gânduri şi insomnie

Mă înconoară toamna

Miraculoasă înserare
clipa privită între zi şi noapte
luna tăcută răsare,
deschizând poarta încuiată a zării
tu nu eşti aici...
distanţa şi timpul îl trăim despărţiţi
când liniştea coboară-n taină
mă regăsesc în amintiri,
sub muguri de stele
se aşează în gând
insomnii fremătând
petale de crizanteme
îngenuncheate
spre cer înalţ rugăciuni
la marginea luminii
mă înconjoară toamna
cu frunze de jar şi lacrimile ploii,
într-un descântec de ape
revărsându-se-n mare.

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crini de stele

Crini tanini răsfiră lin
Rapsodii,.. gândului venin
In diez pistrui de ciocârlii
Pe obrazuri albăstrii...

Obosite după noapte
De aşteptari-nfierate,
Cu insomniile de rouă
Ale dorului de două...

Braţe,.. ce-mi aprindeau
Inimii până în stele
Ciocârlii, ce,.. aduceau..
Focul,.. în crini,.. pe a ta piele

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întreb

Îmi întreb al meu destin,
Oare eu de ce suspin?
Poate din prea mult alcool?
Sau mi-e sufletul prea gol?

De ce simt cum dintr-o dată,
Se preling stropii de apă?
O fi ploaia cea de vină,
Sau durerea din inimă?

Gândurile nu-mi dau pace,
Ma lovesc ca nişte ace,
În noapte am insomnii,
Oare tu când ai sa vii?

poezie de Cazacu Roxana Maria
Adăugat de roxanamariaj
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi albe

Ar trebui să-i mulţumesc,
Nu să-i port pică insomniei,
Când alţii dorm, eu mă trezesc,
Şi vamă dau melancoliei.

Tot mă frământă gânduri sumbre,
Arzându-mi sufletul de tot,
Mă uit pe geam la negre umbre,
Aş vrea să dorm, dar nu mai pot.

Şi scoici mărunte-adun cunună
Pe malul mării gol, pustiu;
Privesc un val bătut de lună,
Învolburat şi auriu.

Iar plopii zvelţi de lângă stânci,
Înalţi soldaţi scoşi la paradă,
Pe apă lasă umbre lungi,
Iar jarul lunii stă să cadă.

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnie II

O pasăre de noapte îmi ţipă la fereastră –
Veghind ca insomnia, spinoasă buruiană,
Să nu se ofilească, dintru a minţii glastră –
Şi, ochii-mi, să nu pună, cumva, geană pe geană.

Se aud în noapte greieri, iar vântul lin adie,
Salcâmii-şi storc parfumul pe târgul prăfuit...
Din depărtări, furtuna, trimite - drept solie –
Un tunet stins, lugubru – mai mult un mormăit.

Ce namilă hidoasă îmi pare neagra noapte!
Şi-n creier îmi pătrunde, adânc şi dureros,
Şuvoi de gânduri negre, dojenitoare şoapte,
Ce-mi spun că-n viaţa-mi stearpă, nimic nu e frumos.

O, pasărea aceasta, ce-şi ţipă disperarea –
Sau, poate, fericirea-şi vesteşte, cu mult sârg -
Îmi tot aduce-aminte că nu-mi găsesc cărarea
Şi-mi cere, insistentă, cu moartea să fac târg.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand am citit "Insomnia" lui B.Ioachim, m-am dus cu gandul la Eminescu, asa..., nu pt c-as fi vrut, neaparat, sa [...] | Citeşte tot comentariul

Aşteptare

Mă voi face cămaşa ce-o porţi,
Şi postava în care frămânţi
Pâinea jalei pe care-o mănânci,
Insomnia pe care-o suporţi.

Cu genunchii la gură voi sta
Şi cu braţele moi atârnând,
Furişată tiptil într-un gând,
Într-o altă poveste, cândva.

Peregrin levantin pe pământ,
Înspre Marea cea Moartă pornesc,
Să învăluie ea în firesc
Trupul meu de tăcere înfrânt.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci de ce tot număr...

Atunci de ce tot număr câţi bărbaţi
Şi de câte ori, de câte ori am terminat?
Aş putea gândi că n-a fost îndestul ce-am căpătat?
Dar – de fapt, atât a fost. Catalogul acelor bărbaţi –
Insomnia – l-am recitit doar jumătate, de curând,
Şi-am sfârşit speriată într-o pădure-întunecoasă.
Merg înspre mine şi depun o mărturie-n gând.
Îmi duc trupul ca pe-o pedeapsă – o angoasă.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Croşetez rânduri

Răsucesc emoţii pe ramurile înveşmântate
în strălucirea răsăritului purtând aripi
descântate de boala dulceagă înflorindu-mi la tâmple
într-un dans al muzelor vrăjite de cascade îmbrăţişate.
Răsucesc gânduri despletite de ziduri
într-un strigăt târziu împodobit cu timpul nestatornic
umblându-mi pe perna de insomnii şi iluzii vrăjite
croşetate de ochiul flămând al inimii rătăcitoare între două tăceri.

poezie de Limona Rusu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început acest roman într-o zi de noiembrie

Copilaria este timpul altei dimensiuni, o ţară inventată din tot ce e desăvârşit.
Ce poate fi mai desăvârşit dacă nu divinitatea?
Îmi amintesc că eram copil odată. Atât.

Copilaria mi se derulează în ochii minţii ca o lume în care îmi rescriu timpul;
era vremea când mi se deschideau toate uşile: cele reale şi cele ireale.
Toate erau dragoste, blândeţe, afecţiune şi bunătate;
iarna găseam brad în pragul lor şi poveşti din tinereţile părinţilor şi bunicilor.

Am început acest roman într-o zi de noiembrie
şi probabil îl voi termina cu un sentiment de melancolie
într-o iarnă cu ninsori pe măsura cireşilor înfloriţi
pe care i-am măsurat cu cele mai frumoase lucruri copilăreşti
ale îngerilor nevăzuţi şi neauziţi.

Pentru a recupera vârsta crudă a acelor ani
e nevoie de o primăvară inventată pe coada
unui zmeu de hârtie, e nevoie de altfel de timp.
Iar dacă-l inventez, mă întorc numai prin amintiri
şi nu aş supravieţui melancoliilor.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă şi suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub semnul tău

Fantomatic trece umbra ta prin lume
Adunând în urma-i visurile toate,
N-a bătut în poartă, simplu, cum se bate...
S-a-nsemnat pe suflet cu tăcutu-i nume!
Orologiu ţipă cerându-şi tainul,
Miezul nopţii iaca crapă pe jumate;
Viaţa despleteşte peste noi păcate,
Pe nerăsuflate le sorbim veninul.
Pasul meu e mic... aripi de lumină
Peste gând te poartă-n albe insomnii;
Am rămas pierdută-n lumea celor vii
Aşteptând o umbră ce n-o să mai vină...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţeluş ţi-e gândul...

Pe la geamuri, vântul şuieră ca şerpii
Încolăciţi la soare vara-n firul ierbii.

Joacă focu-n sobe cu încinse limbi
Căţeluş ţi-e gândul ce de zgardă-l plimbi...

Şi, deodată afli, că-i AJUNUL, vin colindători
Ce ne roagă să fim buni măcar până-n zori.

Privind melancolic focul, cel lipsit de vână,
Constaţi că eşti singur doar cu zgarda-n mână.

Gându' a luat-o aiurea ca un cal la trap
Contra insomniei, deschizi noptiera şi înghiţi un hap.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă să fiu

Lasă-mă să fiu vis din miez de noapte
Ce cuprinde gândul tău insomniac
Lăsându-ţi pe buze gust de mere coapte
Şi în nări parfumul mov de liliac.

Nu-ţi cer mare lucru, doar să-mi dai un vers,
Aripi să mă-ntorc noaptea care vine
Şi clădind cu tine un nou univers
Să trăim poveşti de iubire pline.

Tu-mi mai dai o viaţă eu, iubire-ţi dau
Când răsare luna, şi mă sting în zori
Renăscând în vise ce-altfel rost nu-şi au,
Tinereţea plină de ghiduşi fiori.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara de polen

Pe freamătul cântecului de păsărele,
Pe câmpul cu ape şi umezeală de vânt,
Vorbeşte luna prin crudele rămurele
De un suflet gingaş, neînţeles cuvânt;
Se clatină, părând că, nu mai încape
Un gând ce geme, atins de-albastru cer,
Îşi pierde pasul în dulcea insomnie
Ce-aprinde farul dragostei-mister;
Inimi valsând gustă din fluviul din Eden,
Trupuri înmiresmate de flori de iasomie
Se contopesc în primăvara de polen,
Adună din floarea vieţii, fascinanta magie.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pălării pe un scalp cunoscut

tăcerilor e şoapta ta sudalmă
la stins de gânduri nopţii pe tăişuri
amorul când ne zice măruţişuri
şi trupul tău îl învelesc în palmă

în insomnii de patimă-n hăţişuri
tumult e-n sânge, cruce însă calmă
la Dumnezeu ni-s îngerii în valmă
iar păsări sunt zidi acoperişuri

ci tu, femeie-n necuprinderi ale
cuvântului de linişti şi de rost
incendiezi tenebre nupţiale

din nefiinţa clipei ce a fost
mă naşti iubind poemul vieţii tale
scriind vecie visul anagnost

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Piket
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxuri de poet

să decojeşti răspunsurile de aparenţe
adesea cu preţul insomniei
să nu suferi de nimica şi să ai sufletul sfâşiat de lipsurile altora
să taci
şi vuietul gândurilor tale să sperie chiar şi ţânţarii care îţi râvnesc sângele
să auzi cum trece viaţa dinspre carne înspre pietre
să simţi îmbrăţisările morţilor tăi
în mirosul de după ploaie al pământului
să fii o epavă amoroasă şi cu toate astea să se ancoreze de cuvintele tale
alte naufragiate suflete
să îţi permiţi întotdeauna să donezi bucăţi din tine
indiferent dacă tu ai sau nu ce pune pe masă
să priveşti lumea printr-un hublou prin care până şi hoiturile
par să aibă în ele ceva miraculos
să fii porţelanul pe care îl poate sparge numai gândul promiscuităţii
să fii asamblarea limbii tuturora
să fii toate lacrimile
plânse şi neplânse
revărsate într-un vers...

poezie de Gabriel Petru Băeţan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul

Am stat în gerul arzător al iernii pe
piscul cel mai înalt şi m-am confesat
din nou munţilor pentru a mă elibera
de tristeţi. Tocmai cădeam de pe pământ

în bolta cerească, când i-am spus demonului,
"Nu vreau nimic mai mult şi niciodată
din nou." Am atârnat cuvintele în acea
linişte concretă şi expresivă. Am atârnat

liniştea în aer. Am înţeles sensul ei în
sine, precum şi sensul ei contrar. Cuvintele
şi liniştea erau precum găurile negre şi
stelele. În acea ardere spirituală

provocată de ger, mi-am găsit visele
insomniace ale destinului, precum şi
visele mele lucide aparţinând unui fatal
destin deturnat. Datorită Ţie, ele au putut

[...] Citeşte tot

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenaclu nocturn

în aula nopţii particip la cenaclu
citesc poeţii cu zvâcniri stelare
sparg poarta cerului cu un şperaclu
să curgă lumini peste gânduri bizare.

atâtea iubiri s-au aprins pe cer
ca nişte luceferi cu nimbul de aur
poezia inimii o ador o prefer
îi aşez pe tâmple cununa de laur.

poeţi ai insomniilor ample supreme
îşi pun pe tavă sufletul inspirat
din ei se revarsă valuri de poeme
timpul le acaparează ca un pirat.

slove de diamant încrustate-n vreme
lucesc la gâtul nopţii rare diademe.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet lânced

Zidind lăuntric tainei monumente
eternitatea ta aprinde-o-n tindă
pe zbor de umbre-n mine nemurindă
şi ruginind a sânge-n plăgi clemente.

Că nălucirii laţul să-mi întindă
îmi sunt a tale toate argumente;
Zoriri fiinţei tale-n predici lente
pe când privesc icoana din oglindă.

Ţi-e noaptea fără gândului poruncă
şi-o dragoste sub vis ţi-am pitulat
când ghiocel în insomnii m-aruncă.

Nu sunt de os pe-altar, ci întâmplat,
albind sub raţiune de speluncă...
Dormirii tale pace i-am strigat...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnav de dor... de oameni!

Nu luaţi în seamă starea mea actuală,
Eu sper, să mă fac bine în curând
Tristeţea, sigur, e şi ea o boală
Care se manifestă, deseori, plângând.

Cu ochii roşii de-o neagră insomnie,
Cu-obrazul tras de grijă şi tumult,
Eu mă gândesc la voi, cu poezie
În care vă iubesc, atât de mult.

Mă tremură nopţi adânci de veghe
Şi nu-mi găsesc liniştea deloc,
Dar îmi port gândul, cămaşa mea de zeghe
La voi în suflet, cel mai tainic loc.

Nu vreau pastile, nici vinul cel amar,
Nici pâinea nu-mi încape-n gură,
Vreau să vă fiu, în suflet, felinar,
Un cântec dulce, în lumea ca de zgură.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ramul poeziei

înmuguresc cuvintele pe ramul poeziei
şoaptele înfloresc pe buze sărutate
cu versul am învins năpasta amneziei
gânduri ca fluturii zboară în libertate.

ascund insomnia în poala fanteziei
şi nopţi nedormite îndelung descântate
înmuguresc cuvintele pe ramul poeziei
şoaptele înfloresc pe buze sărutate.

conserv în suflet refrenul freneziei
o să-l cânt la stele sublimă pietate
mă îmbrac în lumina caldă a curtoaziei
amprentând viaţa cu profunde citate.

înmuguresc cuvintele pe ramul poeziei
şoaptele înfloresc pe buze sărutate.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!