furie şi moarte

Poem pentru Nicolae Dobrin

În Trivalea cu dragoste şi pruni peste care umblă închipuit râul Doamnei,
Mirosind a lemn de caleaşcă voievodală,
Am văzut astă toamnă, toamnă românească născută la Rucăr sau la Dragoslavele
O fată desenând o inimă străpunsă de o săgeată lângă numele lui Dobrin
Înscris cu briceagul în scoarţa unui plop
Dobrin a învăţat să cucerească gloria pe maidan
Intrarea lui pe teren produce ameţeală în tribune
În clipa în care îl vedem lângă minge, înfometat de joc, ne cresc trandafiri în palme
El e toreadorul răsfăţat de soartă şi de noroc,
Iar noi suntem dragostea lui plătită cu sânge de taur
Oricare antrenor nu-şi poate dori alt om în linia de atac
Dobrin cunoaşte pedala care declanşează furia,
Dobrin, printre altele, admiră publicul
El face parte din acea categorie de artişti uriaşi şi totodată cabotini
Care şi-ar deschide venele dacă ar putea după moarte
Ca să revină pentru două minute şi să guste din efectul produs în mulţime de gestul său

poezie celebră de Fănuş Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu oarecare fast

chiar acceptase să moară în sfârşit
dar să nu i se dicteze de către cineva
şi aşa a sărit de pe patul aranjat
pentru o moarte demnă de un om
un fior cald îi străbătu corpul veşted
primise firicelul de viaţă şi el a fost
la timpul potrivit pentru întoarcerea
din drum fără să se gândească prea mult
totul a fost mascat de o furie calculată
jucase teatru şi ceilalţi s-au supărat
de falsa lui moarte regizată ca un film

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încearcă să faci tot posibilul să fii în viaţă întru totul, cu toata intensitatea de care eşti în stare; atunci când râzi sau esti mânios, râzi precum iadul şi fii furios până la capăt. Încearcă să-ţi trăieşti viaţa. Nu mai este mult şi vei trece în moarte.

citat din William Saroyan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murături

borcanele stau aliniate pe masă
în aşteptarea murăturilor

în ele
gogonelele se vor întâlni
într-un party sărăturat şi acru
cu varza
cu ardeii şi morcovii şi
ţelina şi sfecla roşie
rezultând un desfrâu vegetal
mai mult mort decât viu
foarte asemănător cu
ceea ce suntem noi:
roşii de furie şi făcuţi varză de
încercările zilnice
trăind într-o lume sărată şi acră
şi cu atâţia morţi împrejur
care se roagă pentru noi
cei rămaşi în lumea asta
încă vii

poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul care nu doarme

În cer nimeni nu doarme. Nimeni, nimeni.
Nimeni nu doarme.
Creaturile de pe lună amuşină şi dau târcoale prin bărăcile lor.
Vor veni şopârlele şi vor muşca oamenii care nu visează,
iar cel care cu spiritul frânt se grăbeşte să iasă-n stradă va întâlni la colţ
pe incredibilul aligator care-aşteaptă tăcut sub protestul blând al stelelor.

Pe pământ nimeni nu doarme. Nimeni, nimeni.
Nimeni nu doarme.
Într-un cimitir îndepărtat se află un cadavru
care a gemut continuu trei ani
din cauza unei sat uscat pe genunchii lui;
iar băiatul pe care l-au îngropat azi dimineaţă a plâns atât de mult
încât, pentru a-l face să tacă, fost nevoie să fie chemaţi câinii.

Viaţa nu-i un vis. Atenţie! Atenţie! Atenţie!
Cădem de pe trepte pentru a mânca ţărână umedă
sau ne căţărăm pe tăişul cuţitului zăpezii cu vocile daliilor moarte.
Dar nu există uitare, nu există vise;
există carnea. Săruturile ne închid gurile

[...] Citeşte tot

poezie de Federico García Lorca, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugi din calea

torenţilor ce vin peste case
cu furia nebunilor care nu
şi-au luat tratamentul
încerci să scapi cum poţi
cu puhoiul vuind în jur
ajungi pe acoperişul clădirii
te fereşti la timp din calea
maşinilor purtate de curenţi
apa e verde gri cu spume
de furie şi-a pierdut cumpătul
totul e apocaliptic
stai şi aştepţi arca lui noe
sau şalupele de salvare
gemetele apelor te înfricoşează
oamenii sunt muţi de frică
moartea vine cu vuiet
cu vaiet te trage la fund
apoi pluteşti umflat de apă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă veselă cu morţi

Că morţii-mi sunt prieteni – bag de seamă,
Doar printre ei mă simt mai liniştit
În cimitir când intru-n prag de toamnă
Cu frunze moarte-mi strigă "bun-venit".

Salcâmii de pe gropi mi se înclină
Şi oţetarii-mi râd prietenos
Iar eu le spun că vreme o să vină
Când printre ei mă voi culca sfios.

Sub un salcâm, cam ostenit de vreme,
Bunica mea m-aşteaptă cu poveşti
Şi-mi spune că nu am de ce mă teme
Şi că despre cei vii aşteaptă veşti.

Cam plictisiţi, oftând lângă consoarte,
De-o vodcă beţivanilor li-e dor
Şi spun că setea-i supără în moarte,
Că beţi le-ar trece vremea mai uşor.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de cenuşă (unui prieten mort)

Erai tu însuţi,
Candoarea nu are nevoie de nume;
Florile morţii îmbobocesc în ochi care veghează,
Îngenunchem în vâltoarea timpului pentru a deveni cenuşă.

Dar noi nu reprezentăm nimic, feţe rumene
Ascunse în buzunarele pantalonilor asemeni unor monede false.
Tu ai fost embrionul, scânteia devenind flacără;
Nu contează cine ţi-a provocat o mândrie ca aceea a rodiei,
Ţi-ai ridicat braţele cu furie, violent, în faţa celor care ne năpăstuiau.
Ai fost jumătatea de lumânare legendară,
Cealaltă jumătate de dincolo de cenuşă.

poezie de Luo Fu din Poeme de dincolo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sacrificiul pădurilor

vuieşte în mine izvorul, pădurea
în freamăt de brazi temeri întrevăd
pe drumul blestemelor triumfă securea
arborii neiubiţi sunt sortiţi la prăpăd.

miraje defrişate au sărăcit munţii
Doamne ce păcate au pădurile gliei?
curg întrebările prin sudorile frunţii
şi mult mă întristează plânsul ciocârliei.

arborii suprimaţi au ajuns sicrie
corpuri de mobilă prin voinţă nebună
din ţară se înalţă la cer o furie
plângeri şi supine au ajuns la lună.

moartea arborilor grea istorie scrie
răscoleşte-n mormite liniştea străbună.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai strigat... şi Ţi-a răspuns

Ai strigat în toiul nopţii
Când inima-ţi era plină
De adânca beznă-a morţii
Şi-ai primit pe loc lumină;
Domnul ţi-a îndreptat iar sorţii
Pe cărarea Sa divină...

De vrăjmaş întemniţat
Şi legat în întuneric,
Ai văzut când ai strigat
La Domnul Atotputernic,
Cum ţi-a fost iluminat
Iar sufletul cadaveric...

Ai fost groaznic înrobit,
Prins în cursă, la răscruce,
Cu tot sufletul zdrobit...
Dar când te-ai plecat la cruce
Dumnezeu te-a izbăvit
Şi ţi-a dat o pace dulce...

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Vasile Brendea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember

Zâmbetul ţi-aduce flăcările vii,
Chiar de te-am uitat într-un colţ de basm;
M-ai uitat şi tu, florile-or muri,
Amintiri mai fulgui; cioburi de fantasm!

Nu a fost să fie, îngere pierdut -
Stările iubirii poate le-ai uitat,
Crâncenele ofuri, toate le-am ştiut;
Nu ne vom pătrunde, s-au desperecheat...

Fructele sub brume s-au uscat demult,
Doar prin crizanteme se respiră încă,
Eu ţi-am dat o stare, crezului exult,
Tu mi-ai dat suspinul, sus, pe-un colţ de stâncă!!!

Vanele furiei se deschid în tâmplă -
Timpuri galopante răsucesc în trup;
Cauze pierdute un pumnal împlântă
În a lumii inimi, poftind iar la stup.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Petre (11 noiembrie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl

Acasă venea zilnic topit de băutură,
Şi biata lui femeie primea orice tortură.
Trăiau de vreme lungă. Ea singură, pierdută,
De mic copil în drumul mizeriei căzută,
Cu el înlănţuise a traiului povară,
Şi suferea-n tăcere bătaie şi ocară.
Vecinii, totdeauna aud cum geme, plânge,
Când furios bărbatul sub pumni spinarea-i frînge,

Şi-o chinuieşte până se-nmoaie de-oboseală;
Apoi se face-o largă tăcere mormântală.
Dar într-o zi de iarnă, când aspra sărăcie
Preface o secundă în crudă vecinicie,
Şi gura cere pâine şi nu-i o fărmitură.
Femeia naşte-n chinuri o slabă creatură.
Sărman copil! Ce bună şi dulce ţi-ar fi soarta,
Născând, de ţi-ar deschide spre somnul morţii poarta!

Bărbatul vine iarăşi beat într-o zi, cum face
Întotdeauna; însă e potolit şi tace...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un orgoliu nu înseamnă un refuz

Ar fi fost moarte dacă n-ar fi fost interpusă
o stâncă prevestitoare-n drum, o privelişte rară
după care tăcerea
nu este vicleană, mai mult ca o vulpe-n deşert
pe o dâră de nisip. Nu-nţeleg cum te-ai oprit
la năbădăioasa întîmplare ca un mic cutremur
după care abia mă refac şi mă ridic să plec

o dună după care te ascunzi albă şi nu moartea,
nu nisipul îţi oferă libertatea, ci fugă din interior
pleci cu mine, drumul şi pietrele moarte sunt pline cu praf
ne fac să înotăm prin nori albicioşi, ne pierdem cu furia
un mod de a inversa lucrurile de care ne temem
pentru a ne scăpa de ele
până la momentul când fiecare căutăm un loc al nostru
în care nu putem face nimic împreună
cu sentimentele

un orgoliu nu înseamnă un refuz, o ceartă-i iubire aprinsă
o forţă inepuizabilă, văzută de un ochi din afară

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (4 martie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul bolnav

un spital bolnav la margine de veac
ştiu, ştiu, boala asta nu mai are leac
sunt bolnavul aruncat pe un pat murdar de spital
azi nu am nimic de spus
ce s-a spus, nu s-a spus
sunt suflet răpus
într-o lume urâtă, bolnavă şi hâdă
paşii mei rătăcesc
în salonul sufletelor pierdute
uneori îmi pipăi trupul
e plin de răni
ce ard, ce dor
sânge, puroi şi gunoi
decor ireal
feşi nu am
spitalul e oropsit şi sărac
de boli, de griji, nevoi
zac în salonul bolnav
bolnav fără leac
niciodată a trecut încet-încet de mine

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveşti cu tâlc, poveşti adevărate...

Poveşti cu tâlc, poveşti de care
Cu haz ai vrea să-ţi aminteşti,
De domnul Iorgu Zăpăcitu,
Director mare la Scaieşti.

Acum, avea el, ani, o sută
Şi soaţa nouăzeci şi patru,
Iar nebunia îi cuprinse...
Pe ea, o ţintuise patul...

O ţintuise şi uitarea
În vremea anilor târzii,
Când patul, după ea, fusese
Un cuibuşor de nebunii.

Şi-i spuse:
- Ţi-aminteşti, bărbate,
În pat, când noi ne sărutam?
Cum făceam sex pe săturate?!
- Ce tânăr şi ce prost eram!

[...] Citeşte tot

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căpitan Orlando Killion

Oh, voi, tineri radicali şi visători,
Voi, cei naivi şi confidenţi,
Care treceţi pe lângă piatra de la capul mormântului meu,
Nu ridiculizaţi înscrisul gravat cum că am fost căpitan în armată
Şi soldat al Domnului!
Nu există aici nici o contradicţie în termeni.
Păşiţi pe alături în reverenţă şi citiţi cu sobră luare aminte
Cum un mare popor a încălecat cu strigăte de defiantă revoltă
Centaurul Revoluţiei,
Biciuindu-l şi dându-i pinteni cu frenezie,
Tremurând de furie la vederea negurii care plutea dinspre mare,
Deasupra abisului către care se îndrepta –
Sărind apoi jos din spatele lui în anticiparea minunii,
Întru celebrarea Sărbătorii Fiinţei Supreme.
Toţi eram mânaţi de acelaşi sens al unei vaste realităţi
Care cuprindea într-o singură îmbrăţişare
Viaţa şi moartea, şi îndatoraţi cum eram
Pentru soarta unei naţii,
Cum aş fi putut eu, un mic blasfemitor,
Rămane doar blasfemitor

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl infernal

Vorbiţi-mi prin semne,
Sau scrijeliţi pământul
Înfuriaţi natura,
Certaţi-vă cu vântul.

V-aud de peste tot,
Vă văd în orice clipă
Sunteţi ca nişte păsări,
Zburând făr' de-o aripă.

Urâţi-mă şi morţi,
Eu vă iubesc oricum
Curând sufletul vostru,
Va fi singur în drum.

Va bate pe la porţi,
De cimitire goale
Şi va dansa cu demoni,
În sunete de zale.

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Percuţie

Privesc lumea plină de ingratitudini, şerpii inelaţi care colindă apele.
S-a revărsat furia terrei; cu ultimele puteri trece prin munţi şi prin văi...
Ia cu ea ingurătatea udă să o exorcizeze în păduri pe unde calcă paşi de Sânziene şi morţii adorm nelumiţi.

Nu poţi izola sufletul! Pe serpentine
vijelii au facut să dispară hotarele dintre semeni.
Ne uneşte capricios vieţuirea, ceasul de copt secunde zurlii.

Alergam prin râpe şi poieni... tălpile susurau a neştiinţă,
când ai început să pui întrebări părului meu răsfirat şi nu ai mai percurtat
la sintagma timp mort.

Vocile ascultă plămânii terrei şi cântă la orgă despre iubirea pioasă.
Roboţi megatronici iau locul oamenilor simpli.
S-au îndumnezeit fiarele... timpii... câmpii...
Mai pot să admir panorama universului volatil?

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără putinţă de scăpare, dintre coapsele fierbinţi ale femeii cu picioare nerăbdătoare

prins strâns între coapsele fierbinţi
ale femeii cu picioare nerăbdătoare,
fără putinţă de scăpare,
ascult un copil din faţa blocului, care cântă în batjocură:
"hoţii mi-au furat chi-looo-ţii!
hoţii mi-au furat chi-looo-ţii!"

târziu, înconjurat de mici insule de spermă şi sânge,
sorb vinul roşu dintr-o cană de mort
salutând încă o dată furia urbană care îmi acaparează sălbatic gândurile
pe ritmuri asurzitoare de rock'n roll

amorţit de băutură, mă clatin apoi, neîndemânatic, la marginea patului
cu ochii închişi, deja plictisit de ce e dincolo,
privesc furios la flash-urile de lumini galbene şi roşii
care fulgeră disco prin faţa ochilor
în timp ce melodia oraşului explodează paroxistic în mine
sub supravegherea atentă a coapselor moi
ale femeii cu picioare nerăbdătoare

poezie de Adrian Creţu din Orice om este un cântec fără rimă (2012)
Adăugat de cretumadrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Olandezul zburător*

Cerul era înnorat şi gri,
Şi vântul bătea dinspre apus,
Şi noi priveam fregata-nnegrită de talazuri
Cu pânzele zdrenţuite-n vântul indispus.
Semnalau că au scrisori pentru cei de-acasă,
Întrebau dacă nu le-am putea prelua noi.
Apoi au plecat, au rămas clătinându-se-n siaj
Toate scrisorile lor, închise-ntr-un butoi.

Am coborât velele şi-am redus viteza
Pentru-a pescui din mare-acel butoi
Şi-am remarcat, uimiţi, cum bătrâna fregată
Girează-n vânt şi se-ntoarce înapoi.
Căpitanul o privea prin lunetă, l-am auzit
Ţinându-şi răsuflarea şi-am văzut cu toţii
Cum furtuna creşte, creşte fierbând,
Cum devine-un înspăimântător zid al morţii.

"Să-ntoarcem nava şi să fugim, băieţi,
Să-ntoarcem nava şi să fugim apoi,

[...] Citeşte tot

poezie de The Jolly Rogers, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!