de țigară
cafeaua îndulcită cu lapte și miere
mă ține trează stingheră într-o gară
în care vine-un tren dar cu întârziere
luna mă privește cu mila ei divină
îmi așează pe creștet un vis luminos
toamna mă înconjoară n-are nici o vină
că viața se sfârșește treptat până la os
mai cer de la stele reflecții în lumină
să nu aștern în versuri abisul cavernos
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regina Nopții
Cred că lumea e știrbă când mestecă stele
Și când boltele visului se răsfrâng în amurg;
Eu sunt doar pasagerul rătăcind pe sub vele
Care-nchide tomnatic cerul abrupt.
Mi se pare că noaptea e vis din fântâni
Cu apă vie înviind cavaleri
Și aștept să se prindă-ntr-un joc de lumini
Cabotinii pe scena de fum dinspre zori.
Imi pare că șoaptele prinse în unde
Se-ntrec în mângâieri pe urechea mea;
Eu rămân pasageră printre stele flămânde
Stăpânind din adâncuri doar noaptea, doar noaptea...
poezie de Miriam Cristina Constantin
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de toamnă
Mi-e dor, de fumul serii, de luna coaptă în lumină,
De râsetul meu de copilă și dansul frunzelor, puzderii.
Mi-e dor, de rumena gutuie, coaptă-n jar de crengi uscate,
Și de toamna arămie, dulce, darnică în toate!
Mi-e dor, de mustul tămâios, nectar din soare adunat,
De strugurele credincios ce vara-ntreagă s-a bronzat!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
***alter ego
din când în când
aș vrea să
fiu și
eu
indiferent
să spun că fumul de țigară nu
face nori de
ploaie
fotosinteza se desăvârșește chiar
dacă
și ochii mei absorb lumina -
dar
uite... un
copil
în fața genunii
Doamne
Doamne
[...] Citește tot
poezie de Alexandru D. Funduianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altaïr
Peste orașe, flăcări vibrânde. Nimb de forță,
lumina recompune statui, pe bulevarde.
O omenească torță conture vii împarte,
iar eu sunt cel ce arde,
sunt însăși noua torță.
Cotidiene fulgere din stâlp în stâlp le-alung,
aprind în aer nevăzute ruguri,
când firele-mi se leagănă-n văzduhuri,
continuându-mi degetele mâinii
și în cuptoare roșii-apoi ajung,
stârnind pe lespezi dansul, cu talpa goală, -al pâinii...
Sunt sângele mișcării. Focul tânăr
cu ochii arși de fum, de flăcări nins;
dar uneori, mi-apasă greu, pe umăr
arcade de scântei și îngenunchi
și pentru-o clipă numai, pare-nvins,
electricul meu trunchi...
[...] Citește tot
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire
În mohorâta dimineață
Mijesc luminile ca-n fum,
Și parcă dincolo de drum
S-a isprăvit cu orice viață,
Că nu mai poți zări, de ceață,
O streașină, un pom, un fum...
Șovăitor vă-ntindeți pasul
Sub greul jilavului nor,
Vă doare-al inimii fior,
Vă-neacă lacrimile glasul,
Și mut rămâne "bun rămasul"
Pe buzele ce parcă mor...
Doar mâinile înfrigurate
Se caută, se-ating, se strâng...
Și iată că pe drum se sting
Luminile, odată toate,
Iar inimile vi se strâng,
De-aceeași presimțire... poate.
[...] Citește tot
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre fum și lumină, adresa este: