gânduri şi paradox

Da, la dumnealui, gândul e fals, dar coronavirus e Adevărat! Cât de naiv şi hipnotizat de frica de boală trebuie să fii, ca să nu vezi căci pârlitul de coronavirus e tot un gând?! Aceşti oameni chiar dacă au recunoscut Adevărul acesta încă nu-i poate elibera pe deplin. Ei încă nu au murit înainte de a muri, iată de ce dau crezare gândului paralizant al fricii: "Ai auzit, mon cher, 1000000 de oameni au murit azi de pandemia inexistentă de coronavirus." Şi cumătra frica, îi face să uite că acesta e un gând şi în mod naiv şi paradoxal ei încep să vadă "acolo" 5 lumi, aici unde nu există niciuna! Doar cei care sunt cu adevărat copţi, doar cei care au murit înainte de a muri şi a înflorit în ei pe deplin acest Vivekachudamani merită să fie ascultaţi întru călăuzirea în/ca Libertate. Până ce acest discernământ spiritual ultim, până ce aceasta claritate de netăgăduit a Spiritului, a Libertăţii Ultime nu a înflorit pe deplin aceştia încă nu sunt copţi suficient pentru a-i călăuzi pe alţii. Da, ei pot să-i călăuzească până în punctul propriilor lor frici, dar ACEASTA NU ESTE O LIBERTATE ADEVĂRATĂ.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare

Tu te-ai întrebat vreodată
inimă de piatră seacă
când erai cu fulgi cernită
sau erai îndrăgostită:

"De ce-i moarte pe Pământ?"
sau
"De ce-i frig şi-n cuvânt?"

"De ce sunt multe păcate
Ce nu pot fi iertate?"

"De ce-s oamenii mai trişti,
fug de lume rătăciţi
cu viteza gândului,
ca arşiţa soarelui..."

Poate că-i un paradox
uităm să trăim frumos,
omul uită să iubească

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matematica s-a construit ca şi Fizica; faptele ce trebuiau explicate au fost de-a lungul istoriei paradoxurile pe care progresul gândirii le-a făcut să fie înţelese, datorită unei reînnoiri constante a sensului noţiunilor esenţiale. Numerele iraţionale, infinitul mic, funcţiile continue fără derivată, transcendenţa lui e şi pi, transfinitul, au fost admise dintr-o necesitate de neînţeles a faptelor mai înainte de a avea o teorie deductivă.

citat din Albert Lautman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ora regăsirii

Iluzii în agonie
Reală
A perceperii
Senzaţionale,
Din vârteşugul
Unei aşezări
Pe picioare
De vers,
Infernale...

Glume
Neserioase,
Fatale,
Paradoxale...
Ale unei suferinţe,
Trăiri, speranţe...
Deseori migratoare –
Mătase
De păienjeniş,
Hibernale...

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxuri de poet

să decojeşti răspunsurile de aparenţe
adesea cu preţul insomniei
să nu suferi de nimica şi să ai sufletul sfâşiat de lipsurile altora
să taci
şi vuietul gândurilor tale să sperie chiar şi ţânţarii care îţi râvnesc sângele
să auzi cum trece viaţa dinspre carne înspre pietre
să simţi îmbrăţisările morţilor tăi
în mirosul de după ploaie al pământului
să fii o epavă amoroasă şi cu toate astea să se ancoreze de cuvintele tale
alte naufragiate suflete
să îţi permiţi întotdeauna să donezi bucăţi din tine
indiferent dacă tu ai sau nu ce pune pe masă
să priveşti lumea printr-un hublou prin care până şi hoiturile
par să aibă în ele ceva miraculos
să fii porţelanul pe care îl poate sparge numai gândul promiscuităţii
să fii asamblarea limbii tuturora
să fii toate lacrimile
plânse şi neplânse
revărsate într-un vers...

poezie de Gabriel Petru Băeţan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu spui că mama te-ar putea ajuta, dar cum ar putea să fie aşa, atâta timp cât şi ea se află adânc prinsă în sclavia minţii? Eu chiar mi-am iubit şi-mi iubesc Mama, dar niciodată nu s-a gândit că ar putea da naştere libertăţii. Iată de ce te invit la libertate! Fireşte, şi acesta e un paradox, pentru că eu chiar mi-am născut mama. Tot ceea ce există este expresia libertăţii, dar prin asociere cu diavolul de gând devine cea mai neagră încătuşare! Ce tragedie şi câtă suferinţă!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspectul meu Nemanifestat, Transcendent găzduieşte aspectul meu temporar manifestat, Imanent sau starea aceasta de vis vegheat, în care Unicul fără al doilea pare că se divizează în miliarde de chipuri temporare, aspect "imanent" pe care gândul vrea să îl ia în posesie şi fals vrea să-l definească "viaţa mea". EU doar sunt eterna transcendenţă călătorind prin imanenţă, deşi în mod paradoxal EU nu plec nicăieri şi nu ajung niciunde, pentru că pretutindeni sunt doar EU, Infinitul.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce nu are formă, nu are naştere şi moarte, nu cunoaşte nici o energie, stare sau experienţă, nu vine şi nu pleacă, nu cunoaşte scurgerea timpului, fiind infinit, nu poate fi definit, nu are început şi nici sfârşit, e mai uşor decât uşorul, mai simplu ca simplitatea, nu poate fi atins/cunoscut de nici un gând, nu poate fi perceput, şi totuşi paradoxal liber, dincolo de orice atribut, acesta este Real. Ceea ce se schimbă, se transformă, evoluează şi involuează este doar efemerul ce va fi servit ca deşert la masa timpului, nu eşti tu.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul spre succes

ce am strâns în suflet e sublim tezaur
amintiri şi vise fără de sfârşit
dragostea intensă sculptată în aur
zborul printre astre lin şi reuşit.

împart cu lumea gânduri montate -n poeme
dar ştiu că drumul spre succes e greu
înţelepciunea vieţii plină de teoreme
trece de obstacole şi învinge mereu.

romantismul meu desprins din paradox
imită naturile în patru anotimpuri
luptă cu moartea ca-ntr-un ring de box
nu lasă tristeţea să reziste-n tertipuri.

cu versurile mele spre stele mă îndrept
lumina veşniciei îmi freamătă în piept.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spirala unui declin

Trup fugarnic de
vestală,
melodie vegetală,
respiri viaţa florilor
şi gândul culorilor,
falnic, duci până
la Cer
esteticul efemer –
simbol al vremelniciei
şi al vidului mental,
eroarea insomniei –
paradox fundamental!

Clipe sumbre, turbulenţă,
voluptăţi prin excelenţă,
lunecare-n Infinit,
nadir tandru şi zenit,
siluirea timpului,
în cordul Olimpului,
lăuntricul poeziei,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

Zăpuşeala nopţii se prelinge încet... peste gânduri,
în ritmul impus de frică
al timpului care-ţi va da fiori
atunci când îl vei căuta până-n zori,
printre vişinii, de lângă mormântul cu amintiri....

Căutăm timpul în neant
noi avându-l mereu în buzunare...
Iar azi picură mărgăritare,
presărând mormântul cu amintiri,
de diamante strălucitoare..

Sufletul pur de copil,
s-a strecurat tiptil,
într-un trup bătrân de om....
Asemenea unui pom,
care astăzi înverzeşte,
mândru, falnic, înfloreşte,
timpul retezându-i viaţa,
ofilind încet, speranţa.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uimiri

Ne ruşinăm de actul sexual
Elogiind apoi maternitate
Şi naşterea ca pe o sanctitate...
Cât este de paradoxal.

Sex experimentăm şi lingual
Cu gusturi de fantasme inedite
Uitând de micţiunile-otrăvite...
Cât este de paradoxal.

Adulter e adesea imoral,
Perversităţile nu-s sacrilegii
În patul nupţial, ofranda legii...
Cât este de paradoxal.

Preocupaţi de apetit oral
Interesaţi de ce ingurgităm,
Ne-ascundem dacă defecăm...
Cât este de paradoxal.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recenzie

Recenzie de gânduri...
S-au strâns în mine atâtea tăceri
Că nu-mi mai pot vorbi nopţile.
Sub tălpi sângerânde
Se rostogolesc
Cioburi ascuţite de frunze.
Le aud... în mine foşnesc!
Paradox!
Nu este posibilă rostogolirea
Corpurilor ascuţite. Priviţi!
Eu le văd rostogolindu-se-n mine,
Voi nici măcar nu simţiţi...
Doar legea inerţiei ne-a învăţat
Ca... obiectele cad.
Fizica! Sentimentele nu au fizică!
Celula lor este conectată la suflet.
Auziţi?! Ţipă în mine...
Mă cheamă să alergăm
Prin Calea Lactee.
Recenzie de gânduri...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există clipe în viaţă în care efectiv îţi doreşti să închei căutările, să arunci cheile lacătelor vremii în veşnicia trecutului. E un paradox cum adesea, în amalgamul trăirilor nestatornice te surprind desenandu-mi pe suflet umbra chipului tău. Eşti aşa cum te ştiu dintotdeauna. Zâmbeşti frumos, cald şi tăcerea ta mistuitoare spune poveşti cu final fericit. Te privesc cu jind, în oglindă gândurilor nobile pe care le port ascunse în buzunarele pline cu vise şi chiar dacă nu pot străbate cuprinsul distanţei apăsătoare, dorul te face prezent în inima mea.

Andreea Palasescu (7 august 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea – lumina mea albastră

Cu ce lumină-albastră cerul tău –
Cer presărat, intens, cu praf de stea –
Lin înveleşte-n doruri lutul meu
Ce-i rece şi sleit, iubirea mea.

Sclipesc în noaptea rece ochii tăi
Cu dulce şi aprins aleanul lor –
Stârnind în mine flăcări-vâlvătăi,
Ce fac să simt că sunt nemuritor.

Tu nici nu ştii, măcar, azurul meu,
Cum te privesc – şi obraznic şi curat..
Ce dulce paradox e-n mersul tău –
Lasciv şi inocent e, totodat'!

Când mă săruţi, gingaş, adeseori,
Cu buze moi, arzând catifelat,
Tu mă reînvii, fără să mă omori –
E-un simţământ neînţeles, ciudat.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare dimineaţă îţi scrie câte un scenariu pe care tu îl urmezi şi pentru că nu poţi să tragi nici măcar un pârţ fără să te consulţi mai întâi cu Guru tău mintea. Guru omului este mintea, după cum Guru minţii este o altă scleroză de a ei numită "ştiinţa"! De exemplu: "Dacă s-ar dovedi "ştiinţific" că Sinele nu există, e o utopie, ei bine atunci întreaga lume ar fi la discreţia minţii, pur şi simplu mintea i-ar secera pe toţi. Paradoxul este că nimeni nu cercetează cu onestitate ce anume este de fapt acest cumul de limitări conceptuale, fals numite "mintea mea". Pentru că vezi tu; dacă după ce un om s-a sinucis, începi să-l tai mărunt şi să-l găseşti pe Aghiuţă de gând ce l-a făcut să îşi ia viaţa, nu găseşti nici măcar un gând al minţii. Omul nu realizează că odată ce am început să cerebralizăm viaţa am uitat Adevărul simplu a ceea ce suntem şi am început să ne credem iureşul tremend şi de neoprit al gândului. Aşadar, capacitatea ta directă de a recunoaşte viaţa e de fapt intermediată acum de gând. Cu alte cuvinte, tot ceea ce ştii, ştii de la limitarea numită gând. Acum înţelegi de ce mintea este Guru omului?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zona de confort

un tranşeu îngust
la marginea clipelor străpunse perfid
într-un pământ moale
lucios
unde sentimentele se taie în părţi egale
iar poezia devine fagure
aici îmi instalez prezentul
pe fâşia cărnoasă
şi scormonesc în adâncul ţipătului

sunt îndrăgostită de durere
timpul mi-a confirmat încă o data
că nu e un gând trecător
cu posibile vindecări
ci un fapt trecut prin filtrele nebuniei

aici
în această zonă fertilă
cuvintele vor încolţi
căci e timp de închinare

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o artă a tăcerii, dar...

trăirile nu pot fi niciodată false.
Viaţa a devenit un fel de bal-mascat;
mai multe măşti decât chipuri
prin smârcurile acestei lumi grăbite.
În practica alchimiştilor moderni,
un fel de panaceu paradoxal,
o formă de metabolism bazal.
Oamenii fac eforturi să pară fericiţi.
Eu cred că-i molipseşte clipa cu mici bucurii,
de multe ori, nesperate,
un fel de machiaj temporar.
În sălaşul duplicităţii,
se structurează tristeţea.
Trădând mâhnirea sufletului,
lumina ochilor se bâlbâie.
Pricină de amăgire,
mâna de ajutor a gândului e prea puţin.
Trăirile nu pot fi niciodată false:
e greu să tăinuieşti dezamăgirea,
cum la fel de greu, să mimezi fericirea!

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea mea

Singurătatea mea, cât marea mare,
M-a prins în laţ de mâini şi de picioare;
Şi ca şi marea în tăcere-albastră
Sărut un ţărm din închisoarea noastră.

Ne luăm de mână, pipăind poeme,
Şi câte-un vers, de-atingere, mai geme;
Ca orbii intuim şi cer şi mare
Şi în genunchi ne construim altare.

Paradoxal, mi-e bine... şi-n cuvinte
Mă regăsesc închisă-n jurăminte;
S-a-mbolnăvit silaba ''ta'' de vină
Când şi-a pierdut perechea în ruină.

Nici ''ma'' nu-i de găsit, iar pruncul plânge
Că neperechea-i dă să sugă sânge;
Singurătăţi în cochilii de spaimă
O rugă de ascet, în gând, îngaimă.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subiect... la persoana a doua

Ce pun mai întâi, cu literă mare?
"Tu",
cu siguranţă
şi nu
mint... că m-am pus la încercare
şi eu, de unul singur, n-am nicio importanţă...

şi sunt tot derivaţii, antonime
legate,
precum "Ţi" e,
ce înseamnă că toţi, sau că toate,
ca celelalte, zise ale mele... îs anonime,
ce le port scrise-n palme, ca pe-o chiromanţie...

plus gând, ce e-n etern preocupat
de "Tine"
sfâşietor,
de amintirile de bine
neîncetat,
până la paradox... şi nelipsită şi tot mor de dor!...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!