Citate despre furie și moarte, pagina 2
Poem pentru Nicolae Dobrin
În Trivalea cu dragoste și pruni peste care umblă închipuit râul Doamnei,
Mirosind a lemn de caleașcă voievodală,
Am văzut astă toamnă, toamnă românească născută la Rucăr sau la Dragoslavele
O fată desenând o inimă străpunsă de o săgeată lângă numele lui Dobrin
Înscris cu briceagul în scoarța unui plop
Dobrin a învățat să cucerească gloria pe maidan
Intrarea lui pe teren produce amețeală în tribune
În clipa în care îl vedem lângă minge, înfometat de joc, ne cresc trandafiri în palme
El e toreadorul răsfățat de soartă și de noroc,
Iar noi suntem dragostea lui plătită cu sânge de taur
Oricare antrenor nu-și poate dori alt om în linia de atac
Dobrin cunoaște pedala care declanșează furia,
Dobrin, printre altele, admiră publicul
El face parte din acea categorie de artiști uriași și totodată cabotini
Care și-ar deschide venele dacă ar putea după moarte
Ca să revină pentru două minute și să guste din efectul produs în mulțime de gestul său
poezie celebră de Fănuș Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu oarecare fast
chiar acceptase să moară în sfârșit
dar să nu i se dicteze de către cineva
și așa a sărit de pe patul aranjat
pentru o moarte demnă de un om
un fior cald îi străbătu corpul veșted
primise firicelul de viață și el a fost
la timpul potrivit pentru întoarcerea
din drum fără să se gândească prea mult
totul a fost mascat de o furie calculată
jucase teatru și ceilalți s-au supărat
de falsa lui moarte regizată ca un film
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la furie și moarte, dar cu o relevanță mică.
Încearcă să faci tot posibilul să fii în viață întru totul, cu toata intensitatea de care ești în stare; atunci când râzi sau esti mânios, râzi precum iadul și fii furios până la capăt. Încearcă să-ți trăiești viața. Nu mai este mult și vei trece în moarte.
citat din William Saroyan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Murături
borcanele stau aliniate pe masă
în așteptarea murăturilor
în ele
gogonelele se vor întâlni
într-un party sărăturat și acru
cu varza
cu ardeii și morcovii și
țelina și sfecla roșie
rezultând un desfrâu vegetal
mai mult mort decât viu
foarte asemănător cu
ceea ce suntem noi:
roșii de furie și făcuți varză de
încercările zilnice
trăind într-o lume sărată și acră
și cu atâția morți împrejur
care se roagă pentru noi
cei rămași în lumea asta
încă vii
poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul care nu doarme
În cer nimeni nu doarme. Nimeni, nimeni.
Nimeni nu doarme.
Creaturile de pe lună amușină și dau târcoale prin bărăcile lor.
Vor veni șopârlele și vor mușca oamenii care nu visează,
iar cel care cu spiritul frânt se grăbește să iasă-n stradă va întâlni la colț
pe incredibilul aligator care-așteaptă tăcut sub protestul blând al stelelor.
Pe pământ nimeni nu doarme. Nimeni, nimeni.
Nimeni nu doarme.
Într-un cimitir îndepărtat se află un cadavru
care a gemut continuu trei ani
din cauza unei sat uscat pe genunchii lui;
iar băiatul pe care l-au îngropat azi dimineață a plâns atât de mult
încât, pentru a-l face să tacă, fost nevoie să fie chemați câinii.
Viața nu-i un vis. Atenție! Atenție! Atenție!
Cădem de pe trepte pentru a mânca țărână umedă
sau ne cățărăm pe tăișul cuțitului zăpezii cu vocile daliilor moarte.
Dar nu există uitare, nu există vise;
există carnea. Săruturile ne închid gurile
[...] Citește tot
poezie de Federico García Lorca, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fugi din calea
torenților ce vin peste case
cu furia nebunilor care nu
și-au luat tratamentul
încerci să scapi cum poți
cu puhoiul vuind în jur
ajungi pe acoperișul clădirii
te ferești la timp din calea
mașinilor purtate de curenți
apa e verde gri cu spume
de furie și-a pierdut cumpătul
totul e apocaliptic
stai și aștepți arca lui noe
sau șalupele de salvare
gemetele apelor te înfricoșează
oamenii sunt muți de frică
moartea vine cu vuiet
cu vaiet te trage la fund
apoi plutești umflat de apă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baladă veselă cu morți
Că morții-mi sunt prieteni bag de seamă,
Doar printre ei mă simt mai liniștit
În cimitir când intru-n prag de toamnă
Cu frunze moarte-mi strigă "bun-venit".
Salcâmii de pe gropi mi se înclină
Și oțetarii-mi râd prietenos
Iar eu le spun că vreme o să vină
Când printre ei mă voi culca sfios.
Sub un salcâm, cam ostenit de vreme,
Bunica mea m-așteaptă cu povești
Și-mi spune că nu am de ce mă teme
Și că despre cei vii așteaptă vești.
Cam plictisiți, oftând lângă consoarte,
De-o vodcă bețivanilor li-e dor
Și spun că setea-i supără în moarte,
Că beți le-ar trece vremea mai ușor.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dincolo de cenușă (unui prieten mort)
Erai tu însuți,
Candoarea nu are nevoie de nume;
Florile morții îmbobocesc în ochi care veghează,
Îngenunchem în vâltoarea timpului pentru a deveni cenușă.
Dar noi nu reprezentăm nimic, fețe rumene
Ascunse în buzunarele pantalonilor asemeni unor monede false.
Tu ai fost embrionul, scânteia devenind flacără;
Nu contează cine ți-a provocat o mândrie ca aceea a rodiei,
Ți-ai ridicat brațele cu furie, violent, în fața celor care ne năpăstuiau.
Ai fost jumătatea de lumânare legendară,
Cealaltă jumătate de dincolo de cenușă.
poezie de Luo Fu din Poeme de dincolo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sacrificiul pădurilor
vuiește în mine izvorul, pădurea
în freamăt de brazi temeri întrevăd
pe drumul blestemelor triumfă securea
arborii neiubiți sunt sortiți la prăpăd.
miraje defrișate au sărăcit munții
Doamne ce păcate au pădurile gliei?
curg întrebările prin sudorile frunții
și mult mă întristează plânsul ciocârliei.
arborii suprimați au ajuns sicrie
corpuri de mobilă prin voință nebună
din țară se înalță la cer o furie
plângeri și supine au ajuns la lună.
moartea arborilor grea istorie scrie
răscolește-n mormite liniștea străbună.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai strigat... și Ți-a răspuns
Ai strigat în toiul nopții
Când inima-ți era plină
De adânca beznă-a morții
Și-ai primit pe loc lumină;
Domnul ți-a îndreptat iar sorții
Pe cărarea Sa divină...
De vrăjmaș întemnițat
Și legat în întuneric,
Ai văzut când ai strigat
La Domnul Atotputernic,
Cum ți-a fost iluminat
Iar sufletul cadaveric...
Ai fost groaznic înrobit,
Prins în cursă, la răscruce,
Cu tot sufletul zdrobit...
Dar când te-ai plecat la cruce
Dumnezeu te-a izbăvit
Și ți-a dat o pace dulce...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Vasile Brendea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remember
Zâmbetul ți-aduce flăcările vii,
Chiar de te-am uitat într-un colț de basm;
M-ai uitat și tu, florile-or muri,
Amintiri mai fulgui; cioburi de fantasm!
Nu a fost să fie, îngere pierdut -
Stările iubirii poate le-ai uitat,
Crâncenele ofuri, toate le-am știut;
Nu ne vom pătrunde, s-au desperecheat...
Fructele sub brume s-au uscat demult,
Doar prin crizanteme se respiră încă,
Eu ți-am dat o stare, crezului exult,
Tu mi-ai dat suspinul, sus, pe-un colț de stâncă!!!
Vanele furiei se deschid în tâmplă -
Timpuri galopante răsucesc în trup;
Cauze pierdute un pumnal împlântă
În a lumii inimi, poftind iar la stup.
[...] Citește tot
poezie de Aurel Petre (11 noiembrie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatăl
Acasă venea zilnic topit de băutură,
Și biata lui femeie primea orice tortură.
Trăiau de vreme lungă. Ea singură, pierdută,
De mic copil în drumul mizeriei căzută,
Cu el înlănțuise a traiului povară,
Și suferea-n tăcere bătaie și ocară.
Vecinii, totdeauna aud cum geme, plânge,
Când furios bărbatul sub pumni spinarea-i frînge,
Și-o chinuiește până se-nmoaie de-oboseală;
Apoi se face-o largă tăcere mormântală.
Dar într-o zi de iarnă, când aspra sărăcie
Preface o secundă în crudă vecinicie,
Și gura cere pâine și nu-i o fărmitură.
Femeia naște-n chinuri o slabă creatură.
Sărman copil! Ce bună și dulce ți-ar fi soarta,
Născând, de ți-ar deschide spre somnul morții poarta!
Bărbatul vine iarăși beat într-o zi, cum face
Întotdeauna; însă e potolit și tace...
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un orgoliu nu înseamnă un refuz
Ar fi fost moarte dacă n-ar fi fost interpusă
o stâncă prevestitoare-n drum, o priveliște rară
după care tăcerea
nu este vicleană, mai mult ca o vulpe-n deșert
pe o dâră de nisip. Nu-nțeleg cum te-ai oprit
la năbădăioasa întîmplare ca un mic cutremur
după care abia mă refac și mă ridic să plec
o dună după care te ascunzi albă și nu moartea,
nu nisipul îți oferă libertatea, ci fugă din interior
pleci cu mine, drumul și pietrele moarte sunt pline cu praf
ne fac să înotăm prin nori albicioși, ne pierdem cu furia
un mod de a inversa lucrurile de care ne temem
pentru a ne scăpa de ele
până la momentul când fiecare căutăm un loc al nostru
în care nu putem face nimic împreună
cu sentimentele
un orgoliu nu înseamnă un refuz, o ceartă-i iubire aprinsă
o forță inepuizabilă, văzută de un ochi din afară
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (4 martie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul bolnav
un spital bolnav la margine de veac
știu, știu, boala asta nu mai are leac
sunt bolnavul aruncat pe un pat murdar de spital
azi nu am nimic de spus
ce s-a spus, nu s-a spus
sunt suflet răpus
într-o lume urâtă, bolnavă și hâdă
pașii mei rătăcesc
în salonul sufletelor pierdute
uneori îmi pipăi trupul
e plin de răni
ce ard, ce dor
sânge, puroi și gunoi
decor ireal
feși nu am
spitalul e oropsit și sărac
de boli, de griji, nevoi
zac în salonul bolnav
bolnav fără leac
niciodată a trecut încet-încet de mine
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povești cu tâlc, povești adevărate...
Povești cu tâlc, povești de care
Cu haz ai vrea să-ți amintești,
De domnul Iorgu Zăpăcitu,
Director mare la Scaiești.
Acum, avea el, ani, o sută
Și soața nouăzeci și patru,
Iar nebunia îi cuprinse...
Pe ea, o țintuise patul...
O țintuise și uitarea
În vremea anilor târzii,
Când patul, după ea, fusese
Un cuibușor de nebunii.
Și-i spuse:
- Ți-amintești, bărbate,
În pat, când noi ne sărutam?
Cum făceam sex pe săturate?!
- Ce tânăr și ce prost eram!
[...] Citește tot
pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căpitan Orlando Killion
Oh, voi, tineri radicali și visători,
Voi, cei naivi și confidenți,
Care treceți pe lângă piatra de la capul mormântului meu,
Nu ridiculizați înscrisul gravat cum că am fost căpitan în armată
Și soldat al Domnului!
Nu există aici nici o contradicție în termeni.
Pășiți pe alături în reverență și citiți cu sobră luare aminte
Cum un mare popor a încălecat cu strigăte de defiantă revoltă
Centaurul Revoluției,
Biciuindu-l și dându-i pinteni cu frenezie,
Tremurând de furie la vederea negurii care plutea dinspre mare,
Deasupra abisului către care se îndrepta
Sărind apoi jos din spatele lui în anticiparea minunii,
Întru celebrarea Sărbătorii Ființei Supreme.
Toți eram mânați de același sens al unei vaste realități
Care cuprindea într-o singură îmbrățișare
Viața și moartea, și îndatorați cum eram
Pentru soarta unei nații,
Cum aș fi putut eu, un mic blasfemitor,
Rămane doar blasfemitor
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatăl infernal
Vorbiți-mi prin semne,
Sau scrijeliți pământul
Înfuriați natura,
Certați-vă cu vântul.
V-aud de peste tot,
Vă văd în orice clipă
Sunteți ca niște păsări,
Zburând făr' de-o aripă.
Urâți-mă și morți,
Eu vă iubesc oricum
Curând sufletul vostru,
Va fi singur în drum.
Va bate pe la porți,
De cimitire goale
Și va dansa cu demoni,
În sunete de zale.
[...] Citește tot
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Percuție
Privesc lumea plină de ingratitudini, șerpii inelați care colindă apele.
S-a revărsat furia terrei; cu ultimele puteri trece prin munți și prin văi...
Ia cu ea ingurătatea udă să o exorcizeze în păduri pe unde calcă pași de Sânziene și morții adorm nelumiți.
Nu poți izola sufletul! Pe serpentine
vijelii au facut să dispară hotarele dintre semeni.
Ne unește capricios viețuirea, ceasul de copt secunde zurlii.
Alergam prin râpe și poieni... tălpile susurau a neștiință,
când ai început să pui întrebări părului meu răsfirat și nu ai mai percurtat
la sintagma timp mort.
Vocile ascultă plămânii terrei și cântă la orgă despre iubirea pioasă.
Roboți megatronici iau locul oamenilor simpli.
S-au îndumnezeit fiarele... timpii... câmpii...
Mai pot să admir panorama universului volatil?
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără putință de scăpare, dintre coapsele fierbinți ale femeii cu picioare nerăbdătoare
prins strâns între coapsele fierbinți
ale femeii cu picioare nerăbdătoare,
fără putință de scăpare,
ascult un copil din fața blocului, care cântă în batjocură:
"hoții mi-au furat chi-looo-ții!
hoții mi-au furat chi-looo-ții!"
târziu, înconjurat de mici insule de spermă și sânge,
sorb vinul roșu dintr-o cană de mort
salutând încă o dată furia urbană care îmi acaparează sălbatic gândurile
pe ritmuri asurzitoare de rock'n roll
amorțit de băutură, mă clatin apoi, neîndemânatic, la marginea patului
cu ochii închiși, deja plictisit de ce e dincolo,
privesc furios la flash-urile de lumini galbene și roșii
care fulgeră disco prin fața ochilor
în timp ce melodia orașului explodează paroxistic în mine
sub supravegherea atentă a coapselor moi
ale femeii cu picioare nerăbdătoare
poezie de Adrian Crețu din Orice om este un cântec fără rimă (2012)
Adăugat de cretumadrian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Olandezul zburător*
Cerul era înnorat și gri,
Și vântul bătea dinspre apus,
Și noi priveam fregata-nnegrită de talazuri
Cu pânzele zdrențuite-n vântul indispus.
Semnalau că au scrisori pentru cei de-acasă,
Întrebau dacă nu le-am putea prelua noi.
Apoi au plecat, au rămas clătinându-se-n siaj
Toate scrisorile lor, închise-ntr-un butoi.
Am coborât velele și-am redus viteza
Pentru-a pescui din mare-acel butoi
Și-am remarcat, uimiți, cum bătrâna fregată
Girează-n vânt și se-ntoarce înapoi.
Căpitanul o privea prin lunetă, l-am auzit
Ținându-și răsuflarea și-am văzut cu toții
Cum furtuna crește, crește fierbând,
Cum devine-un înspăimântător zid al morții.
"Să-ntoarcem nava și să fugim, băieți,
Să-ntoarcem nava și să fugim apoi,
[...] Citește tot
poezie de The Jolly Rogers, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre furie și moarte, adresa este: