Citate despre furie și suflet, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la furie și suflet, dar cu o relevanță mică.
* * *
tăcerea a înnoptat, în mine
într-o seară
ciopleam pe țărmul lumii
dintr-un stei de piatră, o viață
din doi ochi am împletit odaia sufletului
croiam apoi un altar din crengi uscate
aduse de valuri furioase la mal
să îngenunchez umil, sfios
să ridic mîinile sufletului
către El
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătăcind printre gânduri
Când o raza de lumină creatoare
Candela de pe altarul cerului poetic îmi aprinde,
Nu mă întreba unde alerg grăbită...
Căci vreau cu ochii visului satisfăcut, să o întâmpin!
#
M-am întrebat deseori,
de unde vine acest puhoi de gânduri răzvrătite,
care rup toate stăvilare timpului meu de odihnă,
ca apele furioase, ce se revarsă necontrolat, după o furtună puternică,
făcându-mi nopțile albe,
impunându-mi să descifrez enigmele ascunse ale sufletului,
ca și ale Lunii...
și să scriu dictarea școlărească, din Abecedarul Divin;
doar nu sunt pui de Eminescu.
Toate acestea m-au abordat după ce el, omul meu, s-a prăpădit.
Am crezut pe moment,
că din nou mi-a lăsat libertatea de-a lucra până la epuizare,
cum era obișnuit și deseori spunea cu mare satisfacție:
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (ianuarie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată nu am avut răbdare să mă ascult
întotdeauna am fugit de mine, de acuzele pe care puteam să mi le aduc
și ori de câte ori mă certam, un ocean de furie se isca în mine
de aceea nu puteam să mă aud eram prea multă gălăgie
până când, ceva în mine s-a rupt. nu mai vedeam și nu mai auzeam
eram tot mai departe de acel eu gălăgios și în sfârșit
puteam să mă aud. puteam să mă tac. puteam să mă ascult
gălăgia din mine încerca să se cațere, să mă ajungă
mă ridicam, așa țintuit cum eram, mă ridicam pe marginea tăcerii
și în sfârșit simțeam că sunt liber. mă simțeam curat
m-am aplecat și mi-am sărutat ghizdurile sufletului
și buzele mele au simțit gustul lacrimilor
cât de însetat eram. cât de îndepărtat am fost. cât de ostenit sunt
acum pot să-mi trag sufletul. să-l ajut să urce la lumină. Hai suflete!
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu există persoană mai tristă, mai furioasă, mai determinată decât un bărbat refuzat de o femeie. Va face tot ce-i stă în puteri s-o cucerească. Va avea senzația că e cea mai frumoasă din lume, că e unică, specială, perfectă, deșteaptă și, conform imaginației lui, va încerca să construiască o cărare spre sufletul ei, un drum, o șosea, o autostradă. Fiecare după posibilități.
citat din Emilian Isailă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cădere
Smulge-un fir de iarbă, mestecă-l în dinți și vei înțelege,
Vei înțelege complet ceea ce exprim eu acum incomplet.
Tânjesc să fiu o rădăcină,
Urmând, ca o sevă, doar propriile mele senzații....
Mi-ar plăcea să am toate simțurile inclusiv
Intelectul, imaginația și inhibiția
Pe pielea mea, astfel încât să mă pot rostogoli pe solul zgrunțuros
Și să-i simt mai acut asprimea și denivelările.
Aș fi nespus de mulțumit dacă trupul ar fi sufletul meu,
Pentru că numai atunci aș simți cu adevărat
Toate adierele de vânt, toți sorii și toate ploile.
Așa ceva este însă imposibil, iar eu sunt disperat, furios,
Îmi vine să-mi rup hainele cu dinții
Și cu gheare-ascuțite de leu să-mi sfâșii carnea
Până când va curge sânge, curge, curge...
Sufăr pentru că toate acestea sunt absurde,
Ca și cum eu aș putea speria pe cineva
Cu sentimentele mele de ostilitate către destin, către Dumnezeu,
[...] Citește tot
poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot vântul...
Când vântul urlă ca turbat
Și este foarte supărat
Nu-i bine-n calea lui să stai!
Poți să-i vorbești și să-l întrebi
De ce-i așa de furios
Pe cine s-a mai supărat...
Și de la geam.
Și simți cum tulburarea lui,
Te prinde și pe tine,
Și-ți răscolește nedoritul,
Iar brațele stângându-ți haina
Se-mbrățișează unul pe-altul
În timp ce sufletul ți-e zgribulit
Și-ți spune-n gând:
- Doamne, ce vânt!
poezie de Maria Grosu
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Casa
tăcerea a înnoptat în mine
într-o seară
ciopleam pe țărmul lumii
dintr-un stei de piatră, o viață
din doi ochi am împletit odaia sufletului
din buze am făurit o ușă
să adăpostească sărutul
croisem un altar din crengi uscate
aduse de valuri furioase la mal
apoi am îngenchiat umil, sfios în humă
ridicând mîinile sufletului către El
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu există suflet liniștit în furtună
Credeam că m-am născut pentru furtună!
Am încăpățânat marea să mă-nvețe cu ea.
I-am simțit împreună îmbrățișarea necerească.
De multe ori,
ca un albatros cu sufletul hoinar,
în ecouri de tunete cu încolțiri de fiară,
mă luam la-ntrecere cu vântul
să nu-i simt furia înaintării spre sarcofage.
Dar azi,
ca o liră înstrunând dorul de larg,
ecoul furtunii mă-ndeamnă
să-mi ajustez pânzele în arboradă.
Cu tâmplele,
asemenea spumei mării după furtună,
răsfoiesc lumina din zborul pescărușilor.
Din gânduri ferecate-n amintiri,
culeg imagini de viitor.
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-ți lăsa sufletul pradă tristeții și nu te înnegura cu propriile-ți gânduri. Veselia inimii, aceasta-i viața omului; bucuria omului îi prelungește viața. Iubește-ți sufletul și alintă-ți inima, alungă-ți întristarea, căci întristarea pe mulți i-a ucis și-n ea nu-i nici un folos. Gelozia și furia scurtează viața, iar grijile te-mbătrânesc înainte de vreme.
Isus Sirah în Ecclesiasticul, 30:21-24, traducere de Bartolomeu Anania
Adăugat de TraianD
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de ură
Te urăsc. Din toată inima.
Totul din mine urăște totul din tine.
Fiecare mișcare a încheieturii mâinilor mele te urăște.
Felul în care îmi țin creionul te urăște.
Sunetul făcut de oscioarele mele, parcă strivite-n dinții unui țipar, te urăște.
Fiecare corpuscul din mine cântând în capilarul lui te urăște.
Fii atent! La toate cele petrecute! Te urăsc!
Scama albăstrie de la ciorap, prinsă sub unghia degetului mare, te urăște.
Amintirile brelocului de la cheie te urăște.
Oftatul meu meu de dincolo, în vreme ce tu mănânci alune, te urăște.
Peștișorul de aur al inteligenței mele te urăște.
Aorta mea te urăște. La fel, străbunii mei.
O fereastră închisă este o fereastră închisă și un simbol evident că te urăsc.
Vocea mea aspră ca o cămașă grosolană din cânepă: furie.
Ezitarea mea când mă inviți la o plimbare cu limuzina: furie.
Tandra mea urare " bună dimineața": furie.
[...] Citește tot
poezie de Julie Sheehan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele spuse la furie eventual se iartă, dar nu se uită. Gândește-te bine ce scoți pe gură în astfel de momente. Ele rănesc mai mult decât crezi, iar simplul fapt că îți ceri scuze s-ar putea să nu rezolve mare lucru. Nu te aștepta ca persoana de lângă tine să-ți accepte la nesfârșit pornirile necontrolate. Există o limită chiar și pentru cele mai răbdătoare suflete.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bolnavul
un spital bolnav la margine de veac
știu, știu, boala asta nu mai are leac
sunt bolnavul obosit pe un pat murdar de spital
nu am nimic azi de spus
sunt orbul uitat
într-o lume urâtă, bolnavă
pașii mei rătăcesc
în salonul sufletelor pierdute
uneori îmi pipăi trupul
e plin de răni
ce ard, ce dor
sânge și puroi
feși nu am
spitalul e obosit și sărac
de boli, de griji, nevoi
azi zac în salonul bolnav
bolnav fără leac
niciodată a trecut încet-încet de mine
la pas
în semn de bun rămas
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe frontul de est
Furia sinistră a maselor de oameni
Este-asemeni orgiei sălbatice a furtunii de iarnă,
Valul vânăt al bătăliei,
Stele fără frunze.
Cu sprâncene sparte și cu brațe de-argint
Noaptea salută soldații muribunzi.
La umbra carbonizatului copac al toamnei
Suspină suflete măcelărite.
Un deșert ghimpos înconjoară orașul.
Luna vânează femei speriate
Pe scări însângerate.
Lupi fioroși a pătrund prin ușa spartă.
poezie de Georg Trakl, 1887-1914, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Multe râuri liniștite încep cu cascade zgomotoase, dar niciunul dintre ele nu ajunge să se verse în mare. Dar această liniște este adesea un semn al unei mari puteri, chiar dacă ascunse: plinătatea și profunzimea sentimentelor și a gândurilor nu permite impulsuri furioase; sufletul care suferă și se desfată se convinge că așa trebuie să fie, și el știe că dacă n-ar fi furtuni, arșița neîncetată a soarelui l-ar usca.
citat din Mihail Lermontov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
De invidie
ar fi în stare să-și mănânce
pumnii până la coate
până la umeri
sărați cu dexteritatea unui bucătar
nu poate îndura
își roade unghiile
le molfăie
trosnesc în fălcile lui
de câine cuprins de furie
este în pragul unei apoplexii
invidia îl roade adânc
e prea obositor pentru sufletul
omului lovit de destinul unui pierzător
aruncat în brațele lui locke
cel preocupat de epistemologie
a simțit invidia cunoașterii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatăl infernal
Vorbiți-mi prin semne,
Sau scrijeliți pământul
Înfuriați natura,
Certați-vă cu vântul.
V-aud de peste tot,
Vă văd în orice clipă
Sunteți ca niște păsări,
Zburând făr' de-o aripă.
Urâți-mă și morți,
Eu vă iubesc oricum
Curând sufletul vostru,
Va fi singur în drum.
Va bate pe la porți,
De cimitire goale
Și va dansa cu demoni,
În sunete de zale.
[...] Citește tot
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simt inima ta în mâinile mele
Cred că sunt mâncat de viu
dar nu mă pot înghiți nici bucățele
mă otrăvesc câte puțin degeaba
concentrez în cuvinte sumare întregul
mă detașez de adevărul încorporat
și mă mint,
caut furios
ceva care mă liniștește
simt inima ta în mâinile mele
cum zvâcnește ca ochiul meu stâng
și sunt atent,
să nu calc peste sufletul tău
care urcă în mine și rămâne acolo
ca un fel de pagină colorată
unde să-i mărturisesc iubirea
scrisă-n jurământ.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amestec de cuvinte
Mi-am amintit acum
de tine
și de lancea cu
care mă
zdrobeai când aveai
tu chef
și cu care promiteai
viselor
nopți întregi
de singurătate.
Marea însângerată
mi s-a
răstignit la
picioare
plină de viață
și am
simțit că o
iubesc
mai mult decât
[...] Citește tot
poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi vreau să-ți scriu, iubito...
Azi vreau să-ți scriu, iubito, un preafrumos poem,
Cu umbre de tristețe, iluzii și blestem,
Căci tot mai hâd e veacul, meschin și furios
Și-aș vrea să-mi sting tristețea gândindu-te frumos.
Știu c-ar putea să-ți sune banal și prea lumesc
Aceste vorbe simple: "Frumoaso, te iubesc!"
Dar prea puțin, în lumea aceasta, de granit,
Se-aud vorbiri de suflet, de dor și de iubit,
Și știu că sunt poetul ce pare că-i căzut
Din vremuri prăfuite, din vremuri de demult,
Un aiurit ce cântă, cu viers cam desuet,
Iubirea pentru tine, în tainic alfabet
Și zâmbete în juru-i stârnind, cu înțeles,
Sau râsete-nfundate, venind din gând pervers...
Dar vine vremea-n care, doar gândul diafan,
Va scoate omenirea din hăuri la liman.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Aerul meu
O zi in care
Faramele
Din suflet se aduna
Si toata curtea
Plina
De voie buna
Plutesc in aer
Printre picaturi de
Ploaie
Sufletul-mi plange
De bucurie
Afara norul
Se descarca
Cu furie
Si cerul plange
Pentru noi
O raza s-a ivit
Din nori
Sant puii mei
Cei adorati
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre furie și suflet, adresa este: