Citate despre gânduri și ore, pagina 2
Ruguri
E ora când tăcerile-mi brăzdează
Ascunse riduri ferecate-n pleoape
Și nici un zbor de gene nu cutează
Să-mi tulbure a lacrimilor ape.
Și ora se dezbracă de secunde
Sub ochii mei golindu-și conținutul,
Iar eu vibrând de-al dorurilor unde
Din gânduri și tăceri zidesc minutul.
E ora când oniricele vise
Mi-arată lumea altfel decât pare
Și toate idealurile stinse
Ruguri îmi par, arzând în depărtare.
Și-o oră frâng când mă gândesc la tine
Tot ce-i lumesc triumfă și învinge
Și sub aripa nopții ce mă ține
Încet pe-obraz o lacrimă se stinge.
poezie de Luiza-Adriana Grama (20 septembrie 2009)
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept
mi-au fost furate gândurile, dezbrăcate
violul s-a petrecut pe stradă
numele este în dicționarul cu străzi
mă ascund de atunci
n-o să mă mai găsești niciodată
dimineață am numărat un cer fără picioare
dezgolit de priviri
sunt rătăcită printre cărările mele
la ora cinci te aștept
într-un timp care nu mai există
poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împlinirea minutelor trecătoare este ora, ora fără egal în care liniștea unor gânduri devine siguranță, speranță sau frământare...
citat din Carlo Emilio Gadda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ora bordului
Dacă n-aș fi urmărit îndelung
acele vinovate de Nord, nu aș fi știut
că împotriva aparențelor
straniul cuvintelor tale
împodobește zbaturile epavelor cu statui.
Sângele înserării s-a revărsat
peste țărmuri
și a trebuit, bufonul pe oase,
de la semn, să cobor ;
stau chiciură vorbele tale
pe copastia întâiului gând,
statuile, renegate pe punte,
zâmbesc de pe zbaturi
prudent, ciudat și profund.
poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cafea în roșu
dimineața aveam o cană roșie
din cafea mi-ajungeau minutele
până la cea din urmă sorbire
și drumurile începeau
de sub fereastra sub care
nucii se-ncăpățanau să crească
rotunde și amare clipe cu miez lăptos.
labirintul gustului se oprea la frunza de alun
și știam de pe atunci că până la pădure
mai era cale de-o oră
de mers alene pe gânduri
și abia mijeau zorile și-n geam
stăruiau rotocoalele de fum alburiu
din soba cu lemne.
pietrele de pe drum ședeau cuminți,
aliniate ca și cum urmele oamenilor
au nevoie de troițe tăcute
pe-o colină de deal absent de minusurile
verticale ale copacilor plini de crestături.
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialog liric
Și-acum mă-ntreb eu: simțirea adâncă
Cum de se naște pentru un portret?
Căci nu văzusem ochii tăi încă,
Știam atâta că ești poet!
De-aș putea întrupa iubirea
Ce simțesc eu pentru tine,
Timpul și nemărginirea
Dânsa le-ar cuprinde-n sine
Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta
Încetul la o parte șuvițele le-aș da,
Senină să rămâie, curată ca un crin,
Icoană de iubire la care să mă-nchin.
Dar tu ca un luceafăr departe strălucești
Abea câte o clipă în cale-mi te ivești,
Apoi dispari; și-n urmă rămâi în gândul meu
Vedenie iubită la care mă-nchin eu.
[...] Citește tot
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de liniștit bolnava
Dormi, scumpa mea, și nu te teme,
Nu-i nimeni, nimeni n-a venit.
Parfumul doar din crizanteme
Te-a mângâiat și te-a trezit.
Sunt ușile de mult închise,
Perdelele le-am tras de-a rând.
N-am mai lăsat întredeschise
Decât ferestrele la gând.
Nu tresări, nimic n-apasă,
Nu-ncearcă nimeni la uluc.
Nu calcă nimenea prin casă,
Sunt orele, care se duc.
Nu te-nfrica, e noaptea clară,
Iar stelele-au ieșit duium.
Nu umblă nimenea pe-afară,
Trec frunzele, grăbind, pe drum.
poezie clasică de Virgil Carianopol din Inedite (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec orele
Trec orele ca niște note
Din simfoniile durerei,
În urma lor rămân eterne
Melancoliile tăcerei...
Tot ce-ai crezut odinioară,
Tot ce-ai visat, tot ce-a fost sfânt
Te turbură cu nesfârșitul
Și tristul gol că nu mai sunt...
Ca cerul unei seri de toamnă
Se-ntunecă pierduta minte:
Nimicul își întinde noaptea
Pe calea ducerei-nainte...
Uimit în loc s-oprește omul
Ca-n fața unui ne-nțeles:
Din gândurile risipite
Nehotărârea a cules...
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nu-mi place ora asta
fără tine
oglinda
fuga dintr-un gând
prea multe sticle goale
prea multe vene
sparte
iubirea
convalescență imposibilă
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se scutur plopii
Se scutură plopii în adâncimi supreme
Și frunzele călduțe cad arar
De șoapta mea ce-n veci o să te recheme
Tăpșanul drag de patimă murdar.
Plutești în vis în dimineți neclare
Și-n nopțile strivite mai plutești
E-un vis bătrân de așteptare
În gândul ce aiurea mi-l trezești.
Cuvânt nomad al faptelor rostite
Ce dormi pe culmea orelor târzii
Și focurile toate-s adormite
În sobele haine și pustii.
poezie de Ion V. Nica din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Mandragore
Cum coboară căpriorul
ca să-și afle-n văi gazela,
tot așa venea și Iacov
spre Rahela.
Dar la ușa ei închisă,
în suspinu-acelei ore,
el află că ea-l vânduse
pentr-un pumn de mandragore...
O, asemeni către tine,
în mireasma de narcisă,
vine Domnul tău și află
ușa-nchisă.
Căci în loc să-I ieși în cale,
să lași gândul să-L adore,
tu te-ascunzi de Prințul Slavei
pentr-un pumn de mandragore.
În Isus e-o veșnicie
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin București, după ploaie
Poate că asta e clipa și ora
când toate celulele vechi au murit,
(o dată la șapte ani, cum se pare)
și cele noi sunt în stare de prunc și de mugure,
și fac primii pași cu mine-n lumina castanilor.
E atât de ușoară după-amiaza de iunie,
din petice trandafirii și brumate,
din cer și asfalt cum e moarul,
sub tuneluri de frunze însorite și ude.
Cu ce-am meritat, cu ce-am plătit ora de grație?
Poate cu anii trăiți între molii de slove și gânduri,
poate cu umbra spânzurătorilor,
poate cu nuanța de scrum a surâsului meu,
dar cum se poate plăti acest roz neatins, vegetal,
în ora flamingo, în buna vestire-a castanilor?
poezie celebră de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vederea aceasta e relativa ochiului meu
Eheu, țipă gândul.
Taci dracului, i-am spus ierbii verzi.
Pierzi totul, i-am spus.
Vor înceta aceaia care pot să iubească,
domnească va fi așezarea ta între morți.
Secunda aceasta e relativă
orei
pe care ți-o atârni între țâțe.
Taci dracului, i-am spus.
Dar ea n-a tăcut.
Ding și dang ar bate ceasul,
dar i-am smuls limbile
și clopotul
și l-am lăsat mut.
E relativă vederea, eu mă pregătesc
să-mi smulg ochiul
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privește cerul
Îmi umbli-n gând
Iubire te-ai pierdut
Te simt plângând
Mergi încet mărunt
Dă-mi mână nu ezita
Ore ce se scurg banale
Amândoi vom rezista
Fără iubire inimi goale
Liberă tu să alegi
Între sufletele calde
Ori sufletele reci
Privește cerul nu cade
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemarea
Tăcerea răzvrătită, ivită dintr-o teamă
lăsată deoparte pe vârful unui dâmb,
în prag de insomnie fără răgaz își cheamă
dulăii neuitării legați de gândul strâmb.
Trec orele haine și somnul nici nu știe
că visurile-ntoarse pe aripi de mister
vor fi pe veci rescrise în falsa poezie
trecută de pendulă prin ritmu-i auster.
Iar timpul, pe tăcute, adună fără grabă
secundele orfane, pierdute în trecut,
în neuitări sterile ascunse-ntr-o silabă
la marginea tăcerii din dorul convolut.
Tăcerea se destramă și-o voce siderală
mă cheamă, fără veste, în timp nedefinit,
ascult smerit chemarea și ultima-ndoială
prin ceasul cu pendulă dispare-n infinit.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
În palatul cel vechi
Vremea bătrână cu părul alb nins
Toarce din furca-i de aur
Ziua și noaptea, vii raze de lună,
Răilor țese necazuri
Bunilor bune și lauri.
Ușa-nnegrită de ani se deschide sfioasă,
Ora ușor se strecoară și-anunță în șoaptă:
"Sfârșitul la doi azi cu mine sosit-a"
Bătrâna cuminte pronunță sentința-nțeleaptă:
"Să treacă!" și-ntinde aripa ei mare
Ce-nvăluie două figuri obosite, bătrâne...
..........................................
Tăcerea de gheață din nou îi cuprinde palatul.
Și-n liniște, vremea pe gânduri rămâne.
poezie clasică de Nicolae Martinescu din revista "Marea noastră" (1929)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaGabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru marile Eleusinii
Când calda strălucire a lunilor toride
Va prinde să decline, când soare potolit
Spre golfuri de-ntuneric va luneca trudit,
Își va rosti chemarea din nou Eumolpide...
La vorba lui, pătrunsă de-un tăinuit fior,
Tu vei ghici durerea Zeiței pământene
Și plânsetul Fecioarei, ce câmpuri leteene
I-e dat mult timp să ude în roua ochilor.
Și-n toamna somptuoasă de purpură și nacru,
În toamna unde seara încheagă tonuri vii,
Prin surda picurare a orelor târzii
Îți vei purta tristețea, încet, pe Drumul Sacru.
Nocturne bolți vor ninge din slăvi misterul lor,
Ți s-o răsfrânge-n suflet tăria-ngândurată,
Iar sfânta ta durere va trece legănată,
În ritmuri largi și grave, de corul sferelor.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ironii de lună plină
Gol simt:
în mine și-n afară!
E locul tău,
Blestem inevitabil!
Luna-mi ironizează distantă:
gândurile, orele,
visele, nopțile,
iubirea, viața,
dorințele, singurătatea,
depresia și gândul morții.
Astept să-mi întoarcă spatele...
Vreau ploaie și vreau vânt!
Nimeni să mă știe,
S-adorm și să uit!
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jonathan Swift Somers (Autorul Spooniadei)
După ce ți-ai îmbogățit sufletul
Până la prea plin
Cu lecturi, gânduri, suferințe,
Cu înțelepciunea multor personalități,
Cu știința de a interpreta priviri și tăceri,
Cum și a pauzelor care preced momentul marilor transformări,
Cu geniul divinației și al profeției,
Încât ți se pare câteodată că ții întreaga lume
În căușul palmei tale
Ei, dacă, prin acumularea atâtor puteri
În cuprinsul sufletului tău,
Sufletul ia foc,
Atunci răul din lume este expus luminii și făcut cunoscut
Tu, fii mulțumit dacă în ora acelei supreme revelații
Viața nu-ți joacă cumva o festă.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corbii
Pe plopii ninși
Coboară corbii-n pâlc de doliu,
Cernesc al iernei alb lințoliu,
Și, triști, de foame par învinși...
Cugetători,
Privesc pe cer, privesc departe;
Pe când un glas de vânt împarte
Un cântec care dă fiori...
În cimitir,
Pribegi, s-au adunat la sfadă;
Iar sub uitare și zăpadă
S-ascund mormintele în șir...
Și pe când trec,
În a crepusculului oră,
Spre groapa unde doarme-o soră,
Și-n suflet plânsul îl înec;
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gânduri și ore, adresa este: