Citate despre fum și visare, pagina 2
Un vis ce fuge
Dintre toate câte sunt
în privire și-n cuvânt
au rămas, ca-ntr-o magie,
anii din copilărie,
zilele cu lună plină,
nopți cu soare în grădină,
nori pufoși, ploaie perlată,
amintiri de ciocolată,
clipele de zahăr ars
ce ți se lipeau de nas,
și mai știu un vis ce fuge
în papuci de turtă dulce...
Toate câte-au fost mai sunt
abur, ceață, fum și vânt.
Ceru-i tot acolo sus,
dar albastrul lui s-a scurs,
Poți să zbori, ca și atunci,
în papuci
de turte dulci?
poezie de Carmen Firan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul unui fluture cu aripi arse
Merse în zbor sub clar de lună
S-asculte Lia-Ciocârlia,
O melodie numai bună
Dată de Domnu-n România.
În jurul lui un stol de fluturi
Din aripi începu să bată,
Așa cum numai tu îți scuturi
Visele noi câteodată.
Scântei din ceru-nghesuielii
Printre silabe s-au aprins,
Intră în tracul amețelii
Ca mire fluture, un vis.
A ars pe aripi, pe antene
Și visul s-a închis în el,
Alți fluturi prins-au cu putere
Să-i tulbure visul rebel...
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De atâta timp, de zeci de ani, trăiește printre noi un poet suav și pur, purtându-și pe asfaltul străzilor ființa de fum de lemn de mesteacăn, neauzit și impalpabil, transcedental și sfâșiat de imense dureri, înveșmântat în visul său, prinț al unei imaginare Danemarce, Domn al unui regat de himere, mângâiat pe frunte de cele mai reci și stranii raze ale lunii, plutind între murire și nemurire, ceresc menestrel, rouă a ochilor mei vitriolați de hidoșenie, rouă a sufletului meu mistuit de tifos. Dintre noi toți, oare cine se apropie, cât de cât, de puritatea lui?
Geo Bogza în Portretul lui Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestăma, te-aș blestăma
Sfărâma, ce-aș sfărâma
Pietrele sub talpa ta,
Să le văd că-s pulbere
Drum fără întoarcere!
Aș usca, ah ce-aș usca,
Mărăcini sub catifea,
Vise spânzurate-n ei,
Pleoapele ochilor tăi!
Scutura, ce-aș scutura
Nori negri-n lumina ta,
Să-ți întunec zilele,
Să nu-ți găsești urmele!
Blestăma, te-aș blestăma
Cu focul și lacrima,
Cu doina zilelor mele,
Să-ți leg sufletul de stele!
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uita-ra-ș
Uita-r-aș fumul de țigară,
Pierdut printre sunetele de vioară,
Uita-r-aș glumele pe care le-am spus,
Stând în brațele tale și privind spre apus.
Uita-r-aș versurile din poezii,
Ce le-am spus când eram copii,
Uita-r-aș amintirile cu tine,
Că acum nu mai ești cu mine.
Uita-r-aș zâmbetul tău care,
Mă făcea să mă simt ca o floare,
Uita-r-aș parfumul tău,
Ce îl simțeam când îmi era rău.
Uita-r-aș verile și zilele senine,
Nopțile și chiar visele cu tine
Uita-r-aș tot, nimic nu mai contează,
Inima mea, oricum nu se mai tratează.
poezie de Georgiana Mihaela Chircuși din Blogul RISAJ Wing Buzău (2 februarie 2021)
Adăugat de Sebastian Butu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un zeu al hotarelor
Un zeu al hotarelor sta intre noi.
Sarutul ramane pe umerii lui si zace uitat, putrezind ca marul pe care candva l-am muscat amandoi.
Ne-aducem aminte c-a fost amarui.
Pe sanii de bruma, pe solduri apoi bogat palpaia cu flacara-i parul, asa cum de-atunci neincetat il vazui.
Acum esti departe, iar visul e scrum.
O unda bogata-n fum si dezastre trecand spala lespedea unde sezum.
Acum inteleg ca pana la moarte de varsta de foc, de inimi, de astre un zeu al hotarelor ne desparte.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul zburător
A venit ușor prin vis
Ochii el mi i-a deschis
A venit ușor zâmbind
Încet dragostea șoptind
Înger desenat cu cretă
Înger cu aripi de fum
Vânt ce sperie o poetă
Cel ce lasă în zbor parfum
Ochii mov și plini de stele
Privesc mândrii, rândunele
Înger galben, cal ce zboară
Pleacă dis-de-seară
Zboară și nu mă găsește
Plânge și speriat privește
Ce-n lumină crește, crește
Inima ce o iubește
poezie de Mădălina Radu
Adăugat de Mădălina Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă m-aș îmbolnăvi de sinceritate
Cu un creion roșu, aprins, am subliniat totul
memoria să-și facă sublim datoria.
Lîngă inimă un fir perfid de idee,
singur străbate acest deșert nemilos.
Dacă m-aș îmbolnăvi de sinceritate
mi-aș umple stiloul cu lacrimi
și l-aș lăsa să facă acea dîră memorabilă
pe caietul ce îl voi arunca mîine la coș.
Comunic dintotdeauna cu voi doar prin vise.
Pot fi drept precum o lumînare
ce se deșiră încet o dată cu fumul
dar viciile mă caută mereu. Învățîndu-mă
cum să mă despart de cuvinte.
poezie de Nicolae Sava din Insolența nopților
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarbă de smarald
pășim prin iarba de smarald timorați
cu praf de spațiu-timp pe gene rare
pe brațe cu jerbe de flori arzătoare
din locuri cu meri roditori alungați
spre tronul nopții pășim fiecare
de soarele de dimineață trădați
pe plute purtate de valuri mânați
pe-aceeași apă cu dolii domoale
o flacără-n întuneric se-aprinde
nu-i capăt de drum ci speranță și vis
fum de lemn nobil și zvon de colinde
blândețea pe căi căutăm dinadins
să fie drumuri de pace spre paradis
ori vânt ce bate-n deșert spre niciunde
sonet de Gheorghe Holobaca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceas
Târziu, pe la ceasul amărăciunii, când am văzut că-n zadar
cuvintele toate mi le-am rostit,
că până la tine-nțelesul lor n-a mai ajuns,
în noapte-am ieșit.
Crezusem, vai, cu tărie
că niciodată sfârșit nu va fi.
Ți-am spus uneori: ia sfatul vestalelor, dacă
flacăra vrei s-o-ntreții.
Ți-am zis alte dăți: vezi tu jăratecul, truda din vatră?
Din fumul albastru ce iese
mereu cerul se țese.
Bănuiesc că ai stat încă mult timp la masă, în jale
cu capul în mîini,
cu privirea pierdută-n ocoalele tale
de vis. Bănuiesc că nici astăzi nu-ți este ușor
în cetatea cu punțile trase.
Pentru ca vinul lăsat printre cele rămase
nimeni să-l bea,
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Belșug
Culori și fum de toamnă, plâns de poet,
Apa e rece, frunzele plouă -
Vorbește încet, pășește încet,
Că totul cade cu o jale nouă.
Vinul, și mierea, și grâul tot
Le-au strâns, pe grabă, cine-a putut...
Tuse, și plânset visele scot,
Du-te, oriunde, frunză de lut...
Și-o păsărică în grădina brumată,
În liniștea rece, a iarnă-a făcut -
Am strănutat pe o stradă curată,
Frunzele toate încă n-au căzut.
A fost odată... va fi odată...
Nu spune zarea, dar spune omul -
Numai acuma e niciodată...
Adânc, prezentul, închide tomul...
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceas
Tîrziu, pe la ceasul amărăciunii, cînd am
văzut că-n zadar
cuvintele toate mi le-am rostit,
că pînă la tine înțelesul lor n-a mai ajuns,
în noapte-am ieșit.
Crezusem, vai, cu tărie
că niciodată sfîrșit nu va fi.
Ți-am spus uneori: ia sfatul vestalelor
dacă flacăra vrei s-o-ntreții.
Ți-am zis alte dăți: vezi tu jeraticul,
truda în vatră?
Din fumul albastru ce iese
Mereu cerul se țese.
Bănuiesc că ai stat încă mult timp la
masă, în jale
cu capul în mîini,
cu privirea pierdută-n ocoalele tale de vis.
Bănuiesc că nici astăzi nu-ți este ușor
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
A cincea și ultima scrisoare
Trec anii, trec, ca umbre de visare;
Pe unde cred ca esti, e amintire,
Ca fumul de destrami din amintire,
Iar chipul tau, contururi nu mai are.
Eu insami, ca-ntr-un zid de manastire
Imi voi zidi speranta-n renuntare.
Feresre n-am sa las, ci, cu uitare
Imi voi ucide rana din privire.
Nu-ti cad nici in genunchi sa te implor
Ce nu-mi poti da nu-ti voi cersi vreodata
Ramane-voi sa-mi port povara toata
Insingurata si ratacitoare
"La urma urmei, oare sunt datoare
Ca pentru tot ce simt să-ți dau socoată?"
poezie de Ioan Mureșan din Scrisoarea a cincea... (1990)
Adăugat de Ioan Mureșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea de nisip
scrisă de poetul de nisip
care s-a îndrăgostit
de femeia
de nisip
era scrisă cu creionul
înțeleptului umbră
în fum
urmă de vis
pe nisipul uitat
sub tălpile ei
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul creației
ai dezgropat un craniu bătrân
și un mort tânăr ai descărnat
ai luat de la morgă
un ficat
un plămân
și un ochi cu cataractă
ciroză
cancer
și sifilis
ți-am adus eu
pe caii roz ai lui Gauguin
le-ai împachetat într-o valiză
și m-ai exilat să agonizez în insula asta
unde moneda mea
nu e cotată la casa lor de schimb valutar
neplătind factura la luceferi
voi orbi în flacără
vidanjează-mi canalele mânecii înfundate cu lut
[...] Citește tot
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De două veri ținea seceta, nu se deștepta o dată fără să poftească de mîncare un lucru de care nu putea să facă rost. " Se vede treaba, își zicea, că visele se nasc în stomac și urcă să moară în gură. Bine-ar fi, zău, să nu le aibă deloc". - Șuștere dă, mă, și mie să trag un fum. Îl strigase dascălul satului. Despre dascăl toată lumea zicea că și-a pierdut mințile din pricina foamei. Ziua întreagă sta pe marginea șanțului cu picioarele adunate sub el, mesteca măcriș, dacă avea, și îngâna într-una, uitându-se la cerul gol de nori, un rând dintr-o carte de rugăciuni: Dumnezeule care dormi în pădurea de dafin ". - Nu-i tutun, mă, îi răspunse Șușteru, e o buruiană, pute și te ustură pe gât.
Fănuș Neagu în Dincolo de nisipuri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec (9)
Vinule, de ce esti trist?
Ea, acum, poate ca cere
Frunzelor ingenunchere
Troitei din somn, pe Crist
Uite, lavita de ieri
noduroasa si nebuna,
asternuta-i doar cu luna
cu bardace... cu taceri...
Fierul plugului, olog,
Poate chiar in noaptea asta
dezveli, din lut, o teasta
si-un corn viu de inorog
Poate ea a tresarit
cine stie? cui ii pasa?
... s-a visat in somn mireasa
si-a crezut ca a murit
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața-i scânteie
Viața-i scânteie din zei și din stele,
Fumul albastru din visele mele.
Dumnezeu contemplă din răsărit ființa,
Cuvintele însămânțează prin cruce credința.
Iubirea are inițiativă, rapacitate,
Ochii tăi în vise mă poartă mai departe
Până atârn o clipă pe-o frunză de stejar
Și-n toamna răcoroasă cu umbrele dispar!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odeletă (celei mai blonde)
Tu pari a fi venită dintr-un regat pustiu -
Regatul unor pete de umbre și lumini,
Pe care fantezia nebunilor ce scriu
L-a comparat cu visul aleilor de crini.
Cu ochii tăi - culoarea nimicului etern,
Culoarea nebuniei și-a crimelor iertate,
Culoarea voluptății și-a viciului, ce-aștern
În urma lor fanate petale de păcate;
Și părul blond, ca blondul spiralelor de fum
Ce conturează-n spațiu intenții senzuale,
Tu pari cuceritoarea Amantului postum,
Iar eu, părtașul celei din urmă Bacanale!
........................................
Tu pari a fi venită dintr-un regat străin -
Pustiu ca discul rece și blond al lunii pline,
Pervers ca parodia anticului măslin
Și straniu ca surâsul defunctelor regine!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Falanga literară și artistică, I, nr. 14 (11 aprilie 1910)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colocviu sentimental
În parcul vechi și rece și pustiu,
Trec două umbre-n ceasul cenușiu.
Li-s ochii ofiliți, au buze moi
Și deslușești cu greu ce-și spun ei doi.
În parcul vechi și rece și pustiu,
Nălucile își fac trecutul viu.
− Îți amintești extazul nostru vechi?
− Ce tot îmi torci trecutul în urechi!
− Dar astăzi mă mai strigi pe nume tu
Și-n vis îți mai răsar eu oare? − Nu.
− Ah, zile dragi cum altele n-om ști,
Când gurile ni se uneau! − O fi...
− Ce bolți albastre, ce speranțe mari!
− Speranța-i azi prin norii funerari.
[...] Citește tot
poezie celebră de Paul Verlaine din Fêtes galantes (1869), traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre fum și visare, adresa este: