gânduri şi infinit

De-ar fi fost...

Înaintea Timpului, de-ar fi fost să respir,
Aş fi umplut neantul imens,
Cu gândul meu tot mai dens,
De prefaceri, de-nălţări şi iubiri.

De-ar fi fost să împlinesc un alt gând,
Aş fi urcat acest pământ,
Din al său obişnuit mers,
La rangul de stea, din Univers.

De-ar fi fost să exist într-un areal,
Undeva în infinitul astral,
Aş fi ales să fiu în acel spaţiu curbat,
În care Timpul să-mi rămână nemişcat.

poezie de Gheorghe Alionte (5 aprilie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri şi vise,
porţile infinitului,
niciodată închise,
zboruri ale sufletului,
mereu rămase deschise.

gogyohka de Sandiana Ionela Gheorghe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu faţa

Cu faţa spre poezie
Şi gândul la poeme
Valori aduna-voi în seif
Pe file de paradă
Cu suflet printre rânduri
Transfigurări de nuanţe
În exponenţi pitoreşti
Expresii de răsunet
Vii imagini senzoriale
În oglinzi retrovizoare
Formaţiuni neverosimile
În asocieri sacramentale
Străfulgerând sentimente
Pe trasee extrasenzoriale
Porţi vaste de energie
În format universal
Pe axa de simetrie
A unui infinit presant.

poezie de David Boia (8 decembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

În prag de toamnă

Se lasă toamna încă aşteptată,

părerile de rău se-ntorc pe rând,

pe-o margine de clipă-ntârziată

la uşa gândului ajung dansând.

Şi mă cuprind regrete insolite,

fără să ştiu de am greşit cumva

când dorurile-n straie de ispite

visau adânc pe nori de mucava.

Regretele s-aşază peste gânduri

cu amintiri trezite prea târziu

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt...

... te-am strigat, în gând şi-am auzit ecoul, ca un flux de maree
ce mi-a inundat fruntea, înecat de-atâta aşteptare zile la rând,
inutile, când numai noaptea, întunericul, el singur, îmi dă-n vise curcubee,
să te amestec infinit culori, să te ţes până ploaia cerne, se plângând
că nu mai are arc să-şi facă punte către soare,
să piară într-un reflux şi să rămân o arătare...
uscat, până ce mă vei inunda din nou, cu strigătul asfixiat în propriul gând...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar fi suficient să aprindem o lumină în inimile noastre, să vedem în ceaţă că ceva în noi din Dumnezeu există. Şi când ai reuşit să alegi bobul de muştar, poţi vedea personal că Dumnezeu este, şi nu a fost niciodată încătuşat în nicio religie; El este Infinitul şi nu poate fi limitat la gândurile umane. Oamenii ca si religiile sunt bucăţi dintr-un singur mozaic...

Camelia Opriţa în Recurs pentru Infinit
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecologică

Omul, specie perfidă,
Ce-mblânzeşte să ucidă,
Ce domesticeşte fiare
Spre-a le pune în frigare.

Surâzând capcane-ntinde
Şi pădurea o aprinde
Seacă cerul, surâzând,
Numai moarte are-n gând.

Pipăie în infinit
Cu buricu-i de cuţit,
Unde în eter trimite,
Numai spre-a se compromite.

Început, sfârşit de drum,
Trece-nfăşurat în fum
Prim al minţii, rob al gurii,
Aberaţie-a naturii...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa

Putem spera!
Nimeni nu ne poate lua lumea speranţelor noastre,
Ţâşnetul nostru catre albastrul infinitului iubirii,
Nimeni nu-şi poate permite să ne oprească din zbor,
Gândurile curate călătoare
Ce pictează pastelat existenţa,
Unindu-i pe oamenii mult prea oneşti şi răbdători
în faţa valurilor imoralităţii.
Putem spera în marea noastră a
Libertăţii albatroşilor!
Cine ne poate opri?

poezie de Adrian Ibiş din Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (februarie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voinţa nu poate fi numită cauză liberă, ci numai necesară. Voinţa nu este decât un anumit mod al gândirii, fiecare voliţiune nu poate să existe, nici să fie determinată la acţiune, decât dacă este determinată de o altă cauză, şi aceasta iarăşi de către alta, şi aşa la infinit. Deci, în orice chip ar fi concepută voinţa cere o cauză de către care să fie determinată să existe şi să acţioneze, şi de aceea ea nu poate fi numită cauză liberă, ci numai necesară sau constrânsă.

citat clasic din Descartes
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

El

El este punct
şi în acelaşi timp infinit.
Puritatea Lui nu are nuanţe.
Rosteşte mereu
doar două cuvinte:
Să fie!... Şi e de ajuns
pentru că restul
există în gândurile Sale
care sunt peste tot
creând şi distrugând totodată
în numele desăvârşirii.
El este cel ce este,
în care a fost sau va fi
rămân tot este,
oriunde şi oricând
într-un inefabil totdeauna.
Îi place să se joace ca un copil
cu creaţia pe care bătrânul ce este
o admiră, întinerind-o mereu
cu tinereţea Lui veşnică.

poezie de Anatol Covali (12 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape întotdeauna, alături de o asociaţie de idei se află o alta care o contrazice. Iar acest material prezintă în fond aceleaşi caractere ca şi gândirea noastră în stare de veghe. Pentru ca toate acestea să devină un vis, trebuie mai întâi ca materialul visului să fie supus unei presiuni care va avea drept prim rezultat condensarea acestui material şi apoi fragmentarea elementelor sale interne. Aceste elemente, fragmentate astfel la infinit, se vor reconstitui pe planuri noi.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În strălucirea nopţii

În strălucirea nopţii e vis şi armonie,
Când greierii mei cântă o tristă simfonie,
Când luna se revarsă cu blânda-i alinare
De mituri şi legende ascunse-n depărtare,

Din care oameni fac înlănţuiri divine,
De mult de tot create şi-apuse pânʼ la mine.
E linişte afară şi-n gândurile mele,
Pe cer e-o mare-albastră în infinit de stele,

Ce-şi ard în veşnicie sfioasele lumini,
Când simt că ochii mei de încântare-s plini,
În strălucirea nopţii mă pierd ca-n alte dăţi,
Cu taina ei de-acuma şi din eternităţi.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

Dacă te-aş împărţi cu întregul ai ieşi un minus adânc,
dar clar ai însemna un rest vag,
Ai însemna ceva.

Dacă te împart cu o jumatate,
Te pot întâlni în cîte o zi să afli despre adunate,
Despre urme şi umbre, despre neluate.

Dacă te împart cu mine pot spune că suntem un întreg.
Ai putea să te aduni de prin spaţii închise,
Din limite şi universuri, spre lumi interzise...
Până spre azi, prezentul infinit al gândului meu.

poezie de Silviu Petrache (11 noiembrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

Stăm aşa gravi, timpul ne plouă,
Cu destinul alături îmbătrânim;
Altă lumină, aer, lume nouă
Şi călătorim etern către ţintirim.

Scocul nădejdii sec, gândul coclit,
Prin sânge trece cornul tristeţii:
Plânge, aripa ruptă, vag infinit
În care coboară pâraiele vieţii.

La răsărit zările pară,
Alămuri ruginite ţipă strident,
Vrerea uitată, surdă, amară,
Şi cortina lăsată funebru, atent.

Poate mai ştii idila de an, de zece,
Creşte-n noi amintirea cenuşie,
Toamna, moarte, visul falnic trece
Şi privim în ram pe Sfânta Marie.

poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum" (24 aprilie 1938)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am Obosit De Vin, De Stele

Am obosit de vin, de stele
Am obosit de gândurile mele,
Am obosit de ochii care ma rasfrâng
Neculegându-mi chipul din adânc.
Am obosit râzând, am obosit de-atâta poezie
Cântând doar cele câte vor veni
Sau cele câte vrem sa vie.
Visez sa uit odata
Cuvinte, rânjet, gând
Si sa privesc în ochii de agata
Ca fiecare om de rând,
Chipul rasfrânt sa nu-mi mai vad,
Cu spaima mea si hohotul meu rece
Lânga un foc sa ma cuprinda somnul
Sub zarile cu margini de pamânt.
În sângele fecioarei purificat si dus
Prin trupu-i alb cu fragezimi de nea
Eu as simti cum cerul coboara lin de sus
Ciorchini de cântece deasupra mea
Stiu: acest vis pamântul mi-l nutreste

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuziune totală

În zborul lor diafan,
doi norişori se întâlnesc,
acolo sus, pe cerul suveran,
într-unul singur, mirenesc.
Sunt gândurile celor ce se iubesc,
pe bolta celestă se reunesc,
în armonie, fericite plutesc.
Gânduri eterice îmbrăţişate
ca şi sufletele în iubire scufundate,
în infinitul ceresc se regăsesc
şi totul e lapte şi miere,
un Noi infinit de cer şi de stele.
E fuziune totală-n trăire şi gând
când sufletele rup poarta tăcerii,
cer şi pământ e un tot fecund
de iubiri salvate din antimemorii,
cuibărite în norul alb, delicat şi suav.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O linişte trebuie ocupată cu gânduri; viaţa mea se numără în momentele de linişte. Sunt momente de linişte ce vrei să le prelungeşti la infinit.

citat din Kilian Jornet
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternităţi

Aprioric, rând pe rând
La distanţă de un gând
Sub masca unor entităţi
Trec printre noi eternităţi

Intermitent, dar natural
Din timp în timp val după val
Prin vastele singurătăţi
Trec alternant eternităţi

De bună seamă dar haotic
Aşa la modul asimptotic
Compuse cu veleităţi
Trec în văzduh eternităţi

Ascunse în întuneric
Prin aerul atmosferic,
Acum ca şi în alte dăţi
Trec tot mai des eternităţi

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (2 februarie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să prelungim la infinit viaţa frumosului, a dragostei şi a fericirii, departe de lumea nesincerităţii, a falsităţii umane. Sentimentele noastre nobile nu pot deveni mărfuri ale televiziunii comerciale. Forţa armoniei stă numai în noi. Gândurile noastre curate sunt intime, personale şi au putere afectivă imensă, înnobilându-ne reciproc.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (aprilie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

La hotarul timpului

- Adu-mi cerul mai aproape
Noaptea asta şi rămâi
Să călătorim pe ape,
Cel din urmă, cel dintâi

Vis al meu, ignoră-mi vina
De-a mă fi pierdut în larg,
Însă fără de lumina
Ce-ai legat-o de catarg

N-aş putea străbate gândul.
Vino, să întindem iar
Pânzele, când trece vântul
Spre al timpului hotar!

- Cerul meu la tine-n palmă,
Un ocean fără sfârşit,
Marea niciodată calmă
Şi un ciob de infinit

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!